STANCIU Virgil, se naste la 4 nov. 1941, Blaj.
Traducator si eseist.
Fiul lui
Virgil Stanciu, prof. de limba romana, si al Margaretei (n. Sabau), prof. de latina. Studii secundare la Liceul "Emil Racovita" din Cluj, absolvit in . Student al Facultatii de Filologie al Univ. din Cluj, sectia engleza-romana (1959-l964).
Doctor in stiinte filologice din 1974, cu o teza despre literatura americana. isi incepe cariera universitara la Iasi, apoi la Cluj, unde este numit conferentiar in . Beneficiar al unei burse ACLS la University of North Carolina, Chapel Hill, SUA (197l-l972).
Debuteaza in 1965 cu recenzii in revista Steaua. Debut editorial in 1977 cu volum Orientari in literatura Sudului american.
Colaboreaza la Steaua, Tribuna, Vatra,
Luceafarul, Romania literara. Ateneu, Familia, Studia Universitatis "Babes-Bolyai". Echinox, Cahiers roumains d'eludes litteraires, cu studii si recenzii sau traduce din literaturile de expresie engleza. Scrie de asemenea si proza originala, dar renunta repede la nuvelistica pentru a se dedica vocatiei sale principale, traduce Traduce, ocazional, si poezie romaneasca in limba engleza.
Formatia si vocatia lui Virgil Stanciu este in primul rind una de traducator. Dedicat acestei forme de creativitate "in oglinda", el a transpus in limba romana o serie respectabila de romane de limba engleza, britanice sau americane. Articolele si studiile publicate de el, impreuna cu volumul Orientari in literatura sudului american (1977), sint o propedeutica si un suport al acestei activitati. Ele par a fi gindite ca o modalitate si un instrument de a organiza si de a pune in context, nu atit pentru autor cit pentru cititori, cartile traduse. La origine o teza de doctorat. Orientari in literatura sudului american functioneaza ca o harta prin care exploratorul-translator defriseaza o zona a mapamondului literar pe care il va echivala din engleza in romana.
Cum o arata si titlul, volumul ridica geodezicele unui subcontinent semnificativ al literaturii Statelor Unite, cel al Sudului. intreprinderea necesita anumite clarificari de natura teoretica si hermeneutica, privind psihologia popoarelor, specificul national si regional, concepte investite cu o mare putere sintetica pina nu demult, dar intrate oarecum in desuetudine in era postmoderna. Ignorind cintecele de sirena ale studiilor multiculturale, postcoloniale, gender studies si new historicism, structuralism si postmodernism, Virgil Stanciu are o abordare clasica, descriptiv-pozitiva. Doua prime capitole incearca sa circumscrie compartimentul sudic al literaturii americane, afit tipologic cit si istoric. Criteriile de coerenta ale acestei sectiuni sint urmarite la nivelul poeticii (un orizont de asteptare si o sensibilitate comuna) si al tematicii (o viziune specifica asupra lumii, o problematica si un set de teme obsedante). Autorul subordoneaza acesti invarianti conditiilor socio-politice si istorice. Astfel, el explica literatura sudului in sinergie cu miscarea de ruptura care, aparuta in secolul al XlX-lea, a culminat in Razboiul de secesiune. Psihologia Sudului e vazuta spectral, ca "produsul unei economii de tip eminamente agrar, al unei omogenitati geografice si economice, al institutiei sclaviei, al Confederatiei, al originei predominant anglo-saxone a populatiei, al unei traditii politice", al unei religii protestante tolerante, in opozitie cu "mentalitatea pragmatica si expansionist-industriala a Nordului", cu abolitionismul dar si cu puritanismul sever al Noii Anglii.
Cu instrumente psihoistorice mai nuantate, Virgil Stanciu vede in pierderea razboiului si in anii de deruta si refundamentare din perioada Reconstructiei un complex traumatic, avind drept simptome sentimentul de esec si spulberare a visului american al succesului, atractia paseista, idealizarea ordinii aristocratice si a vietii patriarhale, constiinta culpabila fata de sclavie, problema celuilalt, a omului negru, autoamagirea si dezamagirea, sentimentul tragic al istoriei, scindarea si dualitatea spirituala. In planul creatiei, acest complex psihoistoric se traduce intr-un set de constante, precum tendinta de a fuziona antinomiile (realismul si romantismul), constiinta istoriei si simtul totalitatii (romanele fresca, ciclurile "dinastice"), omul arhetipal, propulsat pe un fundal mitic, simtul tragic al vietii si disperarea existentialista, problematica agrara si traditia rurala, violenta ca mijloc de explorare a starilor de limita, romanul de inspiratie gotica, grotescul si comicul de frontiera etc. Virgil Stanciu deruleaza apoi diapozitivele cu figurile scriitorilor ce alcatuiesc familia literara a Sudului. in aceasta galerie de portrete, el zaboveste mai indelung in ultima sala, cea numita de critica "renasterea sudica", ce a inceput in jurul lui .
A doua sectiune a volumului, "Profiluri sudice", se apleaca asupra a sase din protagonistii acestei literaturi, Ellen Glasgow, Thomas Wolfe, William Styron, Flannery O'Connor, Tennessee Williams si William Faulkner. Criticul urmareste un protocol analitic pe care il respecta in fiecare din cazuri: o situare in context, o scurta biografie, cu accent pe evenimentele modelatoare, o analiza extensiva a operelor, o concluzie sintetizatoare. Ellen Glasgow ii apare, in ciuda originii, educatiei si temperamentului specific aristocratiei Vechiului Sud, drept prima analista critic-realista, cu simt al umorului si al ridicolului, a idealismului paseist si a dezorientarii zonei. Thomas Wolfe, un fel de Pantagruel al scrisului, navalnic, posedat, traind cu intensitate si ardoare, creeaza prin materia aluvionara a romanelor sale sentimente contradictorii: "de la incintare estetica pina la plictiseala, de la identificarea totala cu avatarurile protagonistului pina la reactia de respingere a falsurilor psihologice, de la sentimentul de levitatie poetica pina la dorinta de a sari peste lungi insiruiri de banalitati".
Personajele contorsionate ale lui William Styron au parte de o fina psihanaliza, care identifica complexele lor parentale. Flannery O'Connor e privita prin prisma viziunii sale "catolice" asupra artei, care asaza fiinta umana pe coordonatele pacatului, incompletitudinii, tentatiei raului si dorintei de mintuire. Teatrul lui Tennessee Williams manifesta o tendinta generalizata de evaziune, dintr-o realitate mizera si frustranta, in iubire, arta, iluzie, vis sau sex. in sfirsit, William Faulkner, fara de care o literatura a Sudului nici nu ar fi putut fi probabil canonizata, este creatorul marilor saga mitice ale regiunii si al epicii dinastice, surprinzind, prin reteaua sa recurenta de personaje, intreaga complexitate dilematica a omului sudic. Miza tuturor acestor analize nu este una speculativa, ci una informativa. Virgil Stanciu nu este un critic de "creatie", artist, ci unul traditional, pedagog. Bine documentate, racordate la biografia critica americana, studiile sale sint o utila introducere intr-un orizont mai putin vizitat de cititorii romani, unele dintre ele putind fi vazute eventual ca niste prefete la traducerile din acesti autori.
OPERA:
Orientari in literatura Sudului american, Cluj-Napoca, . Traduceri: Charles si Mary Lamb, Povestiri dupa Shakespeare, Cluj-Napoca, 1977;
Tobias Smollett, Aventurile lui Peregrine Pickle, I-II, Bucuresti, 1986;
Joseph Conrad, Corsarul. Falk, Cluj-Napoca, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
L. Petrescu. in Tribuna, nr. 13,1977;
S. Pirvu, in Cronica, nr. 20,1977;
E. Uricaru, in Steaua, nr. 5,1977;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 27, 1977;
Al. Vlad, in Echinox, nr. 6-7, 1977;
M. Ivanescu, in Transilvania, nr. 6, 1977;
N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 34, 1977;
S. Titel, in Romania literara, nr. 36, 1977;
Ileana Galea, in Steaua, nr. 3, 1988;
St. Avadanei, in Cronica, nr. 30;
47, 1988;
' M- Mihaies, in Romania literara, nr. 14, .
|
