A fost inclus in volumul Legende, publicat in anul 1874.
Prin continut,
Dumbrava Rosie este o legenda, fiindca explica originea si numele unei paduri de stejari. Aceasta a crescut - dupa cum relateaza
Ion Neculce in O sama de cuvinte - din ghinda sadita pe locul arat de lesii luati prizonieri in urma victoriei lui Stefan cel Mare asupra regelui polon loan Albert.
Legenda este pentru Vasile Alecsandri un pretext pentru a evoca o pagina glorioasa din istoria Moldovei, dominata de figura impunatoare a marelui Stefan.
Dumbrava Rosie este alcatuita din opt parti, purtand titluri pline de semnificatie: Visul lui Albert, Tara in picioare, Tabara leseasca. Tabara romana, Stefan cel Mare, Asaltul, Lupta, Aratul. in partea I - Visul lui Albert - aflam despre decizia lui Albert, craiul Lehiei", de a invada Moldova: Voi merge la Moldova, la Stefan drept voi merge/Si luciul de pe frunte-i cu spada mea voi sterge". in partea a II-a - Tara in picioare - este infatisata adunarea poporului. Cu mic cu mare", batrani si tineri, raspund la glasul {arii scumpe cei cheama-n ajutor".
Partea a III-a - Tabara leseasca - prezinta atmosfera in care este asteptata de polonezi ziua luptei: betii si dan {uri si chiote voioase", prezentata in antiteza cu sobrietatea ostasilor moldoveni. Totodata, vorbelor pline de infumurare ale printului Albert (Eu, Albert, domnul vostru, si al Lehiei rege./In-trat-am in Moldova ca un invingator!/Mini este ziua luptei Nimic nu s-o alege /De Stefan al Moldovei si de al sau po por.") i se opun cuvintele pline de intelepciune ale lui Stefan.
Partea a IV-a poarta titlul Tabara romana. Aici, intr-o atmosfera de mister si tacere, intr-o padure de ulmi si de stejari, palcurile de osteni discuta si asculta despre vitejiile strabune. Atmosfera este dominata de cantecul popular dedicat lui Stefan cel Mare, in care este elogiata vitejia acestui mare aparator al hotarelor tarii: Bate Iesi din fuga mare,/Bate turci pe zmei calare/Si-i scuteste de-ngropare!"
Partea a V-a, denumita semnificativ Stefan cel Mare, prezinta multe elemente de caracterizare a personajului.
Portretul propriu-zis este precedat de reactia pe care o produce aparitia domnitorului in mijlocul ostenilor: Coliba se deschide, umbra se scoala, creste/Si splendid maiestuoasa la oaste se arata!/Un lung fior patrunde mullimea n admirare. /Toti zic: AĞE Sle-fan! Stefani/Dar! Stefan e cel Mare!Ağ".
Autorul realizeaza un splendid portret fizic al domnitorului: Iata-l carunt, dar inca barbat intre barbati,/Ca muntele Ceahlaul prin muntii din Carpa{U". Tripla maiestate", pe care o intruneste Stefan prin implinirea datoriei, intelepciunea domniei si faima pe care i-au adus-o actele sale de eroism, a facut ca timpul sa-i aseze pe frunte coroana de argint, tara, de aur", gloria mareata" sa-i puna cununi de laur". in ciuda atator ani de lupte si de greutati, Stefan nu simie-a lor povara", caci dragostea fata de mosie" il intinereste si ii da puterea de a continua lupta pentru salvarea ei. Menirea sa in lume a fost aceea de a-si sapa numele pe secuiul cel vede" si pe seculii viitori", precum un soare splendid ce sparge desii nori". in discursul pe care il tine in fata ostenilor sai Stefan rememoreaza principalele momente ale domniei sale, de cand Moldova, la Dreptate, pe soarta ei stapa na", i-a asezat pe frunte corona si buzduganu-n mana".
De-a lungul celor 40 de ani de domnie, desi a avut multi dusmani, si, cine-ar putea crede! chiar dusmani frati, crestini!", care doreau sa sfasie tara, Stefan a reusit sa isi pastreze, prin lupta eroica, alaturi de ostenii sai, ..corona intreaga" si ..buzduganul teafar"
Acuzandu-1 pe Albert care, desi vecin si domn crestin, ravnea la patria sa, Moldova, Iara sa se gandeasca sarmanul" ca n-are asa de larga mana./Sa poata-n ea cuprinde o patrie romana!". Stefan rosteste cuvinte memorabile, cu valoare de sentinta, un adevarat juramant de credinta: Cat va fin cer o cruce s-un Stefan pe pamant,/Nime nu va deschide Moldovei un mormant!/ () Decat Moldova-n lanturi, mai bine stearsa fie! / Decat o viata moarta, mai bine-o moarte vie!"
Partea a VI-a - Asaltul - infatiseaza un impresionant tablou, in care Albert, mandru rege, in mijloc pe-o inalti-me,/Priveste cu-n-gam-fare frumoasa lui osti-me" stralucitoare, iar Stefan sta pe-o culme cu-o ceata ce nul lasa" -toti viteji iscusiti. La semnalul lui Stefan, Vuieste aprig campul si armele rasuna".
Partea a VII-a - Lupta - evoca faptele de vitejie ale ostenilor lui Stefan. Lesii fug inspaimantati, alaturi de craiul lor. in ultima parle, intitulata Aratul, sunt infatisate in antiteza cele doua armate: armata lesilor Ieri floarea vite jiei, azi, vai! prada rusi-nei" si cea romana, modesta, dar invingatoare. Finalul poemului explica originea legendei: Asa scrie romanul a sale fapte mari,/Cu feru-n brazda neagra!/Romanul astazi are/Pamantul sau drept carte si pluguri carturari./Aici pe unde astazi e numai camp. otava, /Umbri-se-vor urmasii sub Rosia Dumbrava. "
