La Vulturii este o nuvela realista, care are ca- tema lupta pentru apararea fiintei nationale si pentru afirmarea .constiintei nationale, fiindca trateaza evenimentele momentului miscarii de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, ca moment al Revolutiei burghezo-democrate, ca "moment al luptei pentru castigarea independentei nationale si sociale.
Ideea este ca libertatea sociala si independenta nationala se dobandesc si se pastreaza cu multe jertfe si suferinte. In acest sens nuvela trateaza viata unui personaj simbol al poporului roman: Danila, starostele ciobanilor din satul La Vulturi, de pe Valea Iablanicioarei. Viata acestuia este brazdata, ca si viata poporului ro/nan, de "multe valuri de amaraciune". De trei ori si-a facut in tinerete un rost si o stare, de trei ori totul a fost distrus de puhoiul strainilor, care au navalit in tara. Soarta lui Danila este o imagine a destinului poporului roman, jefuit fara mila de tatari si de turci, de unguri si de austrieci, de greci, cazaci, poloni.
Agripina, fiica lui Danila, se casatorise cu Paun Ozun, unul dintre vitejii, care s-au alaturat lui Tudor Vladimirescu. El a plecat impreuna cu zece flacai inarmati si pregatiti de Danila ca sa lupte impotriva jugului otoman si a jafului fanariot, fiindca erau "toti copii de munte, cu bunastiinta intr-ale flintei".
Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea social-istorica. Paun Ozun plecase la lupta indemnat de Danila, ca sa-l ajute pe Tudor Vladimirescu. Danila a aflat ca Tudor Vladimirescu a pus stapanire pe Bucuresti, ca boierii i s-au supus, dar n-a mai primit de mult nici o veste si toti erau ingrijorati. Viata se scurgea in sat linistita. Agripina facea de mancare la copii, cand a auzit pocnete de pistoale si strigate : "Fugiti! Fugiti! Vin turcii!". Agripina isi ia copiii, adica pe Vlad, Mariuca, Paunas, si cu un efoil disperat urca muntele Scripetele pieptis, pana la stana lui Danila, spre a-si pune copiii la adapost.
Nuvela are un caracter realist fiindca Agipina si Paun Ozun sunt eroi tipici in imprejurari social-istorice tipice pentru neamul romanesc de la inceputul secolului al XlX-lea. Scriitorul adopta o atitudine critica fata de expansiunea imperiilor turc, rus si austro-ungar, care doreau sa-si extinda puterea asupra Principatelor Romane. Arta prozatorului consta in felul, in care el reda aceasta realitate social-istorica, prin gandurile si sentimentele traite de eroii sai.
La Vulturi!, este un nume simbolic al unei nuvele simbolice. Vulturii reprezinta cele trei imperii, turc, rus si austro-unsar, care sfasiau poporul roman, asa cum vulturii din nuvela l-au sfasiat pe Paunas. In acest context simbolic, asa cum satul a fost atacat de turci, to t asa tara a fost jefuita sistematic de talharii organizati in hoarde: turci, tatari, unguri, austrieci, greci, cazaci, poloni, rusi, evrei, germani.
Asa cum Agripina se ascunde pe poteca de munte si-si salveaza copiii, tot asa tara si-a ascuns in munti fiii, adica poporul roman, si l-a ajutat sa supravietuiasca. Asa cum Agripina face eforturi disperate pentru a supravietui, tot asa tara romaneasca va face un efort disperat, pentru a scapa de lipjtorile fanariote, de talharii turci, de grecii condusi de Ipsilanti, de rusi, de unguri sau de austrieci.
Mos Danila ia buciumul si suna alergati, ciobani!", coboara inmpreuna cu ceilalti pastori in poiana unde fusese ascuns Paunas, vede penele care aratau lupta dintre vulturi si cazut in genunchi se roaga lui Dumnezeu, nu pentru el ci pentru intregul popor roman, fiindca numai Dumnezeu putea sa puna un. sfarsit acestui continuu martiraj al neamului romanesc. Mos Danila este un personaj simbolic, un prototip al omului carpato-dunarean, care a supravietuit cu greu timp de doua milenii dand dovada de sacrificiu, de dragoste fata de tara. Romanii au trebuit sa duca un razboi permanent in toate partile, pentru a-si pastra fiinta nationala, pentru a-si afirma constiinta nationala.
Nuvela aduce o imagine a satului si a taranului roman de la inceputul secolului trecut, silit mereu sa refaca ceea ce au daramat navalitorii.
Tema, eroii, conflictul si subiectul sunt construite pe o continua corespondenta dintre planuri, printr-o continua sugerare a generalului prin particular, printr-o continua exprimare a adevarului istoric, prin viata unor eroi. Roirea continua a vulturilor deasupra satului sugereaza permanenta amenintare a vulturilor imperiali, care au asteptat tot timpul ca niste pasari de prada sa sfasie Principatele Romane.
Curgerea apei Iablanicioarei sugereaza scurgerea vietii si nu intamplator ea curge pe langa casa lui Paun Ozun si a lui Mos Danila.
Faptul ca turcii, dusmanii tarii, au ajuns pana aici in munti, arata cat de adanc era lovita tara si cat de adanc, era jaful practicat asupra poporului roman.
La Vuituri! este o nuvela cu caracter romantic, fiindca tema, eroii, conflictul si subietul au la baza sentimentul dragostei fata de tara.
Paun Ozun, sotul Agripinei, care pleaca insotit de o ceata de voinici sa-l sprijine pe Tudor Vladimirescu este un erou romantic si imprejurarile social-istorice pot fi considerate exceptionale. Chiar Danila, prin faptul ca-si reface de trei ori gospodaria distrusa este un personaj exceptional prin tenacitatea, rabdarea, iscusinta, barbatia, cu care lupta pentru destinul sau dar si pentru destinul national.
Numele satului La Vulturi este semnificativ pentru refugiul in natura,, al celor ce locuiesc aici, pentru vitejia si curajul cu care lupta, ca sa-si agoniseasca existenta. Satul este el insusi comparat de scriitor cu un cuib de vulturi.
Agripina este tipul femeii de la tara. isi iubeste copiii, duce greul gospodariei, are simtul obligatiilor si indatoririlor ce-i revin. Stie sa gaseasca cea mai buna solutie la venirea turcilor, pentru a-si salva copiii. Ea este si o,eroina romantica, prin efortul exceptional pe care-1 face si traieste intens, cu tenacitate, intamplarea dramatica a navalirii turcilor in tara.
Evocarea trecutului glorios intr-o forma indirecta, dar si destinul tragic al poporului roman, transforma nuvela intr-o meditatie pe tema destinului uman.
Exista o profunda unitate intre destinul tragic al lui Danila, al lui Tudor Vladimirescu, al lui Paunas si al poporului roman. Trasaturile morale ale eroilor pun in evidenta trasaturile morale ale poporului roman. Vitejia si curajul prin Paun Ozun si Tudor Vladimirescu, rabdarea si tenacitatea prin Danila, dragostea si devotamentul prin Agripina. Nadejdea si credinta in Dumnezeu sunt bine exprimate prin acea rugaciune din final: "-Pune un hotar, Stapane, nenorocirii noastre! Ajunga Sfintiei Tale atata jertfa!".
Cititorul trebuie parca sa-si raspunda in final la cuvintele lui Lucian Blaga: "Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?" si sa invete de la eroii lui Gala Galaction cum sa se comporte in fata destinului tragic al poporului din care face parte.
Stilul lui Gala Galaction este poetic, metaforele inunda textul "acest cuib de vulturi", "o cununa de securi", ..ochi de flacara", "aripile negre ale padurilor de brad", "fiorul nenorocirii", "laptele meu e acum foc si otrava".
Unele metafore au o constructie mai deosebita, vadind maturitatea artistica a scriitorului: "Ganduri-ganduri - nori si corbi- treceau prin cugetai lui Danila. ", "Gurile de secure ale scripetelui muscand din cerul albastru". Metaforele, ca si metonimiile, au de multe ori rolul de a surprinde trairile interioare ale eroilor. Astfel, cand Agripina face efortul-disperat de a urca muntele, ea traieste o serie de senzatii exprimate prin metonimii de tipul substitutiei cauzei cu efectul: "Muntii se invartira cu ea si toata greutatea trupului i se rasturna in cap ", " Copacii din jur zvacneau si incepeau sa se faca rosii", "i-o plesni inima-n piept", "gandurile i se topeau in cap", "bataile inimii erau bolovani incinsi", "in pieptul ei ardea toata padurea", "Cu pumnii isi vara ochii in cap". Alte metonimii au rolul de a stabili o rejatie dintre realitatea sociala si trairile lui Danila: "Gospodaria lui si tot satul cu ea, s-au zvarcolit ih flacari", "daca o fi sa ne ceara pielea, o sa le-o vindem cat vom putea mai scump". Navalirea turcilor este redata tot prin mai multe metonimii: ,;prapastiile rostogolira un ropot de pistoale", "coame de cai izbucnira intr-o clipa si in fiecare coama cate un cap de turc". Textul are si o serie de termeni specifici satului muntean, care ii dau un anumit specific local: sadile, zuplan, venetic, ghenarie, smaciat, pirostrii, chisnea, schimele, tapure. Epitetele au o valoare sugestiva si se impletesc cu asonante si aliteratii: "ploi putrede", "dincolo de odorul adormit", "clocotul ceaunului". Sunt utilizate si simboluri: astfel, Paunas este pentru Danila "berbecelul cel mai drag", iar pentru autor, cand un trandafir, cand un bujor frant. Procedeele artistice utilizate de Gala Galaction au un rol profund functional in text si ele dovedesc, pe de o parte, maturitatea si maiestria artistica a scriitorului, iar pe de alta parte, profunda sa aderenta la realism.
