STEUERMAN RODION Avram, se naste la 30 nov. 1872, Iasi - moare in 19/20 sept. 1918, Iasi,
Poet, prozator si traducator.
Familie de negustori evrei, tatal, aventurier, dar si autoritar, isi creste copiii in cultul traditiilor ebraice. Neputindu-se inscrie, din aceasta cauza, la o scoala publica, viitorul scriitor urmeaza cursurile scolii elementare .Junimea" din Iasi, apoi pe cele ale unei scoli comerciale, dupa care se inscrie la gimnaziul "Stefan cel Mare", printre prof. fiind si citiva junimisti.
Debuteaza in ziarul Drapelul al lui I. N. Roman (1891) cu epigrame si fragmente lirice, semnate "De la Iasi". Absolvent al Liceului National din Iasi (1892).
Simpatia pentru miscarea socialista (in 1893 ia parte la primul congres al PSDMR), accentuata de un puternic complex al originilor (in primii ani semneaza cu pseudonimul, nefiind dispus sa-si deconspire adevarata identitate nici macar in scrisori particulare), duce la ruptura cu mediul familial, fata de tatal sau scriitorul nutrind toata viata o veneratie amestecata cu teama, cu evidente ecouri in opera. Redactor la Perdaful lui V. Negruzzi. Art. semnate in Evenimentul literar ii aduc elogiile lui Constantin Dobrogeanu-Gherea .
Studii superioare de medicina la lasi (1892-l896), desavirsite la Paris (1896-l898). Dupa absolvire profeseaza ca medic de plasa si, apoi la Iasi,
Colaboreaza la Ecoul saptaminei. Lumea ilustrata, Lumea noua literara si stiintifica, Opinia etc. Conduce ziarul iesean Rasaritul. Peud. folosite: De la lasi, A. Trestian, Tristis, Rodion, Leandru, Fliski, Fiski. Debut editorial cu volum de versuri Saracie (f. a.). Art. trimise cu o regularitate de metronom din Paris sint reunite ulterior in volum O toamna la Paris (1897) si £/e(1898), reprezentind partea cea mai viabila a operei. Desi insuficient realizate artistic, volum de versuri Lirice (1898) si >S'/>ini(1915) sint interesante prin sinceritatea trairii si firescul cu care se ancoreaza in anxietate. Mobilizarea pe front, in calitate de medic militar, agraveaza o criza psihica dezvoltata pe un fond latent nevrotic, scriitorul punindu-si capat zilelor imediat dupa demobilizare. Sonetele postume din volum Frontul rosu (1920), scrise in anii razboiului, schita autobiografica intitulata Cartea baiatului meu (1924) si selectia de art. in departari (1936) intregesc opera unui literar subestimat, epigonic in poezie, dar surprinzator de modem in publicistica.
Nelinistea potentata pina la anxietate, ce va degenera ulterior intr-o nevroza ducind, in cele din urma, la fatala injectie cu morfina, reprezinta pentru
Rodion Avram Steuerman un mod de existenta. Kafkian avant-la-lettre, el anticipeaza sui generis multe dintre complexele clasice ale solitarului praghez. Tinar fiind, se vede oprimat de un tata dominator, imprevizibil si cu accese tiranice; dorinta acestuia (utopica) de a-l izola culturaliceste, mentinindu-l in cadrul strimt al comunitatii etnice, va declansa un conflict perpetuat peste decenii, cu profunde rezonante in sufletul viitorului scriitor. insasi optiunea pentru cariera de medic reprezinta o forma de evaziune de sub tirania autoritatii paterne. Suferinta este pretutindeni aceeasi, ea netinind seama de prejudecati etnice. Tocmai de aceea medicina este o vocatie prin excelenta cosmopolita, si medicul un agent universal al binelui. Conflictul patern declanseaza si o criza a vinovatiei, opera inregistrind o multime de gesturi de penitenta. De-a lungul anilor, figura tatalui va reveni aici de mai multe ori, veneratia fiind amestecata cu teama si disperare lucida. Dar conflictul va declansa si o alta criza, pe care am putea-o numi a neapartenentei. Repudiat violent de ai sai, exclus cu suspiciune din alte cercuri, Rodion Avram Steuerman se va autodefini ca un exilat "intre doua neamuri", doua lumi la fel de opace la dorintele sale de integrare. Aici isi afla explicatia si un alt complex, cel al camuflarii sub identitati fictive. De precizat este faptul ca pseudonimul Rodion, care consfinteste apartenenta duplicitara, este folosit de scriitor exclusiv in presa, in timpul vietii el aparind, ca o exceptie de la regula, doar pe coperta a doua brosuri cu caracter polemic. Insuficient realizata din punct de vedere artistic, poezia lui Rodion Avram Steuerman reuseste doar partial sa decanteze zbuciumul unei vieti de continue nelinisti, altemind expresia frusta, in descendenta marturisita a esteticii untului, cu fraze mai elaborate, in care se simte covirsitoarea influenta a lui Eminescu. Epigon harnic, bun cunoscator si al poeziei lui Heine, pentru care nutreste un adevarat cult, el se va consuma ca poet in gesturi retorice, disproportionate, sinceritatea sentimentelor fiind cenzurata livresc. Iata, spre exemplificare, o definitie a "Vietii", creionata intr-un stil eminescian inconfundabil:
"Un joc de iluzii, dureri si ispite
De patimi aprinse, nadejdi neimplinite
Etern' alergare pe cai nebatute
Un lant de mizerii cu lacrimi cusute
O cale ce-atima pe fire de visuri
Si capatu-si pierde in groaznice-abisuri
De-a lungu-i privirea zareste prin ceata
Durere in urma, durere in fata". |
Pe fondul neurasteniei care-l macina, va nutri o pasiune pentru cimitire, vizitindu-le ori de cite ori i se ofera prilejul. La Paris, Pere Lachaise-ul va fi locul privilegiat de reculegere.
Proza este mult superioara masivei productii poetice. O toamna la Paris (1897) si Ele (1898) trebuie citite impreuna, ca expresii arbitrar separate ale unei unice experiente de viata, dovada unitatea stilistica si de atmosfera a celor doua volume. O toamna la Paris surprinde cu intuitie sigura ritmul trepidant al marii metropole, mult diferit de inertia orientala a Iasilor. Descins "in orasul libertatii de moravuri", cum i se pare a fi la prima vedere Parisul, Rodion Avram Steuerman nu ia cu asalt muzeele si lacasurile de cultura, ci prefera viata strazii; cu alle cuvinte, fidel siesi, el opteaza pentru a trai in detrimentul lui a vedea. Traverseaza Cartierul Latin, cunoaste "colonia romana", formata in buna parte din tineri veniti la studii, asista, dupa mari tribulatii, la sedinta de primire a lui Anatole France la Academia Franceza, relateaza vizita "taranului ratacitor" Badea Cirtan, venit sa caute "fii de-ai Romei" si sa vada pe "fratii frantuji", toate aceste plimbari prilejuind bune pagini de observatie sociala. Ele il gaseste angajat, ca spectator cind bonom, cind sceptic, in problema feminismului, anul 1896 - aflam dintr-un articol din preambulul volumului - apartinind "aproape esclusiv chestiunei femeniste". "Sodoma moderna, cetatea vitiului, leaganul excesului", Parisul ne este prezentat ca o tribuna a emanciparii feministe. Spectacolul are, in ansamblu, un umor teribil, si scriitorul rezista unor "sdrobitoare oboseli" pentru a nu scapa nimic.
Astfel, conferinta scriitorului feminist Jules Bois, cu titlul Castitatea la barbat, il aduce pina in pragul convertirii, comentariul fiind pigmentat, ca in atitea alte locuri, cu un intreg registru de insinuari savante, ironii subtile si bonomie sarcastica. Scopul final este insa unul moralizator: excedat de atita frivolitate, speriat de eventuale contaminari peste meridiane, autorul nu intirzie sa se intoarca cu gindul la lasul sau natal, constatind cu tristete ca "noi avem deja in micul nostru oras viata marei coruptii". in cele din urma, comparatia este totusi in defavoarea marii metropole. Rod al unor rare si cu atit mai fericite momente de echilibru sufletesc, aceste doua volume reprezinta partea cea mai durabila si neasteptat de moderna a operei lui Rodion Avram Steuerman
OPERA:
Autori romani, I Antologie, II Crestomatie. Bucati alese din scriitorii veacului XVIII si XIX, schite biografice si critice, cu o pref. de N. Beldiceanu, Iasi, 1893;
Saracie. Versuri, 189l-l896, Iasi, f. a. (probabil 1897);
O toamna la Paris, proza si versuri, Iasi, 1897;
Ele, Iasi, 1898 (pe supracoperta figureaza anul 1901);
Lirice, versuri. Iasi, 1898;
Reflectii asupra unui nou tratament al cancerului epiteliul. Iasi, 1898;
Heinrich Heine si Ed. Grenier. Un raspuns, Bucuresti, 1910, Complicele lui Heine. Alte dovezi in chestiunea Heine - Grenier, Iasi, 1911;
Spini, versuri, Bucuresti, 1915;
Frontul rosu, sonete postume, Iasi, 1920;
Cartea baiatului meu. Autobiografie, cu o pref. de Enric Furtuna, Iasi, 1924;
O toamna la Paris, Iasi, 1928;
In departari. Din tragediile vietii. Din tainele vietii. Glosse. Marimi disparute. Bucuresti, 1936;
De recitat. Iasi, f. a. Traduceri: Carmen Sylva, Vrajitoarea, trad. de ~, Craiova, 1897;
idem, UUranda, trad. de ~, Iasi, 1904;
idem, Loiza, trad. de ~, Iasi, 1906;
V. Hugo, Torquemada, trad. de ~, Iasi, 1916 (ed. II, 1922);
P. Hervieu, in lant Les Tenzilles, trad. de ~, Craiova, f. a.;
S. Prudhomme, Poezii, trad. de ~, Craiova, f. a. |
REFERINTE CRITICE:
N. lorga, Istoria literaturii romanesti contemporane, I-II, 1934;
60 scriitori. Bucuresti, 1936;
Gh. Becescu-Silvan, Pagini alese, 1902;
G. Ibraileanu, in Lumea noua, febr. 1898;
G. Calinescu, Istoria
|
