Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Testament - arta poetica de Tudor ARGHEZI



Tudor ARGHEZI Testament
Poezia Testament este asezata in deschiderea volumului de debut al poetului, Cuvinte potrivite (1927), si are valoarea unei arte poetice, concentrand ideile estetice ale autorului, conceptia despre poet, arta, poezie, creatie si anticipand marile teme ale operei argheziene, precum si formula artistica ce-1 va consacra.



Textul nu versifica idei, nu este pur conceptual, ci plasticizeaza sensurile poetice, Arghezi fiind un scriitor cu intuitii adanci, cu un simt al marilor adevaruri, comunicate in forme lirice fascinante.



Arta trebuie sa reflecte, in conceptia argheziana, realitatea vietii inaintasilor asupriti, datoria poetului fiind aceea de a le metamorfoza suferinta intr-o valoare spirituala absoluta, lasata mostenire apoi fiului", ca o datorie, dar si o bogatie incomensurabila. Titlul sugereaza ideea ca numai o comoara spirituala poate transcende timpul. Astfel, cuvantul--cheie al textului este cartea", la care se raporteaza toate imaginile, simbolurile si semnificatiile. Cartea este definitia simbolica a poeziei, amestec de revolta, ura, umilinta, truda, intr-o sublima convertire a concretului in abstract. Ea este o treapta", hrisovul vostru cel dintai", actul ce sta drept dovada a suferintei inaintasilor, un testament" care sacralizeaza memoria trecutului ce va deveni idol: Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra". Hotar inalt cu doua lumi pe poale", cea a trecutului si cea a viitorului, cartea reprezinta un pisc, un moment de maxima victorie a spiritului asupra materiei. in acelasi timp, ea este simbolul razbunarii, al cantecului de vioara" ce actioneaza ca un bici izbavitor care razbuna durerea si umilinta. in creatia poetului se regasesc ecourile aspiratiilor nationale, ale colectivitatii de tarani, el fiind cel care realizeaza mutatii fundamentale din domeniul material in cel spiritual: Ca sa schimbam acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara". Fiind o poezie cu accente sociale, versurile ei se vor naste din graiul crud, neslefuit, primitiv, cu-ndemnuri pentru vite", transfigurat acum in cuvinte potrivite". Pentru Arghezi, poezia este un fenomen de distilare, de esentializare si stilizare a limbajului comun, limbajul in sine fiind capabil sa devina o mare poezie prin geniul lingvistic al celui care-1 manuieste si ii acorda semnificatii nebanuite. El inglobeaza toata sfera limbii, dincolo de distinctia traditionala intre cuvintele poetice si cele nepoetice. Astfel, cuvinte ca sudoare", mucegaiuri", noroi", bube", venin", sa-njure" sunt puse in antiteza cu altele, care desemneaza frumosul: condei", calimara", miere", sa-mbie", cuvinte potrivite", frumuseti si preturi noi". intregul poem este construit pe asemenea antiteze formale si conceptuale, potrivit intentiilor autorului declarate in articolul Ars poetica: Am cautat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu raie, cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea, cuvinte fulgi, cuvinte cer, cuvinte metal". La nivel semantic, universul rustic este sugerat printr-un vocabular alcatuit din cuvinte batrane, pastratoare ale parfumului arhaic al limbii: branci", robi", plug", sapa", plavan".





Procesul de creatie este greu si indelungat, din graiul aspru si dur al stramosilor poetul a invatat mestesugul potrivirii cuvintelor, care presupune selectie, asociere, armonizare, provocarea unor sensuri noi. Prin decantare - framantate mii de saptamani" -, poetul obtine o limba noua, metaforica, sugerata in text prin simboluri precum visuri si icoane", muguri si coroane". Nucleul simbolic al poeziei, in care se aduna semnificatiile artei argheziene si antitezele acesteia, este perfect sugerat de versurile : Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi".

Pentru Arghezi, poezia inseamna talent, inspiratie, har divin (slova de foc"), dar si mestesug, truda, rabdare (slova faurita"). El marturiseste ca nu se considera altceva decat un rob" al cuvintelor pe care cititorul le va primi ca un semn al legaturii intre generatii, cautand sa gaseasca in adancul lor simbolic mania bunilor", al carei ecou constient s-a facut autorul insusi.



Poetul este constient ca prin arta sa incalca o traditie, agreseaza arta frumoasa" si gratuita a celor ce l-au precedat, instaurand o noua dimensiune a actului artistic, astfel incat poezia clasica va fi transformata radical si ireversibil (domnita sufera in cartea mea"). Uratul, grotescul, cotidianul pot deveni obiecte estetice pe care sa se cladeasca valori noi, atata vreme cat frumusetea are deseori radacini urate, asa cum unele flori cresc din mucegaiuri. Orice carte instituie un cult al stramosilor si reprezinta forma cea mai inalta de oglindire a vietii si a spiritualitatii unui popor.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.