William Shakespeare

Cu zvelta primavara sa te aseman, oare?
Ti-e firea mai gingasa, iar chipul mai duios;
In Mai, chiar, pier bobocii nazuitori spre floare
Si scurt e anotimpul si e capricios:
Ori prea fierbinte-i ochiul din cer privind incoace,
Sau isi ascunde raza sub nori intunecosi,
Natura, nu o data, incearca sa se joace
Chiar opera strivindu-si sub pasii furiosi.
Ci primavara creasca-ti, precum o mama buna,
Comorile ce-n tine cu greu le-a adunat,
Sa nu-ndrazneasca Moartea surasul, sa-ti apuna,
Caci eu prin timp, cu imnul, mereu, te-am inaltat.
Da, cata vreme oameni vor exista pe lume,
Va dainui si versu-mi purtandu-te-n renume.

Copyright © 2009 - 2025 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.