 |
|
Ai nostri sunt acesti munti pietrosi, manosi, carunti.
Caci noi ne-am catarat pe ei spre Cer.
Noi ne-am deschis adancurile de aur si de fier si-am suferit cu ei prin ploi si ger
Noi le-am spintecat uriasele pantece, noi le-am proslavit frumuseti si cantece
Si le-am cunoscut sufletul si furtunile mai bine ca oricine.
In haiducia grea ori doinind domol dupa ei nimeni nu i-a cunoscut si indragit ca noi.
Da, acest pamant daco-roman,
Cine ar putea mai mult ca noi sa spue c-al lui e?
Cine l-a arat din inceputurile vremurilor neincetat?
Cine l-a semanat?
Cine i-a fost sluga si stapan?
Care dintre neamurile vechi si noi au ingropat in sanul lui atati eroi? si cu doina de veacuri aicea plange?
Cine l-a aparat mai darz de-al navalirilor puhoi si l-a adapat atatea mii si mii de ani, cu sange si sudori
Ca noi?
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Aron COTRUS
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
