n. ? - m. 1583.
Editor si tipograf.
Format la tiparnita targovisteana a lui Dimitri Liubavici prin ucenicul acestuia, Oprea Logofatul, al carui invatacel, la randul lui, se pare ca a fost. Cu acesta din urma scoate un Octoih mic slavonesc, in 1557, la Brasov. Aici se si stabileste in anul 1559, aducand, prin tiparituri in lb. romana si slavona, un spor de eficienta si stralucire centrului de cultura romaneasca Scheii Brasovului.
C. este un exemplu al harniciei staruitoare, care poate duce la izbanzi tarzii si neasteptate, caci, din productia sa, sprijinita deseori de interese materiale si de propaganda religioasa, au avut de profitat in primul rand literele romane. "inconjurat mereu de taina, Coresi ctitoreste cartea romaneasca si-i lumineaza caile" (
S. Cioculescu) si nu este putin lucru sa fii incepatorul unui drum de asemenea proportii in urma unei activitati de modest tipograf. Fenomenul se explica prin faptul ca pentru prima data in Tara Romaneasca o tiparnita se apropia de o tipografie prin ritmicitate si volum de publicatii. Exemplarele se raspandeau de aici pe tot teritoriul tarii, ducand cu ele limba locului - numitorul comun la care "editorii" se straduiau sa aduca textele manuscrise ale traducerilor adunate din surse foarte diferite, printre care, desigur, talmacirile maramuresene. Traduceri s-au facut si la Schei, Cazania din 1581 mentionandu-i pe preotii Iano si Mihai. CORESI este prezent, pe langa munca practica de tiparire, prin mici predoslovii, menite sa-i asigure pe cititori, printr-un citat din Epistola intai a Sfantului Pavel catre Corinteni, de bunele intentii ale autorului: "In sfanta beseareca mai bine a grai cinci cuvinte cu inteles decat 10 mie de cuvinte neintelese in limba straina". S-au adus obiectii limbii tipariturilor lui CORESI Desigur, se intalnesc destule fraze obscure si constructii greoaie, dar sa nu uitam munca de pionierat despre care insusi CORESI marturiseste: "Eu, diiacon Corese, dac-am vazut ca mai toate limbile au cuvantul lui Dom-nuzeu in limba lor, numai noi rumanii n-avem ( drept) aceia am scris cum am putut Tetraevanglielul si Praxiul rumaneste". In adevar, osteneala lui CORESI a dat roade si indreptateste intru totul fraza caracterizatoare pe care i-a inchinat-o
N. Iorga: "Prin ele, aceste cartulii urate, pastrate azi in putine exemplare ferfenitoase, prin gaurile carora se plimba cariul, s-a intemeiat ceva nepretuit pentru orice popor, caci cuprinde in sine ceea ce va da forma gandului si simtirii generatiilor care se vor urma: limba literara".
OPERA
Octoih mic slavonesc, Brasov, 1557; intrebare crestineasca, Brasov, 1559; Tetraevangheliar romanesc, Brasov, 1561; Lucrul sfintilor apostoli. Brasov, 1563; Talcul evangheliilor. Molitvenic romanesc, Teius sau Aiud, 1567-1568; Psaltirea romaneasca. Brasov, 1570; Liturghierul romanesc, Brasov, 1570; Pravila sfintilor oteti, Brasov, 1570-1580; Psaltirea slavo-romana, 1577; Cartea ce se cheama ev(anghe)lie cu invatatura de in tuspatru ev(anghe)listii aleasa si de in multe dum(n)ezeesti scripturi. Brasov, 1581.
REFERINTE CRITICE
N. Iorga, Ist. Ut. rom., I; N. Car-tojan, Istoria, I; Al. Pini, Literatura; G. Ivascu, Istoria; D. Oprescu, Etic si estetic in gandirea romaneasca, 1984; Al. Hanta, Idei si forme literare pana la Titu Maiore-su, 1985; Tr. Vedinas!, Coresi, 1985; D. H. Mazilu, Proza oratorica in literatura romana veche, II, 1987.
