Basmul
Greuceanu face parte din colectia Legende sau basmele romanilor a lui Petre Ispirescu (1830-1887), auzit de culegatorul tipograf in 1876 de la povestitorul Mihalache Constantin din mahalaua Delea Veche din Bucuresti, publicat pentru prima data in Calendarul Aurora", anul 1881. (Pt. conf., v. editia Petre Ipirescu,Legende sau basmele romanilor, Ed. Cartea Romaneasca, 1988, p. 203-213.) imparatul Rosu era foarte mahnit ca niste zmei furasera de pe cer soarele si luna si a anuntat ca cine va reusi sa le aduca inapoi si sa le puna la locul lor va lua pe fiica-sa de sotie si jumatate din imparatie. Multi voinici au incercat sa o faca, dar fara nici un rezultat. Viteazul Greuceanu isi incerca si el norocul, ajutat si de un frate al sau, dar mai ales de Faurul pamantului, un mare mester fierar, dar si un nazdravan", care ii da sfaturile absolut trebuitoare. Gratie acestor sfaturi, Greuceanu se descurca in imprejurarile cele mai grele, dandu-se de trei ori peste cap. Astfel, ajungand la palatele celor trei zmei se tacu un porumbel, apoi se transforma intr-o musca, patrunse pe o fereastra, se ascunse intr-o crapatura dintr-o grinda si avu prilejul sa alic secretele zmeilor si zmeoaicelor, unde se aflau si ce faceau. Zmeii erau dusi la vanat. Voinicul ii astepta sub un pod, la marginea Codrului Verde, se lupta, rand pe rand, cu toti trei. ii invinse (lupta cea mai grea fu cu zmeul cel mai marE), le taie capetele, afla de la cel din urma ca soarele si luna se afla inchise intr-o cula" (casa bine intarita) din Codrul Verde, le elibera si le puse la locurile lor pe cer, facand apoi calea intoarsa spre imparatul Rosu, spre a-1 vesti de izbanda lui. in calc insa i se ivira alte obstacole puse la cale de cele trei zmeoaice si mai ales de scorpia de muma a zmeoaicelor", care il urmarea sa-1 inghita", fiind foarte catranita si amarata, alergand cu o falca in cer si cu una in pamant, caci nu mai avea nici sot, nici fete, nici gineri" (toti fiind omorati, taiati cu palosul de GreuceanU).
Un ultim obstacol il intampina si cand ajunse la palatul imparatului Rosu: un sfetnic viclean obtinuse de la Necuratul (de la diavoL) palosul eroului, care-i fusese furat printr-un mestesug dracesc anume. Si imparatul nu-1 crezu ca el este omoratorul zmeilor, fiind gata sa acorde rasplata promisa sfetnicului impostor. Greuceanu ceru un ragaz, se intoarse din cale pana la muntele cel de fier in care se metamorfozase diavolul, se mai dadu de trei ori peste cap, obtinu noi puteri, sfarama muntele de fier cu un buzdugan de otel, isi recupera palosul din pulberea care devenise muntele de fier, se infatisa din nou imparatului Rosu, astfel incat sfetnicul cel mincinos fu dat de gol si imparatul ii dadu ceea ce-i fagaduise. Totul se termina cu traditionala nunta imparateasca, dupa ce si fratele Greuceanului fu eliberat dintr-o inchisoare unde dusmanii il tinusera pana atunci.
Observatii
Numim basm o naratiune folclorica in proza de obicei (ea poate fi si in versurI) in care domina intamplarile extraordinare si miraculoase, cum vedem si in cazul de fata: nu numai vitejia si istetimea il fac victorios pe Greuceanu, ci si sfaturile fratelui sau de cruce (el mai are si un frate adevarat, insa numai ca personaj secundaR), care se numeste Faurul pamantului, sfaturi cu adevarat producatoare de miracol.
Extraordinare si miraculoase sunt si personajele, mai ales cei trei zmei, zmeoaicele cele doua - care se pot transforma, una intr-un pom, cealalta intr-o gradina cu flori - dar si Scorpia, nevasta zmeului celui mai mare si mai puternic (tatal celorlalti doI). Cum extraordinara, iesita din comun, miraculoasa este si afirmatia ca soarele si luna ar putea fi furate de pe cer, ascunse intr-o casa din padure, eliberate de acolo si puse la locurile lor. Extraordinara, spectaculoasa este lupta dintre Greuceanu si zmeul zmeilor. Ca si aparitia corbului (a se citi, macar pentru examen, cu atentie basmuL), caruia zmeul zmeilor, obosit in lupta, ii cerc sa ii aduca in cioc o picatura de apa ca sa prinda puteri, jUruindu-se ca-i va da in schimb starvul lui Greuceanu si starvul calului eroului; in timp ce Greuceanu ii promite (si se va tine de cuvanT) ca-i va da corbului, in schimbul picaturii de apa, trei starvuri de oameni (cei trei zmeI) si trei starvuri de cai, pe care ii avea la capatul podului de la iesirea din Codrul Verde, locul luptei.
Remarcam de asemeni oralitatea perfecta a naratiunii ca si caracterul ei de spectacol, impresia clara ca Petre Ispirescu 1-a ascultat cu atentie pe povestitor si a notat cat se poate de fidel spusele acestuia.
Spre deosebire de
Ion Creanga, de Eminescu si alti scriitori, care prelucreaza" motive de basm {Punguta cu doi bani, Harap-Alb, Fat-Frumos din lacrima, Calin (file de povestE) etC), basmul Greuceanu este un basm pur folcloric, nu unul mai mult sau mai putin cult", purtand adica amprenta stilistica a scriitorului care s-a inspirat din folclor.