Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Poezia Imn muncii de Vasile VOICULESCU



Vasile VOICULESCU Imn Muncii
Poezia Imn muncii, face parte din volumul Parga (1921 )si exprima experienta castigata de poet prin volumele anterioare: Poezii si Din Tara Zimbrului*, dar in acelasi timp, prefigureaza valoarea pe care o va atinge in volumele de poezii Poeme cu ingeri, Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare. Vasile Voiculescu a mai scris volume de nuvele ca Ultimul Berevoi. Capul de zimbru, Iubire magica, romanul Zahei Orbul, iar ca dramaturg, a realizat piesele Demiurgul, Pribeaga, Umbra, Fala ursului.



Poezia Imn muncii, este o definitie lirica a muncii vazuta ca o sinteza a personalitatii umane, a conduitei morale, a rolului social, politic si militant, pe care il are munca ca sens de a fi al vietii sociale.



Tema poeziei este din aceasta cauza realista, fiindca actiunea omului in viata sociala, in crearea, mentinerea si consolidarea edificiului,social se realizeaza prin munca: "Viteji ostasi",ai Muncii, un glas obstesc ne cheama / La lupta cu Ruina atotcotropitoare".



Ideea este ca fara o activitate inteligenta, creatoare, perseverenta, darza, morala, societatea umana, omul, in conditiile sociale concrete, contemporane, in care traieste, nu poate exista.



Poezia Imn muncii are ca problema lupta impotriva timpului, care aduce pretutindeni ruina si distrugere. Munca, este modul in care omul este dator sa lupte, de-a lungul vietii sale cu natura, ca sa o transforme intr-un vast atelier al activitatii sale creatoare: "intreaga Lume este un vast/Atelier". Omul, urmeaza astfel, exemplul Creatorului, al lui Dumnezeu: "in care munca,-ntaiul Nascut al Providentei, / Cu bratu-i stapaneste peste ,Pamant si-n Cer." Munca este comparata cu o mama: " Ca pe-un copil ea creste pe Om si il alinta, / ii canta si trudeste, ne-nlrerupandu-si mersul, ", este un titan care duce in spate asemenj lui Atlas, intregul Univers: "Si, tara sa se-ndoaie, purtandu-1 catre tinta, / Pe umerii-i atletici ea duce Universul.".



Munca este sensul existentei, valoarea ci da valoare omului, prin ea morala devine o realitate, prin ea, stiinta, capacitatea de a cunoaste a omului, devin o arma, in lupta pentru existenta, fiindca, "De n-ar pica sudoarea pe glii, n-ar creste graul, / Caci stropii rodnici nana pamantului saruta.".



Poezia imn muncii are un caracter profund moralizator, deci are o dimensiune clasicista. in acest sens, Munca, devine un personaj: "Robacea Munca-i firul pe care-n sarg alearga, / in plin sa se descarce, scanteia cugetarii", care sintetizeaza puterea omului de a crea, de a transforma ideea in fapta: "Din fundul urnii creier, zbucnita-n lumea larga / Si mii de maini pe urma strang roadele Visarii". Munca devine "mana care tine ciocanul cu putere", ea este aceea care aduce unirea si solidaritatea dintre oameni, fiindca prin ea : "isi bate pururi pulsul o inima de frate".

Munca, este o intrupare a virtutilor crestine fundamentale: credinta, nadejdea si dragostea: "Ce crede si iubeste si spera in tacere.").

Munca este o implinire a poruncilor divine, caci Viata, Calea si Adevarul, se intrupeaza prin Domnul lisus Hristos: "Viata insasi cere; la toti ne da porunca, 7 Staruitoare-ndemnuri spre larga harnicie", ea este mila devenita dor si nazuinta spre bine a omului: "De cade fara mila izbindu-si nicovala, / El vrea sa faureasca un dor si-o nazuinta". Ea este rabdarea si victoria omului, asupra lumii si a propriei vointe: "Prin el vointa noastra isi galgaie navala / Si el e buzduganul zvarlit spre biruinta". Viata este vazuta ca o lupta pentru a cuceri imparatia roadelor virtutilor: "Porniti fara de preget, copiii mei, la munca, / Va dau spre cucerire a mea

imparatie".

Munca, insufleteste uneltele, lumea, fiindca da viata obiectelor: "De lasi din mana tesla, ea zace-n tina, moana. / Apuc-o, duh din duhu-ti pe loc o-nsufleteste". Omul, sfinteste locul, prin gandul si fapta sa creatoare, binecuvantata: "Unealta e sfintita de gandul care-o poarta Si-i binecuvantata atata cat cladeste".



Munca ascunde in sine "cea mai veche Taina si Lege de pe lume", fiindca prin ea, toate tajnele se intrupeaza, fiindca prin ea se exprima legea. Toate in lume exista, printr-un sacrificiu, dar acest sens al sacrificiului se realizeaza prin munca: "Sa curga val de lacrimi si sangele ca raul, / Ce roada vor aduce cand munca nu le-ajuta?".

Acest ritm interior al omului da ritmul creator al uneltei: "Ciocanul o asculta supus si-n ritmu-i bate", este o umanizare profunda a lumii care ajunge sa reprezinte dorul si nazuintele omului de Bine, Frumos, Adevar, Lege, Armonie, adica principiile lumii antice si ale filosofiei clasice.



In poezia Imn muncii, Vasile Voiculescu propune un model uman in primul rand prin modelul omului creator de bunuri materiale: "El vrea sa faureasca un dor si-o nazuinta", dar si de bunuri spirituale. in acest sens, omul devine un navigator priceput, care stie sa ancoreze corabia sociala la tarmul creator al muncii: "Trec veacurile-n spulber si anii pier in spume / La tarmul Muncii numai, sta Omul si-ancoreaza".

De aici, discutia asupra modelului uman se extinde asupra sensului de om ganditor, cel care intelege ca munca este o lege si o taina. Prin ea, omul se inalta pe sine si societatea, fiindca actionand asupra lumii si modeland-o se modeleaza pe sine si se inalta la conditia omului creator: "E munca ce urzeste, inalta si creeaza".

Munca este o implinire a unui amplu mesaj social si uman, pe care o generatie il transmite unei alte generatii: "Ca pe-un copil ea creste pe Om si il alinta".

Munca este aceea care determina formarea unei conceptii profunde despre lume si viata, despre om si societate, despre sensul de a fi al lumii, despre locul si rolul omului in lume: "in care munca,-ntaiul Nascut al Providentei, / Cu bratu-i stapaneste peste Pamant si-n Cer". Vasile Voiculescu reia in aceasta poezie mesajul exprimat de Grigore Alexandrescu in poezia llmhra lui Mircea. La Cozia, unde acesta sustinea ca adevarata glorie o aduce munca creatoare, arta si stiinta, care imping lumea spre progres si nu razboiul care distruge.

Munca inseamna o biruinta in razboiul, pe care omul trebuie sa-l poarte cu timpul si cu ruina, cu inertia si oboseala, cu neputinta si necunoasterea, cu trupul si cu lumea.

Mesajul poeziei, devine generos, constructiv, moralizator. Poetul devine un militant, un luptator pentru idealurile umanitatii, un cultivator al virtutilor morale, iar poezia, este expresia cea mai concentrata a acestei constiinte sociale, un model de modelare a personalitatii umane o arma de lupta sociala.

4. Stilul lui Vasile Voiculescu se caracterizeaza prin problematica abordata, prin caracterul unic al versului prin puterea de sugestie a simbolurilor, ridicate la rang de arhetipuri, prin constructia particulara a metaforelor, prin frecventa metonimiilor si impletirea lor cu alte figuri de stil.

Epitetele se separa greu de sensurile iradiate din metafore sau metonimii: "Viteji ostasi ai Muncii", "Si arma ei ne-nvinsa-i Unealta creatoare", "Caci cea mai veche Taina si Lege de pe lume".

Metaforele construiesc in mintea cititorului imagini suport pentru termeni abstracti: "La tarmul Muncii", "Trec veacurile-n spulber", "anii pier in spume", "Robacea Munca-i firul".



Metaforele pot fi asociate cu simboluri, transferandu-si o parte din sensuri: "Sa .curga val de lacrimi", "o inima de frate". -

Uneori, aceasta impletire se face cu mituri: "Pe umerii-i atletici ea duce Universul", sau cu personificari : "Caci stropii rodnici rana pamantului saruta", "Viata insasi cere, la toti ne da.porunca".

Metonimiile, sunt realizate prin substitutia cauzei cu efectul: "De n-ar pica ^sudoarea pe glii, n-ar creste graul", "Unealta e sfintita de gandul care-o poarta". Uneori, substitutia idealurilor nationale si sociale se realizeaza cu ajutorul unor ;simboluri care sa le sugereze: "El vrea sa faureasca un dor si-o nazuinta".

Simbolurile sunt scrise uneori cu litera mare, spre a arata dorinta autorului de a atrage atentia cititorului asupra valorilor noi pe care le primesc: "cea mai veche Taina si Lege de pe lume", "Cu bratu-i stapaneste peste Pamant si-n Cer", "La tarmul Muncii luiniai, sta Omul si-ancorcaza".

Scriitorul stie sa utilizeze capacitatea de sugestie a aliteratiilor si asonantelor: "isi bate pururi pulsul o inima de frate", "Caci stropii rodnici rana pamantului saruta", "Caci Munca-i Vitejia svprema, fara seama".

Comparatiile se impletesc uneori cu hiperbolele: "Sa curga val de lacrimi si sangele ca raul", sau da valoare unor simboluri: "Ca pe-un copil ea creste pe Om si il alinta". Tot asa, repetitiile asociaza intre ele sensurile figurate construite prin metonimii: "Din slavi in slavi rasvina zvacnirile cadentei".

Stilul lui Vasile Voiculescu este dens, metaforic, simbolic, bogat in metonimii, epitete si alte figuri de stil.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.