Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




ENIGMA OTILfEI - comentariu literar -Romanul realist-balzacian :: Enigma Otiliei de George CALINESCU



George CALINESCU Enigma Otiliei
Definitie: Romanul este o scriere epica tn proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, episodice etC). in 1932, George Calinescu sustinea necesitatea aparitiei - in literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistuL), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac.



A. Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul". Tot aici se inscrie si motivul mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu strasnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehementa infierii Otiliei de catre Costache, iar cand acesta moare, instituie o adevarata paza militara pentru a nu fi instrainat nici un obiect din casa fratelui: " sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, nici un cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape".



B. Ideea paternitatii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de Calinescu insusi, care-si intitulase initial romanul "Parintii Otiliei". Ideea paternitatii este, de asemenea, de influenta balzaciana, preluata probabil din romanul "Mos Goriot", in care degradarea relatiilor din cadrul unei familii duce, fara putinta de tagada, la degradarea intregii societati. Balzac exprima aceasta idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte: "Patria o sa piara daca tatii sunt calcati in picioare. Societatea, lumea se bazeaza pe paternitate, totul se prabuseste daca nu-si mai iubesc copiii parintii".

Relatiile interfamiliale sunt degradate si in romanul lui Calinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt invinse de avaritia personajului, el neputand asigura "fe-fe-fetitei" lui traiul in viitor, aceasta fiind nevoita sa se marite cu Pascalopol. Acesta, la randul Iui, nu-si defineste foarte bine sentimentele fata de Otilia, nu stie cat o iubeste ca un tata si cat tine la ea ca la o iubita, nu poate distinge "ce e patern si ce e viril" in relatia sa cu tanara Otilia. Relatia familiala a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaza profund din cauza averii acestuia, distrugand orice sentimente fraterne intre cei doi. Relatia familiei Olimpia - Stanica Ratiu se rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema dizertatiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogica prin care Stanica stoarce bani de la oricine. Aurica si-ar dori o familie, dar deoarece conceptia sa este complet falsa, alergand disperata dupa barbati, nu reuseste sa-si intemeieze un camin. De asemenea, relatiile din cadrul familiei Tulea sunt total degradate, Aglae stapaneste cu autoritate distrugatoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si ca sot, este total neavenit, incapabil si dezinteresat de a fi un "cap de familie".

C. Tipologia personajelor este construita artistic de Calinescu, prin aceea ca fiecare erou al romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-1 in esenta sa morala. Costache Giurgiuveanu este intruchiparea avarului, Stanica Ratiu este tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Paturica, iar demagogia lui se inscrie in descendenta lui Nae Catavencu. Aglae este "baba absoluta fara cusur in rau", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor si actor", iar Otilia, eternul feminin enigmatic.

D. Tehnica detaliului este o modalitate epica a romancierului, prin care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ("intr-o seara, de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, () in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli"), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidaria era crapata si scorojita () un grilaj inalt si greoi ruginit si cazut putin pe spate") creeaza atmosfera in care se vor derula destinele personajelor, dar are si implicatii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaza, de asemenea pe folosirea detaliului atat pentru descrierea fizionomiei acestora cat si pentru descrierea coafurei, a imbracamintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral si in miscare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei" (descrierea lui Pascalopol, prin ochii lui FeliX).

Elementele romantice se adauga celor balzaciene, prin cateva trasaturi evidente:

» folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia;

» descrierea naturii Baraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginite, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana;

» motivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi - din aceasta cauza - rautatilor inveninate ale clanului Tulea;

Elementele realiste sunt evidentiate in roman prin:

» tema care reflecta stadiul societatii burgheze in plina degradare morala sub puterea mistificatoare a banului, caruia "i se inchina toti";

» personajele luate din realitatea acestei societati: avarul, parvenitul, demagogul -tipuri umane specifice (N.Filimon, I.L.CaragialE);

Elemente ale clasicismului reies mai ales din:

» simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui Costache Giurgiuveanu si se termina cu aceeasi imagine lugubra: "Aici nu sta nimeni";

» trasatura de caracter dominanta la unele personaje: Costache Giurgiuveanu - avaritia, Leonida Pascalopol - nobletea sufleteasca, Stanica Ratiu - arivismul si demagogia, Aglae - rautatea si invidia etc;

Romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu intruneste asadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin introspectia si luciditatea analizei psihologice a personajelor, din care se desprind psihologii derutante (OtiliA), degradari psihice ca alienarea, senilitatea (SimioN), consecintele ereditatii (Aurica o reediteaza pe Aglae, iar Titi pe SimioN), constituindu-se intr-o creatie fundamentala a literaturii romane.



Semnificatia titlului

Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului. Subiectivismul cu care este privita din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea cu farmecul natural al varstei, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si fascineaza. imprastiata si dezordonata, accepta cu luciditate protectia lui Pascalopol si respinge cu rezerva manifestarile sentimentale ale lui Felix. Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profunda.

Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin. indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma".

Subiectul romanului

Romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu nu are fir epic, fiind structurat pe doua planuri care se intrepatrund si se determina reciproc. Primul plan priveste destinul tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera stralucita de medic, parcurge criza erotica iminenta la varsta adolescentei. Celalalt plan ilustreaza istoria unei mosteniri, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze de la inceputul secolului al XX-lea, aflate in plina degradare morala sub forta distrugatoare a banului. Pentru mentalitatea epocii privind avantajele mostenirii, este ilustrativa replica lui Stanica Ratiu: "Daca familia mea nu s-ar fi prasit atata, va spun pe onoarea mea, azi as fi milionar (). Am unchi si matusi foarte bogate, cat par in cap. insa toti au copii si nepoti, incat pana sa-mi vie randul, mai bine ma lipsesc. () Unul se zbate de mic, invata, isi umple plamanul de oftica, si altuia ii pica mostenirea de-a gata".



Romanul incepe cu precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, realizata prin tehnica detaliului. "intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece", Felix Sima, un tanar de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, soseste de la Iasi acasa la . Costache Giurgiuveanu. Fiul doctorului Iosif Sima, baiatul ramasese orfan si venise la Bucuresti ca sa urmeze facultatea de medicina, fiind lasat in grija tutorelui sau, Giurgiuveanu. Calinescu face un portret detaliat tanarului cu fata juvenila, cu obrazul de culoare maslinie, imbracat intr-o uniforma neagra ."stransa bine pe talie", avand "un aer barbatesc si elegant".

Romancierul descrie in maniera balzaciana strada Antim, care avea "un aspect bizar" din cauza caselor de aproximativ aceeasi inaltime, construite intr- un amestec ridicol de stiluri arhitecturale, detalii ce au rol caracterizator pentru locuitorii din aceasta zona a Capitalei, semnificand faptul ca ei au cam aceeasi conditie sociala, modesta, aceeasi educatie superficiala si cultura mediocra. Casa lui Costache Giurgiuveanu sugereaza avaritia proprietarului, intrucat peretii erau "grosolan tencuiti si zugraviti cu sablonul si cu mana", scara scartaia "ca apasata de o greutate extraordinara", giurgiuvelele erau din lemn "umflat si descleiat de caldura sau ploaie si bubos de vopsea cafenie".

Costache Giurgiuveanu, un batranel "subtire si putin incovoiat", privea clipind marunt din ochi la tanarul proaspat sosit si, cu "un glas neasteptat de ragusit", sopti repede: "Nu-nu-nu stiu nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc". Felix este condus, apoi, de Otilia "intr-o odaie foarte inalta, incarcata de un fum des si intepator de tutun", in care se aflau, la o masa rotunda, aproape toate personajele romanului, jucand table si carti; Costache Giurgiuveanu, Otilia Marculescu, Leonida Pascalopol, Aglae, Aurica si Simion Tulea. Astfel, cititorul face cunostinta cu fiecare erou in parte, prin ochii lui Felix, de aceea el are statutul de personaj-martor in roman. Tanarul inregistreaza detaliat infatisarea fiecaruia dintre cei prezenti, descriind fizionomia, coafura, imbracamintea, gesturile si comportamentul lor, cu sugestive trimiteri caracteriale. in ziua urmatoare, Felix merge la familia Tulea si cititorul ia cunostinta, tot prin intermediul acestui personaj-martor, despre infatisarea casei, preocuparile si obiceiurile locatarilor, utilizand aceeasi tehnica a detaliului, prin care se sugereaza si trasaturile caracteriale. Tanarul afla despre Simion ca broda perne pe etamina si picta, ca si Titi, tablouri ce reproduceau "carti postale ilustrate, clisee de prin carti de calitatea cea mai proasta uneori si mai puerila" si un ochi atent si-ar fi dat seama ca "nici un tablou nu era original", de unde reies lipsa de creativitate si fantezie, stereotipia gandirii celor doi barbati. Felix se ofera sa-l mediteze pe Titi pentru corigenta la limba latina, intrucat la cei 22 de ani nu terminase inca liceul, dar acesta nu adminte nici un fel de pregatire, ci vrea numai traducerea, pe care o scrie cuvant cu cuvant deasupra textului.

Olimpia, fata mai mare a Aglaei, traia in concubinaj cu Stanica Ratiu, un avocat care nu profesa din lipsa de procese si care nu voia sa se cunune cu ea, deoarece Simion promisese ca-i va da ca zestre o casa, iar acum batranul refuza cu incapatanare, sustinand ca Olimpia nu este fata lui. Dupa nasterea copilului, sansele de a rezolva acest conflict se maresc, Stanica tine un discurs lacrimogen si patetic, dar amenintand subtil: "Voi reda bietei Olimpia libertatea ei". Nimic nu-1 indupleca insa pe Simion, pana cand Stanica, instinctiv, se preface bolnav de inima, deoarece batranul avea o idee fixa privind aceeasi suferinta si-i aduce in casa tot felul de persoane care sa-i admire galeria de tablouri si pernele brodate.

Pascalopol venea zilnic in casa lui Giurgiuveanu, aducand delicatese si luand-o pe Otilia la plimbare cu trasura. Felix se indragostise de Otilia si-i reprosa acesteia familiaritatea excesiva pe care i-o acorda mosierului. Pascalopol, pentru a-i face placere Otiliei si pentru a se face simpatizat de Felix, planuieste o vizita a acestora la mosia sa din Baragan, situata la vreo cincisprezece kilometri de Ciulnita, spre Dunare. Cu acest prilej, prozatorul realizeaza o descriere romantica a Campiei Baraganului si a mosiei lui Pascalopol, tot prin ochii lui Felix, care se emotioneaza in fata "pustietatii scitice", de parca istoria ar fi ramas pe loc, "in afara oricarei epoci". Timpul petrecut impreuna face ca iubirea lui Felix pentru Otilia sa devina din ce in ce mai puternica, amplificata si de faptul ca cei doi tineri cofindasera tinuturile intr-o totala libertate, mai ales ca Pascalopol era ocupat cu afacerile, ba chiar plecase pentru cateva zile la Bucuresti, lasandu-i singuri. Otilia reactioneaza cu surprinzatoare maturitate la declaratiile lui Felix, despre care crede ca este prea tanar si nerabdator, il sfatuieste sa nu se gandeasca la iubire "inainte de a-ti face o cariera stralucita", considerand ca iubirea singura n-ajunge, este nevoie de multa rabdare si bunatate. Felix riposteaza malitios, referindu-se la faptul ca Pascalopol este "si bogat", dar Otilia ii marturiseste cu amaraciune ca bogatia nu este atat de importanta intr-o relatie de dragoste: "Papa, sa stii, e foarte bogat, si-l iubesc mult, insa nu poate sa faca fericit pe nimeni. Mama a murit de suparare". intors de la Bucuresti, Pascalopol aduce vesti proaspete, fiind personaj-narator, intrucat relateaza intamplarile petrecute recent in familia Tulea. Cu doua saptamani in urma, Stanica se casatorise oficial cu Olimpia si se mutasera, dupa multe peripetii, in casa obtinuta ca zestre. Indiferenti acum la eventualele reactii ale lui Simion, veneau in fiecare zi la familia Tulea, autoinvitandu-se la masa. Astfel, copilul de doua luni, Relisor, fusese cu desavarsire uitat si, lasat singur in casa, cazuse din pat si murise. Olimpia primise lovitura "cu mare calm, aproape ca o usurare", la inmormantare "fu nepasatoare, plictisita", dar Stanica plangea in hohote, zgomotos si ostentativ, starnind compasiunea femeilor de prin cimitir. Cheltuielile ingropaciunii fusesera suportate de familia Tulea si Otilia banuia ca nici Pascalopol nu scapase de unele plati solicitate de Stanica.

Reveniti in Bucuresti, relatiile dintre Otilia si familia Tulea devin din ce in ce mai tensionate, tanara este deseori barfita si jignita, Titi ii face avansuri si atunci cand fata reactioneaza indignata, Aglae devine sarcastica: "Fete ca ea pentru asta sunt. Sa traiasca discret cu baietii de familie, sa-i fereasca de alte lucruri mai rele.

Felix se inscrisese la Facultatea de medicina, desi Aglae se arata sceptica in ceea ce priveste posibilitatile materiale si intelectuale ale tanarului, sfatuindu-1 dispretuitor: "Ce faci () nu-ti cauti o slujba? Ca orfan gasesti mai usor. Sa ai si dumneata un mic rost in viata." Pe Titi il prezenta, insa, "student" la belle-arte, unde il inscrisese, desi nu terminase inca liceul: "Sa-si cultive talentul in liniste, ca grijesc eu de viitorul lui. Nu oricine se naste cu un asemenea dar".

De la incidentul cu Otilia, Aglae nu mai venea in casa fratelui sau, iar Felix nu mai fu solicitat sa-1 pregateasca pe Titi, in schimb incepuse sa vina, pe neasteptate Stanica Ratiu care se strecura tiptil si aparea brusc in camere si pe la ferestre. Era ingrijorat de faptul ca Pascalopol insista pe langa Costache s-o infieze pe Otilia, ca sa aiba si ea un viitor asigurat si sa-i deschida un cont in banca, angajandu-se ca se va ocupa personal de actele necesare, achitand si taxele respective. Giurgiuveanu amana insa, la nesfarsit, luarea unei decizii, dar faptul in sine ingrijora peste masura pe Aglae si pe Stanica, deoarece se temeau sa nu piarda mostenirea.



Felix afla intamplator, de la un coleg, ca batranul avea o casa foarte moderna, insa cu apartamente mici, pe care le inchiria "la studenti, la intelectuali tineri in concubinaj", scotand un venit important. in caz de neplata chiriei, mos Costache ii confisca debitorului lucruri de prin casa, de obicei pe cele de valoare, de la cursuri si tratate de medicina pana la seringi. Stanica ii spune ca Giurgiuveanu mai are un debit de tutun in centrul orasului, din care "castiga grozav". Tanarul isi aminteste ca mos Costache se oferise sa-i faca rost de cursuri si de tratate de medicina, pe care le va scadea din cont si Felix isi explica acum de unde proveneau acele carti.

Cu toate acestea, dragostea lui pentru Otilia este din ce in ce mai puternica si face o criza de gelozie, in urma careia tanara ia decizia sa nu-1 mai primeasca pe Pascalopol. Mosierul isi da seama de situatie si are cu Felix o discutie sincera, in care marturiseste ca nu fusese fericit in casnicie, ca o cunostea pe Otilia de cand era mica si ca, fiind un barbat dezamagit, nu statuse nici acum sa afle "ce e patern si ce e viril in dragostea mea. () N-as putea sa-ti spun daca iubesc pe domnisoara Otilia ca parinte sau ca barbat ()." Pascalopol devine patetic, iar Felix generos - repune in drepturi pe mosier, spre bucuria Otiliei si a lui mos Costache. Revenirea lui Pascalopol, care-si reluase vizitele zilnice, starni comentarii in familia Tulea, Stanica emitand ideea ca Felix "traieste cu Otilia si stoarce bani de la mosier". in familia Tulea se intampla un eveniment care-i consterneaza pe toti. Titi cunoscuse la belle-arte pe un coleg, Sohatchi, care i-o prezinta pe sora lui, Ana. Invitat in casa familiei Sohatchi, Titi este atras de fata intr-o relatie amoroasa si sunt surprinsi in flagrant de catre doi frati ai Anei, ofiteri, care-i spun ca trebuie sa se casatoreasca. Titi, confuz si speriat, argumenteaza ridicol: "trebuie sa-treb pe mama, daca vrea mama", dar se supuse pregatirilor de nunta pe care familia fetei le organizase, fara ca Aglae sa banuiasca ceva. Dupa petrecere, Titi fu adus de intreaga familie pana in poarta casei, ca sa nu o alarmeze pe Aglae. Cateva saptamani Titi insela vigilenta mamei sale, care avea o incredere oarba in "cumintenia" Iui, stand ziua cu nevasta si noaptea dormind acasa. Speriat de moarte, Titi se destainui Otiliei si lui Felix, care comunicara Aglaei evenimentul. Surprinsa peste masura, Aglae mai intai planse si-si mangaie baiatuj ca si cand ar fi trecut prin cine stie ce nenorocire, apoi incepu s-o acuze pe fata de escrocherie. Stanica il supune unui interogatoriu sever, dar Titi nu poate spune decat ca "am vrut amandoi" si refuza sa divorteze. Primul care face o vizita in casa sotiei lui Titi este Stanica Ratiu, caruia Ana ii face o impresie excelenta. Ca urmare, Ana vine, la randul ei, la familia Tulea si "e plina de tact": saruta mana Aglaei, pe aceea a Iui Simion si pe Aurica, pe amandoi obrajii, complimentand-o: "N-am stiut ca Titi are o sora asa de tanara si frumoasa!". Proaspata nora este supusa unui adevarat tir de intrebari din partea soacrei, Ia care raspunse simplu, facand tuturor "impresia ca e foarte sincera". Aglae isi intra in drepturile de soacra si se napusti asupra norei cu o lista lunga de instructiuni, conform carora Ana trebuia sa aiba grija: ce camasa sa imbrace Titi noaptea, sa-si puna scufia, sa poarte flanele si sa tina minte ca-i plac prajiturile cu frisca. Lenes din fire, Titi refuza sa mearga cu sotia in oras, sa se plimbe, sa se distreze si femeia incepu sa iasa cu Stanica. Titi devenise tacut si statea bosumflat toata ziua, asa ca Aglae "ii ordona sa divorteze"^ Stanica il convinse, cu greu, sa semneze o declaratie ca se desparte de buna voie.

Pascalopol insista pe langa Costache s-o infieze pe Otilia si Stanica spioneaza orice miscare, iar Aglae ameninta: "Cat traiesc eu, niciodata. Doar mai sunt legi in tara asta, mai sunt tribunale. il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei."

Otilia pleaca, brusc, cu Pascalopol la Paris, fara sa stie nimeni, de aceea Felix este deznadajduit si nedumerit, asteapta in fiecare zi o scrisoare sau o veste de la ei, dar in zadar. Aglae facu o criza de nervi si Aurica, neagra de invidie, considera ca Otilia este o stricata, "sa pleci fara rusine cu un barbat in strainatate?". Stanica ii face cunostinta lui Felix cu Georgeta, o curtezana intretinuta de un general batran, care accepta micile flirturi ale tinerei, el avand un program bine stabilit in care o vizita. Fata ramasese de mica orfana de mama, iar cea vitrega o pervertise la viata luxoasa: "Nu sunt frivola din nastere, nici stricata, am fost numai pervertita". intre Felix si Georgeta se infiripa o relatie amoroasa, se intalnesc si la restaurantul lui mos Costache in mod intamplator si tanarul il cunoaste si pe generalul protector, care-i incurajeaza. in acest timp, in familia Tulea, Simion "slabea vazand cu ochii", desi manca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata cu mandrie la toata lumea, fiind ridicol, deoarece era numai piele si os. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea indemanatic, care-i prescrie un regim alimentar, declarand ca nu e nimic grav. Dar Simion este din ce in ce mai bolnav, "cu fata Supta si cu parul foarte albit, avea o privire fanatica, de-o fixitate suparatoare". Felix isi da seama ca batranul nu mai e in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca dusmanii vor sa-i omoare hainele. Se credea Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca tocmai a inviat: "Ieri am inviat". Aglae se plictisise sa-1 tot ingrijeasca, Aurica facea turnee pe Calea Victoriei in cautare de barbati, iar pe Olimpia nu o interesa boala tatalui. Prin interventia unui doctor, Simion este internat Ia un sanatoriu de boli nervoase, unde este definitiv abandonat de intreaga familie.

Stanica vrea sa-1 insoare pe Titi cu Georgeta, dar Felix o previne pe fata si casatoria nu are loc. Weissmann, coleg de facultate cu Felix, cunoaste si el familia Tulea si este uimit de rautatea Aglaei, despre care spune ca este "baba absoluta, fara cusur in rau".

Pe neasteptate, Otilia si Pascalopol se intorc de la Paris si Felix ii reproseaza ca 1-a tradat, dar ea neaga faptul ca este logodita cu mosierul si ca s-ar casatori cu el. intr-un elan de dragoste pentru Otilia, Costache Giurgiuveanu declara ca o sa-i construiaca Otiliei o casa si incepe sa adune caramizi si alte materiale de Ia demolari, stricand gradina in care depozita tot ce aduna ca un fanatic. Pe la sfarsitul lui septembrie, Costache cazu in curte, printre caramizi. Dus in casa de catre Feljx si Marina, mos Costache, "cu ochii intredeschisi, tulburi" cere agitat "che-che-i-le". Doctorul adi*s de Stanica Ratiu considera ca nu fusese un atac cerebral violent, deoarece bolnavul nu-si pierduse cunostinta si putea sa vorbeasca. Cautand cutia cu bani in camera lui mos Costache, Felix gaseste caietul cu socoteli, in care vede cu uimire o multime de cheltuieli puse in seama lui si sume importante de bani luate din contul sau. intre aceste calcule se regaseau, pe langa chirie si masa, carti si instrumente medicale, materiale pentru constructii, un voiaj la lasi, imbracaminte, bani de buzunar, sume pe care tanarul nu le primise niciodata de la tutorele sau. Aglae venise cu Aurica, Olimpia si, bineinteles, Stanica, sa vegheze ca nimeni sa nu se atinga de nimic: "Trebuie sa stam aici sa pazim, n-o sa lasam in casa un bolnav fara simtire, care nu vede, n-aude, cu straini in casa". Aduse apoi sarmalele de acasa si intinsera cu totii o masa mare, ca un festin, ignorandu-l total pe mos Costache: "Tu stai linistit acolo ca un bolnav, sa nu-ti cada gheata de la cap".

Felix ii marturiseste Otiliei ca s-a uitat intamplator in actele lui mos Costache si a vazut ca are un venit anual de zece mii de lei, din care cheltuieste, spune el cu un umor amar, "cam o mie de Iei pe luna si construiesc o casa cu caramizile din curte". Felix se duce la Pascalopol si-l roaga sa vina la Giurgiuveanu, prefacandu-se ca a trecut din intamplare pe acolo, ca sa nu se supere Aglae. Mosierul aduce un medic, Stratulat, care ii recomanda internarea intr-un sanatoriu, deoarece acasa nu sunt conditii pentru ingrijire, dar Aglae se opune cu vehementa, spre disperarea lui Stanica Ratiu, care ar fi dorit sa scotoceasca prin toate camerele in cautarea banilor.



Costache refuza sa faca testament si-i spune lui Pascalopol ca o sa-i dea banii stransi ca sa-i depuna la banca pe numele Otiliei. Mosierul il ajuta sa scoata de sub saltea "un pachet de jurnal legat cu sfori", dar nu vrea sa-i dea acum: "Nu-nu-nu! nu a-acum! () Mai am sa primesc niste bani si vreau sa-i ducem odata, poate c-o sa merg si eu. Nu e nici o graba. Banii astia ii tin aici cu mine, sa nu ma fure pungasii astia, tu singur stii unde sunt. () Am sa ti-i dau, mai tirziu, sa-i mai numar o data ". Stanica asculta la usa si mos Costache izbucni violent: "Ce tot pandesti dumneata pe la usi, n-am nevoie de spioni in casa la mine () ce, poate crezi ca am bani in casa?".

Costache isi revenise dupa boala si, dorind sa iasa din casa, o puse pe Otilia sa-i faca un saculet din panza de cort, pe care-1 cusu apoi in spatele pantalonilor, in care isi "indesa pachetele cu hartii".

Nu dupa mult timp, batranul face din nou o criza de atac cerebral, cazuse intr-o seara si e gasit pe dusumea de Otilia si de Felix care tocmai se intorsesera din oras. Otilia o trimite pe Marina dupa doctor, dar aceasta se duce mai intai la Aglae si "intr-o clipa, toata banda venea in mars spre locul intamplarii". Costache gemea si icnea, spre dezamagirea Aglaei, care spera ca murise. El intentioneaza sa-i dea banii mosierului, asa cum promisese: "Pa-pascalopol, vreau sa-ti dau banii pentru fe-fetita", dar se razgandeste, deoarece doctorul ii spune ca o sa scape si acuma cu viata. Stanica pandea la geamul odaii si Costache sopteste inspaimantat, presimtind parca ce avea sa se intample: "ochii, ochii!". Ramas singur cu "pungasii", mos Costache este inspaimantat ca rudele il vor jefui chiar inainte de a muri, se asigura ca pianul este la locul lui si este obsedat in continuare de ochii "care ma priveau aseara, pe fereastra".

Otilia il ingrijea pe batran cu devotament si fara nici un pic de repulsie, spre admiratia lui Felix. Stiind ca Felix are cursuri, Stanica insista pe langa Otilia sa mai iasa din casa si sa se plimbe putin, cu gandul de a ramane singur cu mos Costache. Dupa plecarea Otiliei, Stanica intra in camera bolnavului, se apropie de pat si incepu sa pipaie salteaua, "apoi vari brusc mana sub ea si trase pachetul cu bani". Batranul holba ochii si, cu o sfortare supraomeneasca, incerca sa se dea jos din pat si sa strige cu un urlet "gutural, plangator: Banii, ba-banii, pu-pungasule!", apoi se prabusi pe podea. Stanica "vari bine pachetul sub camasa, spre pantece", apoi intra calm in curtea soacra-si, dand impresia ca atunci venea din oras, ca se intalnise cu Otilia, care ruga pe Aurica sa se duca sa stea putin cu batranul. Stanica o insoteste pe Aurica la casa lui Giurgiuveanu si-I gasira pe batran mort. Imediat, Aglae "veni cu toata banda", tocmai cand se intorcea si Otilia. Stanica se scuza, spunand ca merge acasa ca sa-si revina din socul suferit, spre multumirea Aglaei, careia "i se parea ca prea scotoceste multe pe cont propriu". incepura cu totii sa caute febril prin sertare, prin garderob, prin soba, dar nu gasira nimic, decat acte, apoi se repezira asupra batranului, dar in buzunarul pantalonilor nu gasira decat "capete de creioane, chibrituri si un degetar". Sub saltea era un saculet cu cateva monede de argint si hartii mototolite, in total "vreo cateva mii de lei". Dezamagiti, lasara mortul "pe canapeaua lui, cu cearsaful ghemuit, cu plapuma cazuta pe jumatate jos" si plecara acasa ca sa mediteze asupra evenimentului. Otilia impreuna cu Marina ingrijira mortul si-1 asezara pe pat.

Stanica se intoarce revigorat si vesel, prefacandu-se ca este preocupat de un eventual testament pe care l-ar fi facut batranul in folosul Otiliei. Pe Costache il inmormantara cu muzica militara, facand vecinii sa constate cu invidie: "Bogatii si cand mor au noroc".

Otilia intentiona sa-si duca pianul, pe care-1 avea de la mama ei, la o prietena, dar Aurica incepu sa planga, deoarece "o fata fara pian, in ziua de azi, nu se poate marita", desi ea nici nu stia sa cante. Ca urmare, Otilia renunta la pian, oferindu-i-1 Auricai.

Stanica Ratiu nu spusese nimic Olimpiei de banii luati de la mos Costache si-i tinea, ca si acesta, sub camasa, direct pe piele. Venind noaptea tarziu acasa, ii tine Olimpiei, care dormea, un discurs patetic, plin de elocinta, ca si cand ar fi pledat, despre importanta familiei, copilul neviabil si amorul steril. Asadar, el era hotarat ca sa se desparta de ea, apoi pleca trantind usa. Olimpia, somnoroasa si neintelegand nimic, "casca lenesa si adormi adanc", crezand ca "bate campii ca de obicei". Dupa cateva zile de absenta, Stanica trimise Olimpiei o scrisoare prin care ii cerea "despartirea legala".

Dupa moartea lui Costache, Otilia era trista si-i explica lui Felix, cu amaraciune si cu o profunda maturitate, ca el este prea tanar pentru ea, ca o femeie exista "vreo zece ani cel mult", din care ea mai are doar "cinci, sase ani", dupa care apar cearcane la ochi si zbarcituri pe obraz si devine, ca Aurica, imposibil de suportat. Barbatii sunt copii la douazeci si unu de ani, abia la treizeci se gandesc sa se insoare. Fata ii da exemplu pe Pascalopol care, desi de aceeasi varsta cu Aglae, "este elegant si cu suflet tanar", pe cand femeia "e o baba". Noaptea, Otilia vine la Felix in camera si i se ofera, dar acesta nu vrea sa profite de fata si adorm imbratisati si fericiti, ca doi frati. Dimineata, Felix afla cu stupoare ca Otilia plecase la Paris cu Pascalopol, iar peste doua saptamani primeste o carte postala ilustrata de la ea, cu urmatoarele randuri: "Cine a fost in stare de atata stapanire e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor".

Finalul romanului urmareste destinele personajelor. Otilia se casatorise cu Pascalopol, apoi divortase si devenise "nevasta unui conte, asa ceva".

Felix ajunsese profesor universitar, medic de prestigiu si autor de tratate de medicina, se casatorise "intr-un chip () stralucit" si frecventa un cerc de persoane influente.

Stanica Ratiu se insura cu Georgeta, care, desi nu-i nascuse nici un fiu, avea protectori importanti. El era proprietarul unui bloc de locuinte si patrona "tripouri si cercuri de morfinomani".

Felix se intalni in tren cu Pascalopol, care nu mai semana aproape deloc cu cel de altadata, era "batran de tot, uscat Ia fata, dar tot elegant". Mosierul ii arata lui Felix o fotografie din care privea "o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta si un barbat exotic, cu floare la butoniera". Felix n-o recunoaste pe Otilia in acea fotografie, facuta - se pare - la Buenos Aires si cu toate ca femeia era frumoasa, "nu era fata nebunatica" pe care o stia el. Pascalopol marturiseste ca se despartise de Otilia, deoarece era prea batran si vedea ca ea se plictiseste, asa ca a i-a redat libertatea: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma". intr-o duminica dimineata, Felix se duse pe strada Antim. Casa lui mos Costache era innegrita de vreme si parea nelocuita, cu poarta legata cu lant si curtea napadita de scaieti. El isi aminti de seara cand venise pentru prima oara aici, i se paru ca vede capul chel al lui mos Costache si-i rasunara limpede in ureche cuvintele de atunci: "Aici nu sta nimenil". in "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane, pe care o clasifica pe tipuri: "Romanul nu apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tipuri si de caractere." (George CalinescU).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate



});

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.