Prezenta in toate confruntarile si actiunile politice si culturale, elocinta (arta cuvantuluI) a jucat si la romani un rol esential. Primele noastre manifestatii si creatii oratorice isi gasesc inceputurile in cele mai importante imprejurari ale istoriei neamului. De la discursurile lui Gheorghe Lazar din epoca revolutionara a lui Tudor Vla-dimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogalniceanu si Simion Barnutiu, cu un puternic impuls pe care il dadeau eforturile pentru unirea Principatelor si pentru dobandirea Independentei nationale. - , in acelasi timp s-a afirmat pe un plan superior si elocinta universitara si academica, reprezentata indeosebi de Titu Maiorescu, Alexandru Odobescu si Al. Papiu-Harian. Paralel cu aceasta, s-a dezvoltat si oratoria politica parlamentara, in care,aveau sa straluceasca Take
Ionescu si Barbu Delavrancea, Take
Ionescu venise de la Paris, unde studiase dreptul, cu reputatia de a fi o adevarata "gura de aur", iar Barbu Delavrancea avea sa fie numit de Titu, Maiorescu, asa de sever in aprecierile lui, drept "fiara cuvantului". in campania oratorica dezlantuita de N. Iorga, Take Ionescu, N. Titulescu, Delavrancea cutreiera tara, cerand intrarea ei in razboi pentru dezrobirea provinciilor subjugate de Austro-Ungaria. Luand cuvantul la una din sedintele Academiei Romane, Delavrancea dadea glas vibrant ideii de unitate nationala: "Avem acelasi dor, aceleasi dureri, aceleasi aspiratiuni. Cantam aceleasi cantece si aceeasi doina Durerile si bucuriile celor de dincolo sunt si ale noastre sunt si ale lor. Dusmanii lor sunt si ai nostri Visul atator generatii de stramosi, de mosi si de parinti l-am visat si noi, si acum il vedem aevea." Acelasi orator afirma cu o darza justificare: "Suntem un singur popor, Carpatii ne sunt sira spinarii." .
Lui Delavrance i i-a fost dat sa-si intreaca dotatii confrati prin harul genialitatii. Acesta avea sa se manifeste mai ales la oratorul politic si la avocatul penal. De pe tribuna si de la bara se desfasura nestavilit temperamentul vijelios al lui Barbu Delavrancea, numit, pentru puterea cuvantului sau rostit, "monstrul" in actiune (Serban CioculescU). Auzit vorbind, auditoriul se cutremura de forta emotiva a cuvantatorului, capabil sa tarasca dupa el masele. Asa s-a intamplat in martie 1909, carjd actiunea lui N. Iorga, cu ocazia reprezentatiei in scop de binefacere, la Teatrul National din Bucuresti, de catre un grup de amatori din "inalta societate", in limba franceza, a dusAť la impiedicarea spectacolului, urmata de o serie de impresionante adeziuni din toate unghiurile tarii, marcand inceputul ascensiunii politice a profesorului. Cum insa .manifestatia parea a avea si o atitudine ostila culturii franceze, Barbu Delavrancea le-a vorbit studentilor, entuziasmandu-i, ca sa-i conduca apoi sa manifeste simpatia lor in fata legatiei franceze. in domeniul oratoriei juridice, de exemplu, Delavrancea va rosti in doi ani consecutivi (1902-1903) doua pledoarii care au starnit un general entuziasm. in celebrul proces Caragiale - Caion, el izbuteste sa dezvaluie odioasa calomnie a lui Caion impotriva lui Caragiale, pe care-1 acuzase ca a plagiat drama Napasta. in pledoaria intitulata Inocent, Delavrancea apara, chiar si impotriva celui mai mare avocat al timpului, Take Ionescu, pe arhitectul Ion Socoles-cu, acuzat de crima cu premeditare.
Oratorul si conferentiarul isi pastra intacta puritatea sentimentelor, demonstrand sinceritate si patetism. Tine conferinte la Ateneu, polemizeaza inflacarat cu politicienii vremii, fiind prezent la toate intrunirile importante ale timpului, in toate avand, cum spunea Vlahuta, "un cult pios pentru popor" (exemplu, conferinta Taranul nostru si taranul mizeriei: "insasi libertatea, supremul element al demnitatii umane, pentru el nu exista aproape cu desavarsire". Dupa ce abordase in diverse interventii Raportul dintre agricultura si industrie, in 1886 va deschide o adevarata serie de prelegeri consacrate poeziei si limbii populare. Va pune, de exemplu, cateva probleme estetice in conferinta Despre limba romaneasca, cu ecouri ample in presa. Urmeaza, in acelasi an., conferinta Retorica populara, cu elemente concrete in analiza materialului folcloric. in mai multe localitati din tara, va conferentia despre Logica in creati unile populare si Logica in cantecele populare ale romanilor, pregatind, intr-un anume mod, substanta discursului de receptie de la primirea in Academie.
Oratorul s-a afirmat si in calitate de conferentiar la Universitatea din Bucuresti intr-un curs de folclor, in 1893, "primul tinut de pe o catedra universitara din Bucuresti." Ajuns in parlament, intr-o singura stagiune a luat cuvantul de peste 56 de ori, cu o vibratie unica in sprijinul ideii de dreptate si de prosperitate a taranului roman, pentru ridicarea poporului si pentru unitatea noastra nationala. in raspunsul sau Ia, Discursul de receptie la Academia Romana, Iacob Negruzzi aducea urmatorul elogiu oratorului Delavrancea: "Cand pentru intaia oara te-am auzit vorbind in public, ti-am rezervai in mintea mea un loc de frunte printre insemnatii dar putinii oratori ce s-au produs la noi in generatia mai noua. Adevaratul orator trebuie sa aiba vocea sonora si accentuata, gestul sobru dar potrivit, limba curata si curgatoane, insirarea ideilor trebuie sa fie fireasca, argumentarea gradata, puternica si mai ales logica, caci scopul cuvantarii nu este de a impune, ci de a convinge."