Tema baladei o constituie afirmarea constiintei nationale sub forma ei cea mai inalta constiinta crestina ortodoxa in conditii social-istorice extrem de grele, cand lupta pentru apararea fiintei nationale, impotriva satanismului islamic reprezentat de Imperiul Otoman, capata un aspect tragic.
Domnul Tarii Romanesti Constantin Brancoveanul, ctitor al Manastirii Horezu.
Promotor al stilului brancovenesc prezent in realizarea palatului de la Mogosoaia, domn iluminat, care are un rol decisiv in traducerea si tiparirea Bibliei de la Bucuresti, cade victima regimului despotic, la care erau supuse principatele romane de catre turci.
El este acuzat ca ar fi dus tratative cu tarul Petru cel Mare, ca si Dimitrie Canteniir, pentru ca acesta sa vie cu oaste si sa-i alunge pe turci: "Btancovene Constantin / Boier vechiu, ghiau hain! / Adevar e c-ai chitit / Pan a nu fi mazilit, /Sa desparti a ta domnie, / De a noastra mparatie? "
Balada evidentiaza si o alta cauza a arestarii sale adica jaful, talharia, care a caracterizat intotdeauna satanicul imperiu turc: "Ca de mult ceesti avut, / Bani de aur ai batut, / Far a-ti fi de mint teama / Far a vrea ca sa-mi dai Seama?" De aceea sultanul nu se multumeste cu mazilirea lui, adica indepartarea de la domnie, nici cu birul spoliator pe care il lua, ci vrea sa faca si talharie de suflete. El cerea baieti, care-i trecea la legea islamica, ii facea ieniceri si-i punea sa lupte pentru mentinerea, consolidarea sl expansiunea imperiului.
Domnul Constantin Brancoveanu pateste acelasi lucru, i se cere ca sa-si paraseasca credinta, adica sa se lepede de Domnul lisus Hristos si dupa moarte sa se duca in iad cu mahomedanii: "- Constantine Brancovene / Nu-mi grai vorbe viclene / De ti-e mila de copii/ Si de vrei ca sa mai fii, / Lasa legea crestineasca / Si te da-n legea turceasca."
Optiunea domnului roman este ferma: "- Faca Dumnezeu ce-o vrea,/ Nu ma las de legea mea!" El asista neputincios la uciderea fiului sau Cel mai mare: ,Din coconi isi alegea/ Pe cel marc si frumos/ Si-l punea pe scaun jos/ Si cat pala repezea,/ Capul iute-i reteza!"
Ca si Iov personajul din Biblie, care este incercat pentru credinta lui, Brancoveanu raspunde: "Doamne! fie-n voia Ta!" De aceea el ii spune sultanului:
.Mare-i Domnul Dumnezeu!/ Crestin bun n>am nascut eu,/ Crestin bun a muri vreu", iar fiului sau mic ii spune ca-i mai bine sa dobandeasca lumea cea cereasca, decat cea pamanteasca: ,Taci, draguta, nu mai plange,/ Ca-n piept inima-mi se frange./ Taci si mori in legea ta,/ Ca tu ceru-i capata!"
Plin de durere domnul muntean isi saruta fiii morti: ,Apoi el se-ntuneca/ Inima-i se despica,/ Pe copii se arunca, /ii bocea, ir saruta/ Si turband apoi striga: Alelei! Talhari pagani!/ Alelei! voi, feciori de caini!/ Trei coconi ce am avut,/ Pe toti trei mi i-ati pierdut!" De aceea el rosteste un blestem cumplit impotriva satanizatilor turci: ,Dare-ar Domnul Dumnezeu,/ Sa lie pe gandul meu:/ Sa va stergeti pe pamant./ Cum se sterg norii de vant./ Sa n-aveti loc de-ngropat,/ Nici copii de sarutat!"
Martiriul domnului roman este semnificativ pentru taria credintei sale in Dumnezeu dar si pentru, bestialitatea turcilor: ,Trupu-i de piele jupea,/ Pielea cu paie-o umplea,/ Prin noroi o tavalea/ Si de-un paltin o lega/ Si razand asa striga:/ Brancovene Constantin./ Ghiaur vechi, ghiaur hain!/ Casca ochii-a te uita/ De-ti cunosti tu pielea ta!" El moare ca mucenic marturisitor si de aceea a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana: ,Sa stiti c-a murit crestin/ Brancoveanu Constantin."
Apararea credintei ortodoxe, a tezaurului nostru spiritual in zilele noastre este .o datorie a fiecarui roman, fiindca atacul sectelor satanice, a dusmanilor ortodoxiei este satanic, viclean si vizeaza talharia de suflete. in acest context modelul domnului roman, care formeaza esenta baladei se cuvine urmat de toti cei ce poarta cu mandrie numele de roman.
Balada poarta amprenta stilului popular care se caracterizeaza prin oralitate, simplitate, nuantare, profunzime, prozodie, specific national.
Oralitatea este exprimata pr/n dialogurile dintre Constantin Brancoveanu si sultan, prin cuvintele pe care domnul muntean le adreseaza fiului mai mic ca sa-l incurajeze, prin blestemul rostit impotriva neamului turcesc.
Nuantarea se realizeaza prin expresivitatea epitetelor, comparatiilor, metonimiilor. Astfel avem epitetele vechiu care are ,u" final ca in limba veche si hain ("Boier vechiu, ghiaur hain" care este de origine turca si inseamna rau); blanda ("Fata blanda el spala"), turbati ("caini turbati" metafora pentru turci), gingas, neted, galbiu ("Pe el gingas mijlociu/ Cu par neted si galbiu"), maro, frumos ("Pe cel mare si frumos"), greu ("greu ofta"), amar ("amar se spaimanta").
Metafora ,cum se sterg norii la vant" da expresivitate blestemului rostit de domn, ca si "feciori de caini", prin care sunt definiti ienicerii turci. Mai numeroase sunt metonimiile: "inima-i se despica", "sa va stergeti pe pamant", "inima-mi se frange", "Trupu-i de piele jupea/ Pielea cu paie-o umplea", "De-ati manca si carnea mea", dar si mult mai expresive dovedind maiestria artistica a poetului popular.
Specificul national rezulfa din folosirea unor termeni turcesti asimilati in limba romana ca: ieniceri - infanterist turc, vizirul ministru turc, sultanul - imparatul turc, mazilit - domn alungat, ghiaur - crestin, Stambul - Constantinopol, Imbrohor-nume turcesc, gealat - calau, din folosirea cuvintelor: "se oterea" cu sens de a se mania, "ai chitit" cu sens de ai urmarit, "iurusea" - a da iures, a navali, "coconi" -copii, asa cum sunt folositi in limbajul popular, in dialectul muntean.
Prozodia populara este bine exprimata prin versuri de 7r8 silabe ca in baladele populare, prin monorima imperecheata, prin ritmul trohaic, prin aliteratii si asonante: "ca tu ceru-i capata".
Versul "Apoi el se-ntuneca" nuanteaza psihologic personajul aratand mania domnului Brancoveanu inainte ide a rosti blestemul, dar si pentru a sugera coborarea lui in lumea umbrei mortii. Blestemul nu este crestin, fiindca porunca Domnului lisus Hristos este: "Iubiti pe dusmanii vostri". Durerea domnului exprima insa pedeapsa ce-o meritau turcii, fiindca ucid copii nevinovati, dar si durerea neamului romanesc sfasiat de aceste fiare cu chip de oameni.
