Interpretare de text la prima vedere
"
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid asternut e sesul cu matasa. Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate ca niste urcioare Cu vin ingrosat in fundul lor de lut, Stau in tarmu-albastru-al raului de soare, Din mocirla carui aur am baut.
Pasarile negre suie in apus, Ca frunza bolnava-a carpenului sur Ce se desfrunzeste, scuturand in sus Foile,-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca Vie sa asculte-ndemnul nenteles, Si cu ochii-n facla plopilor cereasca Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses."
(T. Arghezi, Niciodata toamnA)
intelegerea textului
■ Desi a debutat sub steaua literara a simbolismului, Arghezi se va detasa treptat de retorica sugestiv-muzicala a acestuia, evoluand - temperamental si artistic - catre o materializare din ce in ce mai consistenta a perceptiei asupra lumii; in acest sens, E. Lovinescu precizeaza: "pe cand estetica simbolista are o tendinta fireasca spre abstractie, pe care o impinge pana la spiritualizarea materiei, estetica argheziana procedeaza invers prin materializare."
■ Si totusi, poemul arghezian mentionat (din volumul Cuvintele potrivite, 1927) mai pastreaza - in prima strofa - legatura cu simbolismul, prin imagini plastice de stampa japoneza (asocierile cu stralucitoarele materiale - "matasa" si "brocartele"), ce amintesc de tehnica picturala din pastelurile lui Adrian Maniu.
■ Peste lava eruptiva a temperamentului arghezian s-a suprapus o seninatate contemplativa a spiritului care priveste aproape "bucuros" la toamna dinlauntrul sau si din intreaga fire, familiarizandu-1 deja cu ideea sfarsitului natural si uman.
■ Imaginile picturale luminoase se intuneca treptat si isi pierd caracterul descriptiv, sugerand consistenta tot mai grea a obiectelor, a formelor vegetale si intomnarea fiintei, a carei silueta opacizata de scurgerea timpului "isi ingroapa umbra-n umbra" plopilor desfrunziti.
Identificarea particularitatilor stilistice
■ Din punct de vedere semantic, metafora argheziana (procedeul stilistic cel mai frecvenT) asociaza termeni distincti ca inteles, ori chiar aflati in opozitie binara ("Norilor copacii le urzesc brocarte"; "Din mocirla carui aur am baut"; "Si cu ochii-n facla [] Sa-si ingroape umbra []"); de aceea, expresia metaforica se asociaza cu oximoronul, figura sintacti-co-semantica, care genereaza o forma particulara a antitezei (de exemplu, "urzeala" este specifica tesaturilor rare, usoare, in timp ce "brocartul" se formeaza din tesaturi compacte, de fire suprapuse in relief care cad in falduri grelE).
■ Epitetele cromatice ("palid", "albastru", "negre", "sur") evolueaza progresiv catre tonurile inchise, sugerand deopotriva ofilirea elementelor vegetale si a omului in toamna vietii lui.
■ Metaforele, ce reunesc in mod predilect termeni concreti, alterneaza cu niste comparatii de aceeasi factura asociate cu epitete: "Casele-adunate ca niste urcioare/ Cu vin ingrosat; "Ca frunza bolnava a carpenului sur".
■ Tautologiile fie ca utilizeaza termeni din aceeasi familie lexicala ("Ca frunza [] ce se desfrunzeste"), fie ca acorda aceluiasi cuvant valori sintactice distincte: "Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses" (complement - obiect direct si complement circumstantial de loC).
Concepte operationale aplicate
■ Definiti metafora in praesentia si pe cea in absentia ca si tipul metaforic mixt (expli-cit-impliciT), oferind exemple din poemul arghezian propus spre analiza si din altele studiate de voi.
■ Reamintiti-va definitia conceptelor de oximoron si tautologie, figuri de stil utilizate concomitent de poetii romantici si de cei modernisti; exemplificati din lirica lui M. Eminescu si T. Arghezi.
Limba si comunicare
■ Dislocarile sintactice, frecvente in limbajul poetic arghezian, creeaza subtile nuante semantice: astfel, adverbul de timp compus "niciodata", plasat la inceputul primului vers (si in titlul poezieI), intarit de forma verbala negativa "nu fu mai frumoasa", isi modifica sensul primar intr-unui pozitiv; intre epitetul personificator "palid" si substantivul determinat "sesul" s-a intercalat predicatul "e asternut"; complementul-obiect indirect "norilor" (cu accent asupra elementului cosmiC) a fost antepus deopotriva subiectului si predicatului (topica uzuala: "Copacii [le] urzesc brocarte norilor").
■ Forma de dativ arhaic ("Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru"), insotita de procedeul ingambamentului, ingaduie ca accentul liric sa cada in mod egal asupra adjectivului "mai frumoasa" - de la sfarsitul primului vers - si asupra sintagmei-cheie din poem "sufletului nostru" - asezata chiar la debutul versului urmator.
■ Un procedeu romantic tipic eminescian, preluat apoi si de T. Arghezi, este folosirea conjunctivului fara marca C,vie =sa vina!) cu valoarea semantica a unui imperativ mai slab, pe care-1 putem echivala cu o rugaminte resemnata din partea poetului catre cititor de a asculta mesajul discret al venirii toamnei; forma verbala aleasa este un regionalism, precum si in cazul altor cuvinte: "matasa", "urcioare".
