Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Un om norocos de Octavian PALER (Proza)

 

Visam ca fusesem suit pe o masa, gol, cineva ma lovea peste testicule cu nuiaua, iar eu plingeam de rusine, si am fugit ca sa nu mai aud risetele care insoteau fiecare lovitura; apoi m-am vazut la un proces, unde eram judecat pentru ca furasem haine sa ma imbrac, iar procuŽrorul citea cu o voce peltica rechizitoriul, "cer condamŽnarea lui Daniel Petric la", restul n-am mai auzit deŽoarece, imbrincind usierul, am fugit si de-acolo si m-am pierdut printre trecatorii care umplusera strazile orasuŽlui in noaptea de Pasti Mirosea a primavara, a sarbaŽtoare, si tot uitindu-ma la luminarile aprinse care licareau in intuneric m-am pomenit in fata casei unde locuia tata. Am vrut sa trec mai departe, n-avea rost sa-l caut dupa atita vreme tocmai in noaptea de Pasti, cind am auzit o bataie in geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundata in bezna, nu venea dinlauntru nici un alt semn de viata. Si deodata m-am gindit ca tata, ramas singur in noaptea de Pasti, intrase in agonie si cerea ajutor. Am luat-o la fuga, dar pe masura ce alergam auzeam si mai tare degetul care batea in geam si, dupa un timp, am inteles ca eram urmarit. Numerosi oameni cu luminarile aprinse fugeau dupa mine si, in loc sa se stinga, flacarile luminarilor cresŽteau, unindu-se intr-un incendiu urias. Ca sa scap de urmaritori m-am refugiat intr-o pivnita. De cum am coborit treptele umede am simtit, cu groaza, ca mi se incolaceste ceva apasator pe piept. Am iesit imediat, sa cer ajutor celor care ma urmareau, dar acum strazile erau pustii, nu se mai vedea nici o luminare aprinsa, un intuŽneric de nepatruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casa si am batut in geam. Nu mi-a raspuns nimeni, in schimb am auzit pe cineva fugind, iesind din curte, apoi pe poarta si pierzindu-se in intuneric. La fiecare casa unde bateam in geam se intimpla acelasi lucru; oamenii o luau la fuga. Nu vedeam decit umbre care se indepartau grabite si se topeau in noapte. Pina la urma, tot incercind in zadar sa gasesc pe cineva care sa ma ajute, m-am poŽmenit afara din oras. Mergeam din ce in ce mai greu, abia respirind si-mi simteam inima gata sa plezneasca. Probabil, din pricina asta am alunecat si m-am rostogolit intr-o ripa. Cind m-am oprit in sfirsit si m-am ridicat dintre balariile intre care cazusem, am descoperit ca ma aflam intre ruinele unei vechi arene. De jur imprejur, la o distanta nu prea mare, se ridica un zid inalt. Eram fericit acum deoarece scapasem de apasarea de pe piept, inima imi batea aproape normal, zorita numai de emotia prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia cind m-am desmeticit, am priceput ca nimeŽrisem intr-un fel de capcana si m-a cuprins din nou teama. M-am asezat intre balarii ca sa ma gindesc ce trebuia sa fac. Sa incerc sa escaladez zidul? Parea imposibil. Nu ma simteam destul de puternic pentru asta. Sa-l acopar cu flori si ghirlande de buruieni, ca sa nu-l mai vad, sa nu ma demoralizeze si sa cultiv apoi pamintul, asteptind sa apara intr-o zi acolo si o femeie pe care s-o iubesc? ea mi-ar fi alungat Uritul si ar fi nascut copii care la rindul lor, crescind, ar fi cultivat pamintul si ar fi facut alti copii. Sau sa ma culc pe spate, cu fata la stele? la urma urmei, cerul instelat se vedea si de-acolo, in toata splendoarea lui, la fel ca de oriunde. Dar nu, nu ma puteam resemna sa ramin acolo. Singura solutie era sa ma rog lui DumŽnezeu sa ma ajute sa scap din capcana. Si chiar am inceput sa bolborosesc, speriat, o rugaciune cind mi-a trecut prin minte ca Dumnezeu este Marele Dresor in fata caruia tremura toate fiarele pamintului si ca eu, ah cit de bine cunosteam mirosul de la circ, ma aflam de fapt intr-o cusca pe acea mica bucata de pamint, inconjurata de un zid inalt, de unde Dumnezeu, la cererea oamenilor, vroia sa ma scoata printr-un act de supunere neconditionata care avea valoarea unei capitulari. Mi-am inclestat imeŽdiat buzele si mi-am infipt unghiile in carne ca sa nu mai spun nici un cuvint din rugaciune. Eram gata chiar sa scot un urlet de fiara indirjita, ca sa-mi dau curaj, cind am auzit un sunet cunoscut, a carui provenienta n-o puteam totusi preciza. Am ciulit urechile, m-am concenŽtrat indelung si in cele din urma m-am lamurit. Erau valurile unei mari. Dincolo de zid se gasea, asadar, o mare. Aceasta descoperire m-a umplut de bucurie, fiindca totŽdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme in disperare. M-am agatat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit miinile si genunchii pina ce, cu un suspin de usuŽrare, am reusit sa-l escaladez. Grabindu-ma sa cobor, fericit de isprava mea si nerabdator sa ma arunc in primul val ca sa ma spal de singe si sa simt mirosul marii, am alunecat, am cazut din nou si m-am trezit. M-am trezit in patul meu, in camera mea, la azilul de batrini despre care vreau sa vorbesc. Lasasem fereastra deschisa cind ma culcasem si de-afara, de pe tarm, vuietul marii se auzea foarte clar in linistea diminetii.





Am tras patura peste mine, incercind sa adorm din nou. Dar imi fugise somnul. Imi parea rau ca nu ajunsesem la sfirsitul visului si, ca sa ma consolez, m-am gindit ca poate nu ajungem niciodata la finalul viselor, totdeauna ne trezim inainte de a cunoaste ce se intimpla pina la urma; idee care ma persecuta acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o tigara si m-am dus la fereastra. Inca nu se facuse ziua. Noaptea mai atirna deasupra marii ca o zdreanta murdara care se destrama. La ora aceea pe tarm nu era nimeni. Doar pesŽcarusii dadeau ocol stincilor de marmura, unde urma sa fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac si de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia sa fumez avind stomacul gol. Probabil, din pricina acelui obicei prost ma alesesem cu un ulcer care ma supara in fiecare primavara si toamna. Am strivit tigara in scruŽmiera improvizata dintr-o cutie de conserve si am aprins o mica lampa cu spirt ca sa-mi incalzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiti. Dupa ce-am mincat, mi-am aprins o noua tigara si m-am intins in pat. Ma preocupa visul din care abia ma desprinsesem si care, dincolo de unele amanunte traite, infipte ca niste spini in carnea mea, fusese destul de exact in esenta lui; undeva in memoria mea exista intr-adevar un zid, care ma despartea de treŽcutul meu.

Cind tigara a ajuns sa ma arda la degete, m-am ridicat, am strivit-o in scrumiera si m-am dus din nou la fereastra. Aerul diminetii imi facea bine, era racoros si placut musŽcator. Acum marea se vedea pina departe, iar orizontul ardea ca o presimtire. Din clipa in clipa, soarele trebuia sa rasara. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moasa in ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca in vacanta, de ce te grabesti? Doar nu te sileste nimeni sa te grabesti. Profita de asta, cit timp mai poti. In locul dumitale m-as duce pe tarm, as face o baie in mare, m-as plimba. In sfirsit, daca ai chef, du-te in catun. Ia-l pe amicul dumitale, doctorul Dinu, sa-ti arate placerile catunului. In mocirla, la vinat de cerbi, si prin case la vinat de vaduve". Si risese cu pofta, foarte multumita de umorul ei. Ma plinsesem ca Batrinul uitase parca de mine dupa ce ma chemase acolo. Trecusera mai multe saptamini de la sosirea mea si nu primisem de la el nici un semn ca dorea sa discute cu mine despre noul cimitir pentru care venisem. Moasa evitase cu abiŽlitate un raspuns exact. Dupa obiceiul ei, se folosise de o gluma piparata ca sa iasa din incurcatura. Dar n-am conŽtrazis-o. Invatasem, in imprejurari foarte pedagogice, sa nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea si sa nu intru in conflict cu nimeni imbracat in uniforma, chiar daca era vorba doar de un halat alb. Cind un doctor imi da o reteta, o bagam in buzunar, prefacindu-ma ca voi inghiti ce mi se recomanda sa inghit. Cu atit mai mult n-avea rost s-o infrunt pe Moasa; ea se ocupa de adminisŽtratia azilului si de mult timp nu-mi mai ingaduiam sa ma arat istet cu cei de care depindeam intr-un fel.

Am iesit pe tarm, am facut o baie in mare, care m-a inviorat de-a binelea, dupa care m-am dus sa-l caut pe Dinu. In definitiv, ideea Moasei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodata in catun. Il cunosteam numai din povestile exaltate ale batrinilor, carora le straluceau ochii cind vorbeau despre acea mica asezare de pescari, de dincolo de balta, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus ca abia dupa-amiaza, cind se mai debarasa de treburi, putea sa mearga cu mine. "Eu imi cistig piinea", a ris el, facind aluzie la faptul ca asteptind sa ma cheme Batrinul si sa moara cineva, ca sa cioplesc prima piatra funerara in cimitirul de marmura, eu n-aveam, practic, nici o obligatie. Drept care m-am intors in camera, inŽcercind sa mai dorm un ceas, doua. N-a fost insa chip. Cum m-am lungit in pat, am constatat ca baia in mare nu ma spalase si de milul visului care-mi staruia in minte, ma preocupa.

Si inteleg de ce. A fost prima oara cind mi-am dat seama clar ca nu mai eram foarte sigur de trecutul meu si ca raporturile mele cu el nu mai sint cele normale; mi-l amintesc fragmentar, cu fisuri, cu pete albe, cu semne de intrebare, dar ceea ce imi aduc aminte ma urmareste si in somn. Poate ca amintirile mele s-au amestecat cu ale altora, ca apele riurilor in mare, sau, poate, am uneori senzatia ca in evenimentele traite exista aluviuni din vise numai fiindca nu sint sigur cita autenticitate exista in intimplarile care m-au impins pe acel tarm, unde am cioplit morminte de marmura pentru batrinii azilului, si de-acolo in acest pod asteptind sa vina furtuna, sa-mi joc ultimul rol, de pilot de furtuna. Sint momente cind ma indoiesc de unele lucruri, ca am facut Scoala de Belle Arte, ca am fost insurat, ca am stat la inchisoare si am visat sa eliberez animalele de la un circ. Pe urma imi spun ca asta n-are importanta; ceea ce ni se pare ca am trait ne exprima la fel de bine ca amintirile autentice. Trecutul poate fi ca pacatul originar pe care nu l-am savirsit noi, insa il platim noi. Orice e cu putinta in lumea asta, inŽclusiv ca vinovatii sa se imbrace in roba de judecatori si sa condamne victimele. Dupa cum e foarte posibil ca absolut totul sa fie real, sa-mi apartina, si ca impresia de nesiguranta pe care o am sa nu fie altceva decit o viclenie a instinctului meu de conservare, o incercare, de care nu sint pe deplin constient, de a ma menaja, de a-mi usura situatia in propriii mei ochi sau de a pune macar o indoiala in locul explicatiilor pe care nu izbutesc sa mi le dau. In orice caz, nu-i mai iau in deridere pe cei ce vorbesc de infern; exista infernuri traite si nu totdeauna cei care le-au strabatut sint inocenti.

In semn de penitenta, m-as putea condamna sa ramin aici, dar cit s-ar putea trai asa? Pentru dintii ascutiti ai guzganilor problemele mele n-au, bineinteles, nici o imŽportanta, in schimb trecutul meu ciopirtit, indoielnic si tiranic ma sileste sa ma intorc mereu in urma, cu ochii deschisi sau in vis, si sa pun cap la cap amintirile vii, inainte ca furtuna pe care o astept sa mature si sa purifice totul, pentru a intelege cum a inceput (s-o numesc boala? ruptura? soarta? Dinu i-a zis o data schizofrenie, inŽtrucit ca psihiatru nu vroia sa opereze cu notiuni aproxiŽmative, dar nu-mi place cuvintul, suna prea brutal, si nici nu stiu daca e intrutotul exacT) si cind? pricina care m-a impins sa lupt impotriva mea cu o tenacitate penibila, sa afisez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente in care nu credeam, si sa ascund cu grija afectiuni in care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scinduri cerul, pindesc zgomotele posibile din hangar, cu toate ca din momentul in care m-am suit in acest pod n-am auzit pe nimeni umblind pe-acolo si, cind nu mai am nimic de facut, zic si eu ca e plictisitor sa nu te inseli niciodata; apoi ma analizez, simtind in gura gustul salciu al tuturor prostiilor in care m-am avintat cu inflacarare.

Si pe urma nu tin sa ma caiesc, sa fiu iertat. Pentru atit de putin n-as sta aici la pinda. Si spun asta fiindca m-am debarasat de modestie ca de o camasa de forta in cimitirul de marmura. Imi doresc ceva mult mai important decit iertarea acum, iar intrucit stiu ca fiecare pierde pentru sine, dar daca reuseste sa-si dea siesi un sens, va reusi sa dea si lumii unul, ma feresc sa-mi ascund pacatele ca animalele care isi ascund excrementele si ma lipsesc, nu dezinteresat, de orice scuza; in fapt, marinimosii te pot umili mai rau decit cei mai circotasi acuzatori, acopeŽrindu-ti esecul, ca pe o murdarie, cu mila lor.

Uneori, inclin sa cred ca, daca ar fi rugati sa spuna ce stiu, pescarii din catun ar ridica din umeri, tacind, apoi s-ar uita tinta in cestile lor de cafea pentru a-i da de inteles celui care i-a intrebat ca din punctul lor de vedere discutia e incheiata. Asa faceau si cu noi, cu mine si cu Dinu, cind mergeam sa vinam cerbi in mlastina. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de batrini? Nu, n-a existat niciodata prin partile noastre asa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenusa?" ma pomenesc soptind. La care ei ar adauga plictisiti: "Au ars niste balarii". "Si cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde ca a cioplit pietre funerare in Stincile de marmura de pe tarmul marii si ca vina aici in mlastina cerbi". "A trecut unul cam nebun prin catun, e drept, dar nu mai stim nimic despre el. Cit priveste cerbii, au existat cindva cerbi in padurea de salcii de linga mlastina, dar a dat o molima in ei si au pierit cu totii. Asta s-a intimplat demult". Dupa care, socotind ca au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar inchide in mutenia lor Daca trecutul ar fi la fel de mut sau daca ar trece ca pojarul fara sa lase urme, as fi tentat, poate, sa le dau cu tifla guzganilor, cum faceam cu oamenii respectabili pe vremea cind nu eram decit un mucos obraznic. Din fericire, asa ceva nu mai e cu putinta. ConŽfuz, ros de semne de intrebare, dar siciitor si lipit de umerii mei ca o cocoasa, pe care o voi duce cu mine in mormint, trecutul ma impiedica sa scap cu jumatati de masura.







2



Unii sint de parere ca e bine sa gresesti la o virsta cit mai frageda si ca erorile sint cu atit mai grave cu cit le comiti mai tirziu. Nu mai ai timp sa inveti din ele. Din acest punct de vedere, nu pot sa ma pling. Soarta m-a ajutat sa gresesc grav la o virsta cind altii abia isi julesc genunchii. Destinul m-a luat de mina intr-o dupa-amiaza, m-a scos pe strada si m-a dus pina la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape parasit, napadit de ierburi si de pasari. Intrasem de multe ori acolo, cu celeŽlalte haimanale cu care ma inhaitasem, cum zicea tata, sa ne jucam printre morminte, dar niciodata nu-mi treŽcuse prin cap sa patrund singur. Dar ziua aceea ma astepta sa ma imparta in doua fiinte, una care eram si una care vroiam sa par. Si, Doamne, cit soare exista la inŽceputul acestei rupturi! Daca lumina are miros, atunci dupa-amiaza aceea mirosea toata a lumina, a suc de luŽmina; lumina care se scurgea blinda, cucernica si mieroasa pe brazii tineri din gardul darapanat, pe pietrele funerare, pe florile si ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spalat, iar soarele cobora incet dincolo de acoperisul bisericutei in jurul careia apaŽruse cimitirul.

Ducindu-ma inlauntru, destinul mi-a aratat ce era neŽcesar: sa citesc numele de pe pietrele funerare. Dupa aceea s-a retras si a asteptat sa fac eu ce-i revenea lui. Si am facut, intr-adevar. Am mers de la o piatra funerara la alta, incercind sa silabisesc numele sapate pe ele. InvaŽtasem sa ma descurc cit de cit cu alfabetul inainte de a ma duce la scoala, de la un librar care ma punea sa-i car pachete de carti de la magazie, si ma distra sa-mi pun la incercare bietele mele cunostinte, de care eram foarte mindru. La numele complicate, ma impiedicam. Nu reuŽseam sa le pronunt. Renuntam si treceam mai departe, cautind altele mai simple. Pietrele funerare erau in geŽneral modeste; cele mai multe, putrezite sau inverzite de licheni. La un moment dat am ajuns insa in dreptul unui mormint frumos, bine intretinut, plin de flori si cu o cruce mica de marmura neagra, avind un medalion de portelan cu imaginea unui copil bucalat si surizator. Poate ca atunci destinul a tresarit daca atipise cumva. N-ar fi vrut sa trec mai departe. Acel mormint era motivul pentru care ma adusese acolo, in cimitir. Dar s-a linistit si a suris ironic probabil cind a vazut ca silabiseam numele de sub medalionul de portelan. Stia ca pasisem pe cararea lui. Nu mai puteam evita sa alunec.

Nu-mi venea sa cred. M-am uitat inca o data la fotoŽgrafie, apoi la literele sapate in piatra, fara sa pricep nimic. Era numele meu. De fapt, initiala prenumelui meu, Daniel, si numele intreg, Petric, dar in clipa aceea nu banuiam ca avusesem un frate, care se chemase Dinu.

Am plecat acasa destul de tulburat, dar hotarit sa nu suflu o vorba despre descoperirea mea. In saptaminile urmatoare am pus tot felul de intrebari ocolite rudelor si vecinilor, fara sa ma dau de gol, pina ce am aflat adeŽvarul. La drept vorbind, nu inteleg prea bine ce s-a peŽtrecut cu mine atunci si de ce m-am razvratit cu atita inversunare impotriva unui mort. Fapt e ca m-am pomenit deodata gelos la culme pe Dinu si ca zimbetul lui ingeresc mi-a devenit nesuferit, dindu-mi o pofta devoratoare de a semana unui diavol. Eram pregatit, fara indoiala, prin temperament si prin caracter pentru aceasta dorinta si nu asteptam poate decit un prilej, un pretext, ca sa mi-o pun in aplicare, dar a jucat un rol important, banuiesc, in reactia mea si revelatia ― o, cit singe rau mi-a facut! ― ca, in contrast cu raceala ce mi-o arata mie, tata il iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un baiat extrem de cuminte. Intr-o iarna, jucindu-se imŽbujorat si fericit, se imbolnavise de pneumonie. Trupul lui de inger subred rezistase doar trei zile. Dupa care a murit.

Am inteles ca, zguduit de moartea fratelui meu, care ii lasase in suflet o rana nevindecata, tata dorise in sinea lui ca eu sa umplu un gol. Si imi inchipui ce neplacut i-a fost sa constate ca nu-i semanam lui Dinu in nici o privinta. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui disparut. De la infatisare, la caractere, nimic nu ne aproŽpia si totul ne deosebea. Dinu nu se indeparta niciodata prea mult de poarta casei. Eu hoinaream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasa cu obrazul invinetit dupa scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare inclinatie spre lene. Dinu promitea de mic sa calce, supus, pe urmele tatei. Eu aratam de mic o vocatie de ratat recalcitrant. Minteam cu usurinta si ma foloseam de asta ca sa ma sustrag poruncilor parintesti, dovedind inca de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai tirziu cu pricepere si nesocotinta.

Trebuie sa spun insa ca inca dinaintea intimplarii de la cimitir eu si tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degraba sociale decit artistice, obtinute in cariera de pictor ii alintasera doua insusiri naturale, vanitatea si placerea de a domina, incit nu mai accepta nici macar din partea unui copil sa fie contrazis, contrariat, iar eu ii semanam intr-un fel; nu ma interesa decit ceea ce avea legatura cu mine. Era marunt si rotoŽfei, cu o burta pe care incerca in zadar sa si-o ascunda si, fiindca avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii inalti la care trebuia sa priveasca in sus. Prima dezamagire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu desirat. Au urmat curind altele. Facea eforturi viziŽbile sa ma impresioneze, sa stimuleze in mine mindria de a avea drept tata un pictor reputat. Fericit de cite ori era lingusit, adulat, inclinat sa nu observe ca multi roiau in jurul lui din interes, nu concepea ca tocmai fiul lui isi putea permite sa faca exceptie de la datoria semenilor de a-l admira. Cind a observat ca nu ma lasam strivit de reputatia lui ― in realitate il iubeam dar pentru nimic in lume nu i-as fi marturisit-o, ― ba mi-am permis chiar sa nu-i privesc, din fronda, tablourile si sa-i declar ca meŽseria lui nu ma atragea, m-a repezit: "Esti un mucos, inca n-ai dreptul sa ai pareri". Dupa asta m-a coplesit adesea cu reprosuri amenintatoare; ca nu eram bun de nimic, ca-l faceam de ris, ca va fi vai si-amar de mine. Avea mania discursurilor si tinea sa-si exerseze si pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai ca eu nu eram ca auditoŽriul lui obisnuit. De cum se pornea sa-mi faca morala, incepeam sa casc plictisit, ca sa-l pedepsesc, deoarece stiam ca nu suporta sa nu fie ascultat cu smerenie. Cind vroiam sa-l scot din sarite, izbucneam in ris, ceea ce reŽprezenta in ochii lui o adevarata insulta, pentru care o palma rasunatoare pe obrajii mei era prea putin; de obicei, asemenea obraznicii aveau urmari si mai rele.

Rezultatul a fost ca ne indepartam unul de altul si ca amestecam in relatiile dintre noi din ce in ce mai multe resentimente care m-au impins, ori m-au ajutat, sa vreau sa fac totul pe dos. Ii placeau lui romantele? Eu le detesŽtam. Se lauda ca muncise din greu ca sa-si intemeieze un rost? Cu atit mai mult m-am simtit indemnat sa-mi pierd timpul hoinarind prin cartier unde ma inhaitasem, cum zicea el, "cu toate gunoaiele".

Desigur, pentru firea autoritara a tatei ― parea nascut sa comande ― existenta unui copil neascultator ca mine era o mare tristete. Dar mult mai grav s-a dovedit faptul ca in fata mea tata isi pierdea multumirea de sine care fusese totdeauna principalul sau sprijin. Asta a insemnat pentru el o adevarata catastrofa. Poate m-ar fi iertat in cele din urma ca nu-i semanam lui Dinu si m-ar fi iubit in felul sau, fie si numai fiindca eram un vlastar din trunchiul Petric, daca as fi indeplinit o conditie: sa joc, fata de el ― m-ar fi crezut cu mare usurinta ― si mai ales fata de altii, mascarada fiului iubitor, patruns de admiraŽtie pentru tatal sau. Atunci relatiile dintre noi ar fi deveŽnit suportabile. Numai ca, din nefericire pentru amindoi, tocmai asta nu vroiam eu. Banuiala ca parerea lumii il interesa chiar mai mult decit afectiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotintelor mele, m-a impins sa-i arat, indrazneala nerusinata!, ca nu-mi pasa de autoritatea lui. Or, asa ceva un om ca el nu putea sa-mi ierte. Inteleg foarte bine asta. Ii reprosez tatei numai faptul ca nu si-a dat seama cit de simplu putea sa rezolve totul: daca dorea sa spuna "alb", ar fi fost de ajuns sa spuna "negru" pentru ca eu sa ma decid pentru culoarea alba; dupa cum daca nu s-ar fi aratat atit de afectat de ispravile mele, as fi obosit poate cu timpul sa mai joc acest joc nesabuit si primejdios; dar tata nu s-a hotarit sa fie indiferent decit atunci cind s-a dezgustat cu totul de mine; cind a fost prea tirziu ca sa se mai schimbe ceva.

Uneori, parea ros de regrete. Atunci incerca sa fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare data se intimpla ca faceam o gafa care strica totul si ne readucea pe pozitia initiala de combatanti; el pentru a-si impune ideile cu forta, eu pentru a le lua in deridere. Cind ma certa, trinŽteam usile prin toata casa pina ce biata mama, care era din ce in ce mai bolnava si abia se mai ridica din pat, izbucnea in plins. Asta ne instraina si mai mult unul de altul si ne-a fost si mai usor sa ne sicanam reciproc, cu rare izbucniri de tandrete pe care ne grabeam sa le uitam amindoi, de parca ne era rusine de ele. Tata imi striga la masa daca spuneam ceva neconvenabil: "Tu sa taci din gura. Cind o sa-ti cistigi singur piinea pe care o maninci, vei avea dreptul sa vorbesti. Deocamdata, nu e cazul. Am reŽnuntat sa mai astept recunostinta de la tine, dar iti pretind macar sa taci." Eu replicam acestui ordin impingind ostentativ farfuria; apoi mincam pe ascuns, ca sa pot juca, o zi sau doua, comedia unei greve a foamei.

Se intimpla sa am si eu citeodata mustrari de conŽstiinta, cind ma apasa raceala dintre noi si eram gata sa-i cer iertare: "Tata, sint un netrebnic, dar te iubesc"; insa niciodata n-am ajuns cu cainta pina acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, incit relatiile dintre noi continuau sa ramina ostile, iar nevoia de dragoste era aminata pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit niciodata, fiind impiedicate deŽfinitiv de povestea cu Dinu.

Descoperirea pe care o facusem in cimitir s-a dovedit, intr-adevar, hotaritoare. Ea m-a imbrincit sa inaintez, mai departe decit vroiam, pe drumul confruntarii cu tata; un drum aspru, dificil pentru amindoi, care nu putea sa se termine decit prost. Sub puntea rupta, s-a cascat o prapastie pe care timpul n-a facut decit s-o largeasca. De ce? Lucrurile au fost desigur mult mai complicate. Eu le simplific pentru a le intelege cit de cit. Imi spun prin urmare ca prea semana Dinu cu un inger, ca eu sa nu doresc sa seman diavolului. Aveam ochii intunecati, spre deosebire de ai fratelui meu care fusesera curati si albastri, nu mai lipsea decit sa ma port pe masura privirii mele sumbre, minat de rautatea, otravita de geloŽzie, de a zgindari cicatricea din sufletul tatei, cu atit mai mult cu cit el, comparindu-ma probabil intruna cu Dinu, nu-si ascundea dezamagirea din ce in ce mai adinca pe care i-o provocam eu. Ma purtam anume ca sa nu mai fie posibila nici o confuzie intre mine si cel disparut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram in casa plin de noroi murŽdarind covoarele. Si de cite ori tata avea accese de minie sau crize de disperare, multumirea de sine se clatina, se prabusea; de aceea a inceput sa vada cu timpul in mine un adevarat pericol, un conspirator impotriva feriŽcirii sale.

Intr-o zi, m-a chemat la el. Statea in fotoliu si rasfoia o revista. M-a lasat sa astept, prefacindu-se cufundat in lectura. In sfirsit, cind a socotit ca facuse o pauza destul de educativa, a ridicat ochii spre mine: "A, tu erai?" M-a invitat sa iau loc pe celalalt fotoliu. Era semn rau. Insemna ca trebuia sa ma pregatesc sa ascult o predica plictisitoare despre cum trebuie sa se poarte un copil care, intimplator, a avut norocul sa aiba un tata cunoscut, un tata de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, si al carui nume, prin forta lucrurilor si gratia destinului, il purtam, deci trebuia sa stiu ce purtam, sa respect acest nume, "nu sa-l terfelesti prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai invatat sa ai inteles, baiete?" "Nu, n-am inteles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai inteles?" s-a enervat tata. Si a inceput sa-mi explice din nou: "Numele pe care-l porti tu nu e un nume oarecare. Trebuie sa fii demn de el". "Pai nu s-ar putea sa mi-l schimb?" am facut eu pe prostul. Si am simtit imediat, din ochii tatei, ca lovisem bine. Nu se asteptase la atita impertinenta. "Pleaca, du-te, sa nu te mai vad", m-a expediat el furios.

Poate ca mama ar fi reusit sa lamureasca lucrurile, sa ma impace cu tata, dar boala ei se agrava din ce in ce si toata casa mirosea a medicamente si a presimtiri de moarte. Cind intram la ea in camera, se ridica incet, cu greutate si zimbea ca sa-si ascunda lacrimile. CiteŽodata avea lungi discutii cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de usa. li vorbea despre mine, implorindu-l sa fie mai ingaduitor. "PoarŽta-te si tu mai atent cu el. E un copil, totusi". Biata mama. Era ingrijorata din pricina mea. "Ce ghinion am avut sa moara Dinu" era, aproape invariabil, raspunsul tatei. Aceste frinturi de discutie intretaiate de Plinsetele mamei m-au inrait si mai mult. Vroiam din tot sufletul sa-i dau dreptate tatei, sa aiba motive sa ma considere un diavol, un vagabond, o rusine. El nu-mi ierta faptul ca nu semanam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul ca vroia sa nu am propria mea identitate. Uneori, ma duceam la cimitir si priveam, pe crucea de marmura neagra, chipul lui Dinu. As fi avut pofta sa-l bat, sa-l tavalesc prin praf, sa-i vir iarba in gura, sa-l oblig s-o inghita, ca sa-l pedepsesc, sa ma razbun si ma indirjeam pina la lacrimi fiindca Dinu imi zimbea mai departe.

Recunosc ca fantezia mea se dovedea nesecata cind era vorba de facut ceva rau. Nascoceam tot felul de prilejuri ca sa-l scot din sarite pe tata si eram foarte incintat de eficacitatea mea. As spune chiar ca intr-o privinta, pe care sovai s-o judec, am inteles de mic acest termen la moda in secolul nostru. Cu cit tata era mai disperat, cu atit insemna ca eu eram mai eficient. Imi masuram succesul in reactiile lui. Cind turba si stringea pumnii, ma simteam foarte aproape de victorie, adica de momenŽtul cind nu se mai putea stapini si incepea sa urle.

Cine stie? Poate daca s-ar fi stapinit multa vreme as fi renuntat sa astept o asemenea criza. Dar era si prea exasperat si prea impulsiv pentru asta. El avea o incredere nelimitata in dreptul sau de a-mi porunci; eu aveam o incredere nelimitata in dreptul meu de a nu-l asculta. In felul acesta amindoi eram rigizi si tiranici. El nu admitea decit parerile sale. Eu eram, din principiu, in dezaŽcord cu aceste pareri.

Dealtfel, insist asupra copilariei mele tocmai fiindca, fara sa vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire si intoleranta care si-a avut partea sa in ceea ce s-a intimplat mai tirziu. Dorind sa ma striveasca sub greutaŽtea autoritatii sale, el a declansat in mine o opozitie inversunata care n-a lasat sa se piarda nici un defect de-al meu. M-am razboit cu tot ce era in mine timiditate, indoiala, modestie si am pus in locul lor o dorinta apriga de a-mi da dreptate, indiferent ce faceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al neŽsabuintei si imi cheltuiam energiile pina la secatuire in aceasta inclestare, incit nu mai aveam ochi si urechi pentru nimic altceva. Ironia era ca depindeam astfel din ce in ce mai mult de tata; asteptam cu pumnii strinsi ca el sa-mi ceara un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Si cred ca nu gresesc cind spun ca am avut de la o virsta frageda doi profesori care m-au invatat sa-mi pierd cumŽpatul: tata si eu. Nici unul dintre noi nu dorise sa devina asa ceva, dar peste dorintele noastre asta reprezentam fiecare si pe masura ce relatiile noastre erau mai rele intram amindoi mai bine, mai adinc, in rolurile noastre.

Conflictul a izbucnit pina la urma cu toata puterea. Intreaga iubire de care as fi fost capabil s-a mutat in dorinta ca tata sa ma deteste. Nu trecea o zi fara sa-i inveninez viata si fara sa-l exasperez. Cred ca am fost pentru el mai mult decit o povara. Banuiesc ca am fost tragedia lui. Mai ales ca-mi faceam treaba metodic, nu-i dadeam nici un ragaz si nici o speranta si nu m-am lasat pina ce n-am simtit ca raceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat in ura. Isi aranjase viata destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu ii stricam reputatia; era peste puterile lui sa se impace cu asta. De cite ori primea oaspeti si avea nefericita inspiratie sa ma inchida in camera, bateam cu pumnii in usa pina ce, daca nu era larma prea mare si se auzeau zgomotele, se vedea nevoit sa-mi deschida, spumegind de furie si ingrozit de ce va urma; deoarece in prezenta prietenilor si cunoscutilor lui eram totdeauna si mai indraznet, imi aratam cu cruzime sentiŽmentele antipaterne si raspundeam la amabilitati cu o proasta crestere care ma infiora uneori si pe mine. Cred ca aceste demonstratii care ma epuizau, dar ma umpleau de euforia triumfului, l-au facut sa nu ma mai ia nicaieri cu el.

Dar si pe mine ma costau aceste sminteli. Strabatind infernul razvratirii si geloziei, copilaria mea n-a mai avut decit un sens: de a-i da tatei motive sa se instraineze, sa ma urasca si sa regrete si mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut in aceasta lupta pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; si singura lectie pe care o invatam zilnic era aceea a urii. Daca tata incerca uneori, probabil cuprins de remuscari, sa ma mingiie, il respingeam. Eram mai incapatinat decit el. Cind ma batea, se oprea sa ma intrebe: "Mai faci?" Astepta sa zic un "nu" de circumstanta, ca sa ma lase in pace. Nu era, in fond, un om rau si regreta, poate, ca trebuia sa ma pedepseasca. Ma uitam atunci in ochii lui cu dusmanie si ziceam: "Da, mai fac". Il sileam sa ma bata din nou, in timp ce eu, ca sa nu izbucnesc in lacrimi, imi infigeam dintii pina la singe in degete. "Te omor, striga tata disperat, te omor." Il infruntam: "Asta si vreau. Ca sa intri la puscarie". El ma privea lung si aproape ma induiosa furia lui neputincioasa. Se congestiona la fata, arata ca un rac fiert, iar buzele capaŽtau un tremur nervos. Cred ca nu l-am iubit niciodata mai mult ca in asemenea momente cind el ma ura. Si, in ciuda a tot ce se intimplase, as fi gasit poate taria sa ma caiesc daca mi-ar fi zis pe nume. Dar nu ma striga, de multa vreme, "Daniel". Evita. De parca se jurase sa nu mai rosteasca nici un alt nume de copil in casa in afara de cel al lui Dinu; sau, poate, tinea sa-mi arate si in acest fel ca socotea ziua mea de nastere o zi de doliu si ca numai de mila mamei n-o insemna cu negru in calendar. Locuiam pe atunci linga un circ. Tata se plingea ca nu putea suporta mirosul animalelor, din care pricina cauta mereu o alta casa in care sa ne mutam. In schimb, eu ma grabeam sa dau fuga la gardul care ne despartea de platoul unde isi asezase circul uriasul sau cort si ma zgiiam printr-o spartura, asteptind sa fie scosi leii si tigrii la plimbare. Calcindu-mi peste mindrie, m-am rugat de citeva ori sa ma duca intr-o seara la spectacolul anuntat cu afise mari. Tata m-a privit de fiecare data de sus: "Eu la circ? Ce sa caut eu la circ?" Si apasa pe "eu" pentru a sublinia ce incompatibilitate profunda exista intre persoana lui si circul pe care-l detesta din toata inima. Din ranchiuna, ca sa ma razbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri si pantere si am facut o adevarata pasiune pentru jungla si pentru deserturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Asa am ajuns sa-mi construiesc un birlog al meu unde ma retrageam si dadeam friu liber imaginatiei. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor si panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un sarpe boa dormind si cu o maimuta care isi arata fundul rosu. Pe celalalt, am atirnat poza unui desert galbui, cu un cer metalic, sub care se valureau pina la orizont dune de nisip. In felul acesta, cind ma inchideam in camera mea, ceea ce se intimpla din ce in ce mai des, aveam de ales intre doua imperii. Uneori, alegeam jungla. Alteori, desertul. Simteam nisipul pe buze si in ochi sau ma impiedicam de liane ceasuri intregi in care visam cu ochii deschisi fara sa-mi fie nici foame, nici somn. Imi cunosteam in amanunt imperiile. Duna cu duna si copac cu copac. Si imi erau la fel de dragi. Imi fixam resedinta temporara in functie de preferinte, insa in oricare dintre aceste imperii eram singurul stapin. Nu ma mai contesta nimeni. Adevarata mea copilarie s-a petrecut, poate, sub soarele desertului si al junglei, pregatindu-ma, fara sa stiu, pentru sala cu oglinzi de la azil.

Tata venea uneori sa-mi faca morala. Ma invinuia ca-mi pierdeam timpul si ma ameninta ca matura "guŽnoaiele" de pe pereti; adica imperiile mele. Atunci imi aratam coltii: "Indrazneste". Stia la ce ma refer. Suferea de migrene teribile si era o adevarata sarbatoare pentru mine sa tropai, cind il durea capul, in camera alaturata. De aceea trintea usa si ma lasa in pace.

O singura data l-am rugat din nou, dupa ce jurasem sa nu-i mai cer nimic, sa ma duca intr-o seara la circ. Doream din tot sufletul Ba vad de aproape animalele la care visam si pe care nu le zaream decit printre scinduŽrile gardului. N-a vrut. M-a repezit. "Nu meriti", mi-a aruncat el, dispretuitor. De ciuda, am intrat in absenta lui si am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bataie sora cu moartea. "Cu mina mea te omor, nemernicule", racnea tata. Dupa ce m-a batut, a strins cu grija bucatile fotografiei rupte, s-a trintit pe un fotoliu si a inceput sa plinga. Imi era mila de el, dar il si uram in clipa aceea fiindca pentru mine, stiam, n-ar fi plins niciodata.

Cam tot pe atunci, intrucit mama nu mai putea sa aiba grija de casa, tata a dat un anunt la mica publiciŽtate: "Caut persoana corespunzatoare pentru menaj". La masa l-am intrebat: "Tata, cum trebuie sa fie o perŽsoana corespunzatoare?" "Esti obraznic", a curmat el discutia. In ziua urmatoare s-au prezentat mai multe feŽmei, si mai tinere si mai virstnice, pina ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravana si mai ciolanoasa dintre toate, de unde am tras concluzia ca tatei ii placeau femeile voinice. Venise inainte o fata slaba, cu privirea visaŽtoare, care mie mi-a placut foarte mult. Tata, insa, nici nu s-a uitat bine la ea ca i-a si trintit usa in nas, minŽtind: "Locul nu mai e liber, domnisoara". Apoi s-a inŽdepartat bombanind: "Asta a gresit adresa. Cauta o minastire". In schimb, cum a zarit-o pe Luchi, i-au scinŽteiat ochii. Era cam sleampata, dar masiva, impunatoare, cu solduri late si cu parul lucios si negru. "Cum ai zis ca te cheama, fetito, Luchi?" "Da", rise lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. "Luchi e corespunzatoare?" am intrebat eu la masa. "Daniel, se poate?" m-a pus la punct mama. Era una dintre ultiŽmele dati cind s-a mai tirit ca sa mincam impreuna. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigasa, atit.

Nu mult dupa asta am avut prilejul sa ma razbun. M-am furisat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisica in brate, iar cind tata s-a strecurat in camaruta unde dormea Luchi, am strins pisica de coada, silind-o sa miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisica si chiar am zgiriat cu labele ei usa, pina ce am auzit, inlauntru, pasi; atunci am fugit si m-am ascuns sub scara, asteptind sa se inchida usa ca sa revin.

Nu faceam asta ca s-o razbun pe mama. Din partea mea, tata putea sa transforme toata casa in bordel. Dar am intuit ca hartuindu-l in asemenea imprejurari cistiŽgam o biruinta importanta. Si n-am gresit. L-am auzit scrisnind: "Trebuie sa fie ticalosul de Daniel". Dar Luchi l-a oprit sa ma bata, iar a doua zi tata mi-a aratat doua bilete: "Mergem diseara la circ".

Seara, s-a plins ca-l durea capul. "Daca vrei. du-te tu, mi-a zis. Iti dau voie". Stiam ce urmarise. Doream insa prea tare sa vad animalele de la circ ca sa rezist ispitei, incit l-am lasat sa se bucure ca o angajase pe Luchi si m-am dus la spectacol.

Ceea ce s-a petrecut in arena a fost o mare deceptie pentru mine. Salbaticiunile pe care mi le inchipuisem mindre si semete se comportau ca niste pisici. Se lasau comandate cu biciul. Uneori, mai miriiau si le scinteiau ochii. Atunci deveneam atent, asteptind cu sufletul la gura sa sara si sa-si infiga, spre groaza spectatorilor, coltii in dresor. Dar de fiecare data se auzea un nou pocnet de bici si animalele redeveneau supuse si ascultatoare, facindu-si cumintite numarul.

In mintea mea a incoltit in seara aceea o idee: sa ma furisez intr-o noapte in circ, dupa terminarea spectacoŽlului, si sa eliberez animalele din custi. Tot mai des ma asezam la spartura din gard prin care se vedea bine corŽtul circului. Asteptam sa se potoleasca toate zgomotele, sa se stinga luminile si atunci puneam la punct planurile mele cutezatoare. Cind m-am socotit pregatit, m-am hotarit, profitind de imprejurarea ca tata era ocupat cu Luchi, sa trec la fapte. M-am strecurat, fara sa ma zareasca nimeni, in circ si, dibuind, am reusit sa ajung in zona custilor. Dar acolo visul meu s-a spulberat. Custile erau bine feŽrecate. Am plins descoperind asta.

In noptile urmatoare, m-am trezit de citeva ori leoarca de transpiratie. Aveam fel de fel de cosmaruri. Ma visam virit in cusca, batut cu biciul si ma desteptam urlind. Cind, intr-o noapte, tata a aparut in prag ingriŽjorat, am fost gata sa ma arunc in bratele lui si sa pling, ca sa-mi linistesc spaimele, dar el, banuind ca anume urlasem, ca sa-l scol din somn, m-a dracuit si s-a dus sa ia un somnifer ca sa poata readormi.

Pina la urma ara ajuns sa-mi fac din custile animaleŽlor de la circ un simbol. Tata vroia sa ma vire in cusca, sa ma imblinzeasca. Eu tineam sa ramin liber, salbatec, nedomesticit. Si am jurat sa fug de-acasa. Intr-o seara, am iesit pe poarta si nu m-am oprit decit in padure. Ceva mai tirziu am auzit voci si am zarit doua felinare; ma cautau, ma strigau, tata imi promitea ca nu ma va bate. Eu stateam ascuns dupa un tufis si taceam. Dupa ce au disparut felinarele si nu s-a mai auzit decit vintul fosŽnind prin frunze, mi s-a facut frica; nu izbuteam sa-mi dau destul curaj spunindu-mi ca eram liber si aproape m-am bucurat cind tata a venit inapoi cu un ciine politist care mi-a adulmecat repede ascunzisul, silindu-ma sa ma reintorc in cusca si sa ma duc la scoala unde sinŽgura mea consolare erau cartile despre jungla si despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le gaseam in biblioteca.







3



Luchi a pus ghiara pe tata si nu l-a mai lasat sa scape. Curind dupa moartea mamei, a inceput sa se poarte ca o stapina. Isi punea miinile in sold si dadea dispozitii: sa nu mai intrati pe aici, ca doar n-o sa matur in fiecare zi dupa voi, ia faceti bine si stergeti-va pe picioare, nu ma obligati sa va strig de doua ori la masa, gata restaurantul s-a inŽchis, si tu, Daniel, ce te zgiiesti la mine? poate vrei sa-ti ard una Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzind-o si pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se vaicarea acum din ce in ce mai des ca nu stia cum sa procedeze cu mine si intr-o dimineata m-a virit la scoala de corectie dupa ce mi-a explicat ca asta era spre binele meu. Probabil, Luchi apasase cu toata greutatea ei ca sa incline balanta in faŽvoarea acestei hotariri.

La drept vorbind, azi il judec mai putin aspru pe tata deoarece am descoperit si in mine incapacitatea de a iubi altminteri decit in chip egoist. Il inteleg ― avea destule motive sa vrea sa se descotoroseasca de mine ― si citeodata ma gindesc cu tandrete la el. Dar atunci vorŽbea in mine numai inversunarea. Tocmai gasisem intr-o revista si prinsesem pe perete, deasupra patului, alte doua fotografii. Una infatisa un pamint roscat, cu fire de iarba rara, uscata si o gaura in care se strecurase si inainta un om caruia nu i se mai vedeau decit picioarele; un vinator de pitoni; astupase celelalte iesiri si cobora sa traga repŽtila din birlogul ei, daca scapa cu viata, fiindca imbratiŽsarea pitonului e mortala; sarpele isi regleaza contracŽtiile in contratimp cu bataile inimii victimei si ii opreste inima. Cealalta fotografie arata un piton urias, de vreo sapte-opt metri, infasurat in jurul unui barbat care avea fata ravasita de groaza. Vinatorul stringea cu mina dreapta reptila de dupa cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, incordate cu disperare in spatele ochilor pitoŽnului, fascinanti, semanind perfect cu doua pietre de ameŽtist; si inca nu se putea sti daca vor ceda mai intii verteŽbrele sarpelui sau va ceda inima omului Aceasta ultima fotografie mai ales mi-a ramas intiparita in minte cu toate amanuntele. De cite ori ma inteapa inima, am senzatia ca destinul s-a incolacit pe pieptul meu ca un piton si ca pumnul meu se stringe in gol. La fel am simtit si in diŽmineata cind am iesit pe usa camerei mele pentru ultima oara. Am ris insa tot drumul pina la scoala de corectie ca sa-mi dau curaj si ca sa-l umilesc pe tata. Numai dupa ce l-am vazut plecind, am izbucnit in plins; si pe primul care a venit sa ma intrebe de ce boceam, l-am zgiriat pina la singe.

Adevarul e ca tata n-a banuit niciodata cite lacrimi am varsat in contul eforturilor de a-i demonstra resentimenŽtele mele. De cite ori venea la scoala de corectie, ii rideam in nas. Dupa ce pleca, ma duceam in dormitor, imi puneam perna pe cap si plingeam in voie. O data, am auzit din coridor, tragind cu urechea, ce discuta cu directorul. Il sfatuia sa fie aspru cu mine, neingaduitor; isi inchipuia ca astfel voi fi imblinzit, pus cu botul pe labe. Cind a iesit din cancelarie, a tresarit vazindu-ma; a vrut sa se intoarca, sa-i spuna directorului ca ascultasem la usa, apoi a renuntat. "Te urasc", i-am suierat printre dinti si am vazut cum s-a clatinat de parca il lovisem cu pumnul in piept. "Ce zice?" a intrebat directorul care tocmai iesise. "N-am auzit nici eu", a mintit tata. Si a plecat.

Oricum, s-a inselat daca si-a inchipuit vreo clipa ca scoala de corectie ma va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat si mai mult. A fost ca o operatie rau faŽcuta; in loc sa extirpe din mine partea bolnava, a zginŽdarit-o. Am invatat acolo numai sa ma tem de cei care pretindeau ca-mi vroiau binele. Ma uitam urit la pedagogi si m-am izolat intr-o tacere coltoasa. Cind eram scosi in curte, ma strimbam la trecatorii care, din strada, se holbau la noi ca la niste exemplare curioase. Cite unul ne arunca prin gard un baton, doua, de ciocolata. Atunci ma zbateam sa intru in posesia pretiosului dar, fara sa-mi pese de ghionturi si de vinatai, pentru ca sa-l pot azvirli in capul celui ce ni-l facuse; sa se invete minte, sa nu ne mai jigneasca prin mila lui. Ii preferam pe trecatorii cinstiti care ne priveau banuitor, ca pe niste haimanale incorigiŽbile cu care era mai bine sa nu aiba de-a face.

Cei mai multi dintre colegi mi se pareau jalnici. Stiam bine cit ii urau pe pedagogii cei mai nemilosi, care se laudau ca vor scoate din noi niste mielusei, si totusi nu se dadeau inapoi sa se gudure pe linga ei, sa se inchine in fata miinii care ii pleznea peste ochi. Nu banuiam ca voi ajunge mai tirziu sa-i imit si am batut citiva cind i-am prins in locuri ferite. Numai ca dreptatea mea mi-a inŽrautatit la maximum situatia. Am ajuns sa umblu prin curtea scolii singur ca un ciine riios. Din acelasi motiv am incasat citeva pedepse grele, umilitoare, in public, cind am simtit pe pielea mea lasitatea bravilor mei colegi.

Nu vreau sa intru acum in amanunte. Trec de aceea direct la scandalul datorita caruia in cele din urma am scapat ― e drept ca numai eu gindeam astfel ― de scoala de corectie. Un lungan, caruia ii mijise mustata si isi minŽgiia puful negru de sub nas cu mindrie, mi-a soptit intr-o zi batjocoritor la ureche ca auzise o discutie care ma privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la scoala si aflase "asculta, ceva nemaipomenit, pusŽtiule, casca bine urechile. Tatal tau a descoperit, se pare, ca nu esti fiul lui. A pus laba pe niste scrisori de-ale maica-tii, pastrate dintr-o dragoste ascunsa, de la un preot. De aceea ai iesit tu atit de cucernic. Furios, taica-tu nu mai vrea sa stie de tine, asa am inteles. Daca vrei te adopt eu, pustiule. Mi-e mila sa te vad atit de singur. Poama-ta de maica-ta s-a dus, taica-tu s-a topit" Am vazut negru in fata ochilor, am sarit asupra lui si l-am muscat de beregata de a trebuit sa fie internat la spital. Dupa aceea am stat o noapte intreaga in closet, urlind, batind cu pumnii in usa si vomind. Dimineata au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forta intr-o ambulanta si m-au dus acolo.

Am incercat sa le explic doctorilor ce se intimplase, dar ei nici n-au vrut sa ma asculte. "Noi stim mai bine ca tine", mi-au zis iritati, inchizindu-mi gura si trimiŽtindu-ma intr-o camaruta cu peretii goi, cu fereastra zaŽbrelita si cu doua paturi. In cel de linga fereastra statea lungit un barbat in virsta, care dupa ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindca ar fi preferat sa ramina singur, s-a intors cu spatele, sa doarma.

Noaptea am plins. Nu credeam in povestea cu scriŽsorile, eram convins ca lunganul scornise totul ca sa rida de mine, sa ma jigneasca, dar in mod curios ea topise aproape intreaga mea inversunare impotriva tatei. Ii inŽtelegeam chiar dezamagirile legate de mine si nu-i mai reprosam decit faptul ca se lasase pus in lant de Luchi, in loc s-o tina la respect, pe post de menajera, culcindu-se cu ea cind avea chef, ca un stapin. Auzindu-ma plingind, barbatul din patul de la fereastra a scos capul de sub patura si s-a rastit la mine: "Ia mai inceteaza cu smiorcaŽielile, ca nu pot sa dorm".

Istoria pe care mi-o virise in cap lunganul a avut si un alt efect, inca si mai curios. Acel preot inchipuit, al carui pacat l-as fi purtat, chipurile, in singe m-a pus intr-o relatie ciudata cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie sa ma intorc putin in urma.

Cam in vremea cind descoperisem mormintul lui Dinu, un tircovnic ii fagaduise tatei ca ma cuminteste si ma aduce pe calea cea buna. M-a luat cu el la biserica si m-a pus sa vind luminari, gindindu-se, probabil, ca atmosfera cucernica va face sa taca in mine pacatele strazii. Dar dupa ce m-a prins de citeva ori ca sterpelisem o parte din maruntis, m-a alungat fara sa ia in seama ca facusem asta nu din lipsa de respect pentru locul unde ma aflam, ci pentru micile mele nevoi, intre care dulciurile jucau un rol important. In zadar l-a rugat tata sa ma primeasca inapoi. N-a vrut. Imi placea la biserica deoarece mirosea a tamiie, pe deasupra puteam sa-mi asigur de la luminari ceva bani de buzunar si am fost sincer revoltat ca nici dupa ce-am plins tircovnicul nu s-a indurat sa ma ierte. Din pricina asta, de cite ori il vedeam ma luam dupa el si spuneam porcarii numai ca sa-l infurii; isi facea cruce si sfirsea prin a azvirli cu pietre dupa mine, in timp ce femeile batrine si cuvioase care ma auzeau se speriau de mine: "Pe copilul asta o sa-l bata Dumnezeu", vorbe care, in loc sa ma intimideze, m-au facut sa mi-l inchipui pe Dumnezeu tiranic, pornit impotriva mea, ca tata.

Daca tata ar fi fost un ateu, cred ca as fi devenit bigot. El era insa din acest punct de vedere un om normal care traia undeva intre evlavie si indiferenta. Respecta zilele de sarbatoare, traditiile, aprindea la biserica lumiŽnari pentru morti. A trebuit prin urmare sa ma descurc singur, fara ajutorul lui, adica fara sa-l iau drept model pentru a face exact invers, iar intimplarea a vrut ca daŽtorita tircovnicului sa descopar, odata cu gustul de a fi nelegiuit, o alta ciudatenie a oamenilor. Nimeni nu ma observa pe strada cita vreme eram cuminte, tacut, in schimb cum deschideam gura si strigam citeva prostii, prin care aratam ca nu ma sfiam nici de lucrurile sfinte, trecatorii intorceau capul ca sa vada cine era golanul, puslamaua, pacatosul care isi ingaduia sa vorbeasca in gura mare si intr-un chip atit de nerusinat despre lucruri in care unii credeau, altii nu, dar ascundeau asta cu multa discretie sub un invelis de bunacuviinta. Putin imi pasa ca privirile lor erau incarcate de reprosuri. Important era ca se indreptau spre mine, ca ma observau. Nerusinarea imi dadea prilejul sa ma simt cineva, nu mai eram un nimic pe strada. M-am grabit atunci sa vad in Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia sa-l infrunt ca pe tata, si aveam destul de putina minte ca sa gasesc in asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fara sa-mi pun citusi de putin problema ca trecatorii aveau dreptate sa se scandalizeze si ca nu se cadea sa ies in evidenta prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama ca in special femeile in virsta erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adica exact ce urmaream eu. Ma tineam, deci, dupa ele pina ce reuseam sa le aduc in situatia de a-si astupa urechile ca sa nu ma mai auda. Eram incintat, ma inchipuiam un fel de rege vagabond al strazii si fiecare repros care mi se adresa imi atita entuŽziasmul; toata lipsa mea de masura jubila in asemenea imprejurari. Cu timpul, sigur, m-as fi plictisit de asta, cum ma plictisisem si de alte ispravi nu mai putin stingheritoare, dar au intervenit doua intimplari, una dupa alta, care m-au facut sa nu cedez atit de repede. Un agent de circulatie, protapit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a tisnit singele pe nas fiindca ma uitasem la el chiar in clipa cind am zis ceva despre Dumnezeu si a avut impresia ca l-am injurat. "Sa se invete minte, bine i-ai facut", l-a aprobat cu un glas pitigaiat, lunginŽdu-si gitul, o femeie care avea parul vopsit in culoarea morcovului. Dupa ce mi-am sters singele si m-am inŽdepartat, ma pregateam sa-l injur fara ocoluri pe agenŽtul de circulatie cind m-a luat de o parte un batrin cu tacalie care mi-a explicat cu blindete ca nu tot ce gindim trebuie spus. "Daca toti ar striga in gura mare ce cred, mi-a zis el, stii ce s-ar intimpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frica". A fost prima lectie clara de duplicitate pe care am primit-o. N-am inteles-o insa decit, pe jumatate. Cu agentii de circulatie nu m-am mai luat la cearta de-atunci, nici macar cind m-au insultat; preŽferam sa consider ca erau in dreptul lor s-o faca. In schimb, in loc sa ma tempereze, sfatul batrinului cu tacalie mi-a dat aripi in rafuiala cu cei care-mi aduceau aminte de tircovnicul caruia ii purtam o nestinsa ranŽchiuna.

E drept ca, daca ma gindesc bine, instinctul meu de conservare a functionat atunci mai bine decit mai tirziu. Fara sa-mi atraga nimeni atentia, am priceput singur ca puteam sa fiu prost crescut fata de Dumnezeu fara sa patesc ceva, pe cind orice neispravit ma putea snopi in bataie daca era mai zdravan decit mine sau reprezenta o autoritate. In mod tulbure, am mirosit ca insolentele cele mai putin riscante sint cele metafizice.

Apoi m-am linistit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere ca s-ar fi putut sa am alt tata, un preot. sa ma tulbure. M-am revoltat, dar in revolta mea exista un simbure de indoiala care a dat si ideilor mele despre credinta, copilaroase ori, mai tirziu, nascute dintr-o neŽstapinita dorinta de a brava, o vinovatie si chiar o duiosie ascunsa. N-am scapat niciodata de aceasta ambiguitate datorita careia am putut trece atit de usor de la sfidare la veneratie fara sa mi se para ca sar dintr-o extrema in alta sau ca ma contrazic. Am putut sa-mi inchipui Golgota sub un cer pustiu si un Christos batjocorit, lovit, intepat cu sulita si sfintit omeneste de suferinta, pentru ca adversarii lui n-au avut incredere nici in scolile de corectie, nici in spitalele psihiatrice; au preferat solutia radicala, crucea, fara sa priceapa, prostii, ca abia astfel cel rastignit va cuceri lumea, cu miinile gaurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie sa vorbesc despre ce s-a intimplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a insemnat o schimbare de o suta optzeci de grade in atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut in felul urmator. M-am purtat coltos cu doctorii fara sa reusesc altceva decit sa-i silesc sa fie si mai banuitori cu mine. Pe masura ce eu ma izolam mai artagos in tacerea mea, refuzind sa raspund la intrebari si sa inghit medicamentele pe care mi le dadeau, ma socoteau din ce in ce mai evident un bolnav dificil. Imi dadeam seama de asta din felul cum ma asezau pe scaun, impuŽnindu-si sa aiba rabdare, sa-mi repete acelasi lucru de mai multe ori fara sa se enerveze, dar dincolo de politetea lor impusa, prevenitoare, simteam ca situatia mea devenea din ce in ce mai problematica si ca nu puteam spera sa plec foarte curind de-acolo. Nu mai vedeam nici o iesire cind mi-a trecut prin minte sa incerc sa ma prefac. Am devenit blajin, ascultator, cuminte, incit in primele zile doctorii si-au inchipuit ca am innebunit de-a binelea. S-au uitat la mine si mai banuitor, de parca se temeau sa nu-i musc de git in clipa urmatoare. Treptat, insa, s-au obisnuit, ba chiar m-au batut pe umar: "Bravo, baiete, ai inceput sa-ti revii". Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat sa le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broasca si mustata scurta, care se ocupa mai indeaproape de mine, m-a luat peste picior. "Baiete, tu ar trebui sa ajungi la Belle Arte". Si a ris. N-a lipsit mult sa-i arunc cu creŽionul si cartonul in cap, dar, din fericire, m-am stapinit. Dupa ce a trecut pericolul, i-am zimbit umil: "Va mulŽtumesc, domnule, sinteti prea bun cu mine". Clipa aceea mi-a decis cumva soarta. Mai intii am jurat in sinea mea sa ajung, intr-adevar, la Belle Arte. Apoi vazind pe mutra doctorului cita placere i-au facut vorbele mele, am inteles mai limpede ca nu puteam trai ca o fiara neimblinzita, in conflict cu toata lumea, si ca ma purŽtasem ani in sir fara noima, razvratindu-ma pe fata cind puteam sa obtin ceea ce doream, mult mai usor si mai sigur, prin viclenie, parind smerit si supus. Am descoŽperit astfel, singur, ipocrizia; modestia imi putea fi de folos daca ma serveam de ea bine, micsorindu-ma pe mine cu umila fatarnicie ca sa-i ajut pe ceilalti sa se creada importanti. Fiindca asa sint oamenii. Cu cit esti mai aproape de starea unui vierme, cu atit ii induiosezi mai mult, pe cind valoarea ta ii pune in stare de alarma, soŽcotind-o o ofensa personala. Din ziua aceea am facut tot ce mi se cerea, arborind o modestie care s-a lipit de mine si cu greu, abia la azil, am reusit sa scap de ea. Imi ascundeam orice calitate si imi plingeam in gura mare defectele. Si ce simplu au mers apoi toate! DocŽtorii se emotionau si roseau de placere de cite ori le aratam profundul meu respect si marea mea admiratie. Bietii de ei. Cit erau ei de psihiatri n-au rezistat lingusirilor unui baietandru. In scurta vreme i-am cucerit si nu mai conteneau sa se minuneze: "Si ce bine deseneaza, altul in locul lui si-ar fi luat nasul la purtare". Noroc ca tata nu ma mai cauta deloc. Ar fi cascat ochii mari si m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis sa ies singur in oras si intr-o zi le-am comunicat ca as fi vrut sa ma angajez ingrijitor la Scoala de Belle Arte, unde era un post liber, ca sa-mi incerc puterile. Cum le devenisem drag tuturor, doctorii ar fi vrut sa ma mai tina acolo. Pe urma s-au gindit probabil ca ar fi fost nedrept si pacat sa se aseze in calea norocului meu. Mi-au dat iesirea din spital cu recomandari calduroase, ca sa pot ocupa acel post, inŽcredintati ca, in curind, voi reusi sa ma inscriu si la cursuri. In seara dinaintea plecarii au dat chiar un mic banchet, destupind o sticla de sampanie in cinstea mea si urindu-mi sa devin un mare artist. Unul a crezut ca face o gluma adaugind ca Van Gogh a sfirsit la spital, in timp ce eu plecam din spital sa cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe sanse, plecind la drum cu o exŽperienta completa. Ceilalti n-au prea gustat gluma. De fapt, comparatia n-avea nici un rost. Spitalul in care ma gaseam nu era propriu-zis un ospiciu si nici eu nu fuŽsesem nebun. Am ramas abatut si toti s-au simtit obligati sa ma incurajeze, sa ma asigure ca nu trebuia sa pun la inima gafa colegului lor care ma jignise din exces de simpatie, urindu-mi sa ajung un artist tot atit de cuŽnoscut si de mare ca Van Gogh. "Iti dai seama, Daniel, ce mindri vom fi cind vom veni sa-ti vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor ca te-am indemnat noi sa te inscrii la Belle Arte". Erau foarte draguti si le-am multumit ca sa nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton in care aveam citeva schimburi si un caiet de desen, iesind pe poarta.

Stiu cite confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevarul. Cum eu, insa, n-am nevoie de bunavointa si iertarea nimanui, imi pot ingadui sa recunosc ca m-am purtat si la Scoala de Belle Arte ca un potlogar: i-am cucerit si pe. profesori prin cumintenia si admiratia mea. Ii priveam ca pe niste genii. Urmarea a fost ca n-a trecut mult si m-am vazut inscris la cursuri. Totul e, am ris in sinea mea atunci, sa nu fii lipsit de metoda.

Probabil, in hotarirea mea de a intra la Belle Arte a atirnat greu si dorinta ascunsa de a-l concura pe tata pe propriul lui domeniu. In timpul scolii, entuziasmul mi s-a stins insa. Destul de repede am ajuns la concluzia ca relatia mea cu arta nu putea fi alta, in mod normal, decit una neplacuta, de curtezan respins. Am incercat sa ma mai mint o vreme, dar inclinatia spre lene mi-a venit intr-ajutor. Ce rost avea sa ma chinuiesc inutil cu mulaje, schite si studii daca n-aveam nici o sansa? Cam asa gindeam pe la sfirsitul primului an de scoala. Si, din acel moment, scoala mi-a devenit chiar draga; se poŽtrivea de minune cu indolenta mea si cu placerea de a taia firul in patru, in opt, in saisprezece, jucindu-ma ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la exaŽmene. De citit, citeam la intimplare, pe apucate, si n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevarata era plictiseala pe care mi-o provoca invatatura sistemaŽtica. Imi pregateam insa cu grija totdeauna citeva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din intimŽplare, ca sa fortez o impresie favorabila; si au fost citiva profesori care s-au lasat inselati, ba chiar au vazut in mine o speranta, ceea ce ma facea sa rid in sinea mea cu recunostinta deoarece, sarmanii de ei, imi dadeau fara voie incredere in capacitatea mea de escroc; cel putin la acest capitol nu eram cu desavirsire mediocru; invatasem ceva din razboiul cu tata, din lectia dura a scolii de corectie si din ipocrizia bine insusita la spital.

Azi nu ma mai mir decit de curajul si luciditatea cu care am constatat atunci ca nu eram bun de nimic. Cum am ajuns sa-mi pierd ulterior aceasta luciditate e aproape o taina pentru mine. La Belle Arte imi spuneam aproape cu satisfactie: "Avantajul meu fata de ceilalti mediocri, si slava Domnului nu sint deloc singur, e important: eu stiu! De aceea ei vor fi mereu in inferioritate fata de mine". Si totusi am uitat asta. Singura explicatie pe care mi-o dau e ca in orice ins mediocru exista primejdia de a se crede intr-o buna zi genial. Totul e daca nimereste in situatia care declanseaza boala. Eu am nimerit.

Tinar absolvent al Scolii de Belle Arte, am incercat sa nu pun la inima ca-mi alesesem o meserie, sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am incropit un atelier si m-am apucat de treaba. Intr-una din zile a venit la mine sa se ofere drept model o fetiscana ascutita la fata, cu umerii ingusti, buze subtiri si cu doi cercei imensi de argint, in forma de lacusta, care-i dadeau un aer atitator. Avea ceva ciudat, absent si trist in atitudini si ma irita faptul ca nu reuseam sa-i surprind cit de cit expresia in sculptura la care lucram. Stricam piatra fara sa izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut sa-si scoata cerceii, ca sa nu-mi mai distraga atentia. N-a vrut. Nu accepta sa se desparta de ei. I-am cerut inca o data acelasi lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clatinat, indaratnica, din cap. In clipa aceea am simtit ca iau foc. Ce sculptor eram daca nici modelele nu ma ascultau? M-am indreptat furios spre ea si am intins mina sa-i smulg cerceii. Atunci m-a muscat de brat, aruncindu-mi o cautatura salbateca. Minia o facea frumoasa si, pe loc, am simtit o mare simpatie pentru ea. Fara sa stau prea mult pe ginduri si fara s-o cunosc, mai mult din dorinta de a ma culca mai repede cu ea, scutindu-ma de prelimiŽnarii obositoare, i-am propus sa se marite cu mine. Livia a facut ochii mari. Nu se astepta la asa ceva. Dar nu s-a aratat ofensata. Dimpotriva, cind si-a revenit din uimire, a consimtit imediat.

Probabil, dintre prostiile pe care le-am facut, aceasta e cea mai greu de explicat. Nimic nu ma impiedica sa incerc s-o cuceresc pe Livia fara sa ma complic cu o casatorie. De aceea nici nu mai incerc sa caut motivele. Din cite imi amintesc am mai avut o mica ezitare in ultimul moment si mi-am gasit un pretext: ca vreau sa-l anunt pe tata de intentia mea. M-am dus, deci, dupa ce nu-l mai vazusem din vremea scolii de corectie, sa-l caut pe domnul pictor Petric, care nu-mi mai facea onoarea sa se intereseze de mine. Apropiindu-ma de casa unde locuia, alta decit cea din care plecasem, mi-am simŽtit inima batind cu putere. Cum ma va primi? m-am inŽtrebat. Ca pe un fiu ratacitor? Sau o va pune pe Luchi sa minta ca nu e acasa, ca e plecat in strainatate? Printre multele mele defecte, nu se numara si sfiala. Totusi, cind am ajuns in dreptul casei m-am oprit si n-am avut curaj sa patrund. Propriu-zis, nu stiu ce anume m-a reŽtinut. Poarta era deschisa. Sau, poate, tocmai asta? Am fost invatat sa suspectez bunavointa fara oprelisti. TotŽdeauna am preferat sa ma lovesc de obstacole, de piedici. Asta ma ambitiona, ma facea sa trec peste orice sovaiala. In schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fieŽcare data pe ginduri si n-am avut incredere in ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panica. Nu cunosc o interdictie mai rece decit o usa care se clatina in balamale, nepazita de nimeni; ce rost are sa intri undeva unde nimeni nu e dispus sa te imbrinceasca afara? Daca ar fi existat acolo vreun ciine rau, daca poarta ar fi fost ferecata daca m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, as fi cautat sa intru prin forta sau prin viclenie. Dar casa parea fara aparare. Parasita parca. Iar aceasta lipsa de obstacole n-am reusit s-o infrunt. Am mai privit o data curtea goala, storurile ridicate doar pe jumatate, zidurile de fortareata abandonata, apoi m-am retras, m-am dus acasa si in citeva zile eram insurat.

Cu ceva tot m-am ales insa din aceasta gafa. La inŽsistentele Liviei, ne-am mutat intr-o locuinta de la marŽginea orasului. Ferestrele dadeau spre padure, ceea ce imi placea foarte mult. Strada nu era pietruita, pamintul se desfunda la fiecare ploaie si devenea noroios, in schimb aveam curtea plina de trandafiri; in special trandafiri galbeni si de un roz palid, obosit, care umŽpleau aerul cu un miros greu si dulceag. Ma atragea sa stau intre ei, sa ma imbat si sa ma imbolnavesc de mirosul lor si profitam de toate zilele cu soare ca sa renunt la sculptura, consacrindu-ma unei indeletniciri pentru care eram mult mai inzestrat; trintit intre trandafiri, ma lasam in voia imaginatiei. In inchipuire puteam sa-mi ofer tot ce-mi doream, fara nici o restrictie, si destul de des alunecam pe nesimtite in vis unde, printr-o curioasa complicitate a subconstientului, continuam sa vad aceŽleasi lucruri ca in reveriile cu ochii deschisi, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Ma visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat chiar o insula, mi-am alcatuit un trib al meu, m-am declarat sef de trib, m-am impodobit cu cununi impletite din frunze de palmier si de laur, mi-am cioplit singur un inŽsemn al puterii in forma de falus si chiar am fost pe punctul sa institui o noua religie si sa deschid un templu, cu statuia mea inlauntru. De la un timp faceam din nimic febra, care urca pina la 38 de grade si chiar mai mult. Febra centrala, ziceau doctorii, provocata de sistemul nervos. Dar nu ma deranja. Din contra, ea ma ajuta sa visez si cu ochii deschisi. Imi traiam atit de intens reŽveriile incit uitam unde ma aflam; jocul devenea serios si chiar putin stupid in seriozitatea lui.

Intr-o dimineata rece, cu bruma timpurie, am descoŽperit trandafirii arsi, rebegiti de frig; jalnici. Tin minte ziua aceea fiindca putin mai tirziu am simtit deodata ca mi se face rau. Am avut senzatia ca ma cufundam intr-un intuneric inabusitor, duhnind a caldura rinceda, care se invirtea cu mine. Cind mi-am revenit, mi-am dat seama ca ma prabusisem in curte. M-am intrebat daca inima fusese de vina si-mi daduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitati de o meserie pentru care nu aveam chemare; in ultimele saptamini stricasem citeva bucati de marmura fara sa scot nimic ca lumea din ele. Ascultam biziitul viespilor si filtram lumina aurie de toamna printre gene. Mi-ar fi parut rau sa ma despart de viata, pacatos de dulce si pentru un ratat. Incercam sa ma linistesc. Abia dupa ce m-am ridicat si m-am dus in casa, am observat ca-mi aparusera pete rosii pe miini. Parca eram minjit de singe. Speriat, am alergat la oglinda. Si pe fata aveam asemenea pete. Tulburat de aceasta descoperire, i-am cerut Liviei sa-mi faca un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasa, tematoare, a dat din cap si a iesit pe usa cu spatele. Am auzit-o alergind pe strada. Ce-o fi alergind ca o nebuna? m-am intrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o masina a Salvarii care a venit sa ma ia.

Am zacut la spital citeva saptamini. Intors acasa, am gasit usa incuiata si cheia pusa sub o cirpa. Livia disŽparuse, luindu-si toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai vazut-o vreodata.

Sincer sa fiu, n-am suferit din pricina plecarii ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezata. Dar a fost o rana superficiala care s-a vindecat repede. Apoi am rasuflat usurat. Nu eram apt sa traiesc in comun cu o femeie pe care n-o iubeam. Preferam sa fiu singur ca un lup care se tine departe de haita. Ma simteam mai bine asa. Nu ma intreba nimeni nimic, nu trebuia sa tin seama decit de mine insumi, ceea ce si vroiam, de fapt, eu fiind singura persoana care ma interesa.

Am ramas in convalescenta, cum imi recomandasera medicii care vorbeau de o epuizare nervoasa, straduinŽdu-ma sa nu-mi fac ginduri. Intre timp, toamna se instaŽlase de-a binelea. Copacii ingalbenisera si incepusera ploi lungi, plicticoase, ucigatoare, care ma alungau de la feŽreastra sub patura. Ca sa-mi cumpar alimente, m-am vazut nevoit sa vind diverse lucruri din casa. Dar nu puteam continua la nesfirsit astfel. Intr-o zi m-as fi poŽmenit cu peretii goi si tot ar fi trebuit sa gasesc o solutie. Cum nu stiam sa fac altceva decit sa cioplesc piatra, m-am dus si i-am oferit unui cioplitor de cruci sa devin ajutorul lui.

Locuia pe aceeasi strada cu mine, linga un maidan. De cite ori ma duceam sa cumpar ceva in oras, treceam prin dreptul curtii lui, strajuita de o poarta grea de fier, vopŽsita in negru, dincolo de care se vedeau, ca intr-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, si bucati de marmura. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolŽnav de plamini, vroia sa-si mai crute puterile. M-a pus la incercare, a strimbat putin din nas vazind ca nu ma prea pricepeam, dar la sfirsit m-a anuntat cu glasul lui hiriit si uscat ca era de acord. Se simtea incoltit de boala, nu-si putea ingadui sa fie foarte pretentios.

Aveam acum o situatie cit de cit sigura. Treptat, mesterul m-a lasat pe mine sa-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergind indeosebi dupa marmura neagra, mai solicitata de clienti, si finisa ceea ce lucram eu. Si ne intelegeam destul de bine. El era multumit ca scapase in buna masura de efortul care ii scurta viata, eu eram multumit ca ma lasa in pace. Vorbea exŽtrem de rar si de putin. Nu zicea nimic cind trebuia sa corecteze ce facusem. Se consolase sa nu ceara de la mine mai mult decit eram in stare sa dau.

Acolo am cunoscut-o pe Emilia. Venise sa comande o cruce pentru un unchi al ei care murise calcat de un camion. Eram singur, mesterul plecase dupa marmura. Am intrebat-o cum dorea sa fie crucea si cum n-aveam in lucru alte comenzi m-am apucat pe loc s-o cioplesc. Ea n-a plecat. S-a asezat pe o bucata de marmura si se uita la mine cum ma luptam cu piatra. Am avut imŽpresia ca n-avea incredere in mine, ca regreta avansul dat si am fost pe punctul s-o trimit la plimbare. M-am stapinit totusi. Treceam printr-o perioada in care nu ne prea inghesuiau clientii. Nu prea erau decese. Mesterul s-ar fi suparat fara indoiala daca ar fi auzit ca dadusem cu piciorul unei comenzi. Fara sa banuiasca iritarea mea, sau fara sa-i pese, Emilia statea nemiscata, cu o palarie mare de pai infundata pe cap pina la sprincene, in rest imbracata in negru, semanind cu o calugarita obosita de matanii si de rugaciuni. Cind si-a scos palaria, parul blond i-a stralucit in soarele diminetii reci de toamna. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic in lume nu mi-ar fi trecut prin minte ca fiinta aceea fada, tacuta, urma sa fie folosita de soarta ca sa-mi incurce viata inca o data.

Imi inchipui ca putini s-au gindit la ciudata asemaŽnare dintre dragoste si dresura. In orice legatura dintre o femeie si un barbat unul din ei trebuie sa se lase doŽmesticit. Altfel, iubirea nu se poate desavirsi. Unul treŽbuie sa-si piarda libertatea si sa devina supus. In felul acesta il constringe pe celalalt, mai puternic, sa se ataŽseze de supunerea sa. Victoria devine infringere si infringerea devine victorie. In ce o priveste pe Emilia, ea n-ar fi putut, in orice legatura, sa fie altminteri decit supusa. La amiaza, cind am facut o pauza, obosit, si proŽfitind de absenta mesterului am luat-o de mina si am dus-o in casa, culcind-o pe un cojoc, fara sa ma sinchisesc prea mult de faptul ca era imbracata in doliu, nici n-a cricnit. Apoi si-a infundat din nou pe cap palaria de pai si si-a reluat locul pe bucata de marmura, la fel de plaŽcida, de parca nu se intimplase nimic. M-a izbit ridicolul situatiei. Dar, fireste, nu eram eu omul care sa ma inŽduiosez pentru ca o fata tomnateca se dovedea supusa cu mine. Imi tiram libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-ma sa mi-o pun in pericol. Imi vedeam de crucile pe care le ciopleam si nu ma incurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cit aveam nevoie pentru igiena carnii mele. De aceea fara sa ma gindesc ca vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: "Du-te. Vine mesterul si nu tin sa te gaseasca aici". S-a ridicat, cu un aer de ciine batut sau de client inoportun, si a plecat tirindu-si picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta mesterul era acasa si, vazindu-l, a plecat sinŽgura, fara sa mai astepte indemnul meu, dupa ce s-a inŽteresat de forma in ce stadiu se gasea crucea.

Culmea e ca tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fara probleme, fara sa transpire de efort sau de grija, m-a atras. De fapt, Emilia nu facea o deosebire prea mare intre mine si altul. Habar n-avea ce vroia, ce nu vroia, ce-i placea, ce nu-i placea, ce-i trebuia, ce nu-i trebuia, ce era pentru ea bine si ce era rau. Ridea la fel daca-i povesteai o comedie sau daca-i spuneai pretul oualor. Si, cind deschidea gura, repeta de cite ori avea prilejul aceeasi fraza: "Faci daca ai energia necesara". Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrabiuta nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a placut niciodata sa fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca sa-i pot da apoi cu piciorul si sa sufere din pricina asta, s-o aud oftind, facindu-mi reŽprosuri, rugindu-ma sa-i arunc din cind in cind cite o ciosvirta de dragoste. Aveam si pregatit un discurs penŽtru o asemenea ocazie: "Draga Emilia, nu am energia sa te iubesc. Adevarul este ca" etc. etc.

Adevarul este ca viata tropaia pe linga mine si eu n-o observam de multa vreme, imi astupasem urechile ca sa n-o aud, iar Emilia m-a trezit cumva din amorteala. Am intrat atunci cu furca in sufletul meu, am rascolit cu rautate si am aflat un singur lucru, ce-i drept, important: ca aveam totusi nevoie de cineva. In definitiv, Emilia nu era nici imbecila, nici schiloada. Nu era cea mai ispiŽtitoare femeie, n-avea putere nici sa se sulemeneasca, incepea sa-si dreaga figura searbada cu creme si farduri, pe parcurs obosea si lasa totul balta, dar nu se grabea niciodata, avea o resemnare demoralizanta pentru cei din jur, careia nu i-am rezistat. Cu o lipsa de judecata care, in cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am platit si datoriile ― adunase datorii cu neputinta de achitat ― tocmai fiindca nu mi-a cerut nici un ban si nici macar nu mi-a multumit cind mi-am aratat generozitatea, eu care n-am miscat un deget penŽtru nimeni!

Locuia intr-o camera plina de praf, cinta prost la pian si avea o singura carte, pe care o recitea mereu: "Doamna Bovary". Era Biblia ei. Nu m-a mirat ca Emilia se apucase sa bea din plictiseala. Pentru ce altceva ar fi baut? Si pentru ca nici eu nu aveam alte motive, m-am apucat sa beau impreuna cu ea.

Asta m-a pus in conflict cu mesterul. Am inceput sa-mi neglijez lucrul, nu mai veneam punctual si, pe deasupra, miroseam mai tot timpul a bautura, ceea ce, poate si din pricina bolii, mesterul nu suporta. Mi-a dat sa inteleg ca daca mai continuam astfel era nevoit sa renunte la ajutorul meu. Cum in ziua aceea eram destul de bine ametit, l-am infruntat. I-am spus ca trebuia sa se considere onorat de prezenta mea acolo; nu se puteau lauda multi cioplitori de cruci ca aveau in serviciul lor un sculptor. Si tot el era nemultumit? Mesterul mi-a aruncat o cautatura piezisa. Vroia sa vada daca nu gluŽmeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotarit sa ma lase in plata Domnului. Nu tinea sa se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de tifnele mele. Dar am simtit ca la prima suparare va prefera sa ramina singur.

Uneori, ma apasa viata mediocra, cenusie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia neŽcesara sa renunt la ea, zbatindu-ma. Reprosurile amorŽtisera undeva in adincul meu; la suprafata nu mai ramasese decit o resemnare plictisita, de om ratat, de tristete fara orizont, care se balacea intr-o existenta anosta, in care nu se intimpla nimic deosebit. Singurul mod in care puteam sa evadez din aceasta existenta era sa ma mint cu ajutorul imaginatiei si al viselor. Dupa ce beam, plecam in somn ca printr-o poarta secreta, cuŽnoscuta numai de mine, si reveneam de-acolo multumit ca-mi traisem pentru ziua respectiva partea de fericire, de glorie, puteam sa ma ocup de crucile mesterului si sa fac dragoste cu Emilia, mai mult ca sa combatem amindoi plictiseala decit din dorinta. Stiam ca nu se putea inŽtimpla nimic exceptional in viata, ca sa zic asa, lucida; acesteia, desi uneori mi se parea nesuferita, renuntasem sa-i mai cer altceva; asteptam totul, ca o recompensa, de la imaginatie si de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu ma stinjenea nimeni, nu ma contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, ma bucuram de toate onorurile posibile.

Asta ma ajuta sa suport o existenta ticaloasa, meschina, cioplind cruci pentru altii ca, apoi, inchizind ochii sau noaptea in somn, sa ma duc intr-o alta lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu miinile sub cap, intins linga Emilia, doborita de bautura, ma imaginam un geniu care uimea pe toata lumea prin creatiile sale. Era singura razbunare de care eram in stare impotriva unui destin ironic care, dupa ce nu-mi daduse nimic, ma silise sa fiu constient de asta! Insul mediocru care nu stie ca e mediocru sau nu-i pasa de asta e pe jumatate mintuit; pactul sau cu viata nu ameninta sa se rupa; el trece prin viata linistit, se insoara, se duce la serviciu, isi uraste colegii mai buni si ii vorbeste de rau, ia cuvintul in intruniri, de prefeŽrinta primul, negind azi ceea ce a afirmat ieri, fara sa tresara, isi linguseste superiorii, iar cind nu mai depinde de ei ii birfeste, ii detesta, intre timp face copii, are chiar o mica aventura, pina imbatrineste si moare. Pe cind unul ca mine, oricit de lipsit de scrupule ar fi, simte totusi citeodata frigul mediocritatii si atunci e gata de orice nesocotinta ca betivul care inainte de a se lasa de bautura se imbata oribil intr-un chef de adio, in care se incaiera si, lovit, moare. Iar cind dincolo de medioŽcritate asteapta sa ridice capul un megaloman, atunci e pierdut daca nu gaseste un remediu, cum au fost in cazul meu visele, cit mai nesabuite cu putinta. Fiindca aici a fost izvorul dramei mele. In ciuda faptului ca nu eram bun de nimic ― sau din cauza asta? ― am fost insetat de glorie si ros de ambitii tainice. Ma afundam in reverii nebunesti din care reveneam, rasplatit, la o viata salcie, cu care ma invatasem, asa cum te inveti sa traiesti nespalat.

Am mintit-o pe Emilia ca incepusem o sculptura care va revolutiona arta. M-a privit admirativ, frematind, spre marea mea surpriza, de curiozitate. Ea, atit de seaca de obicei, dorea sa afle cum arata sculptura. A trebuit sa improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei si i-am spus ca incercam sa infatisez un nor de lacuste care devora o catedrala. "Dumnezeu mincat de lacuste, iti place ideea?" Privirea ei uluita m-a incurajat sa continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat ca rataceam intr-o lume cu temple inchinate lacustelor, cu preoti imbracati in odajdii pe care erau tesute cu fir de aur lacuste si cu nenumarate lacuste care ii devorau pe toti cei ce nu credeau in ele. Ma feream sa scot o vorba, sa nu se afle ce gindeam, pina ce, reflectindu-ma intr-un geam, am observat ca eu insumi devenisem o lacusta. Nu se poate cind traiesti intre lacuste si nu faci nimic impotriva lor sa nu devii tu insuti ca ele, mi-am zis cu amaraciune". Pe masura ce-i povesteam Emiliei visul, ma convingeam singur ca lucram la o opera capitala. Pentru a da si mai multa greutate vorbelor mele, am ascuns acasa, sub o pinza, o bucata de marmura, iar in saptaminile urmatoare i-am raspuns aproape mereu, EmiŽliei, la intrebarea "ce-ai mai facut?" cu o fraza sibilinica, de cite ori ma duceam sa-mi aduc ceva de care aveam nevoie: "Ce sa fac, Emi, am mai cioplit putin la piatra mea, cu gindul ca lacustele ne vor sili pe toti sa ne rugam lor". Intr-o seara, insa, amindoi bausem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea si mi-a soptit: "Ma credeai proasta?" Am priceput imediat ca gasise, cind mersese cu mine, un prilej sa ridice pinza care acoperea bucata de marmura. "Dar nu-i nimic, chicoti ea ca sa ma consoleze, ai sa faci tu o sculptura mare daca o sa ai energia neŽcesara". Rusinat, furios, am reactionat grosolan. Am imbrincit-o, "du-te dracului cu energia ta", apoi am plecat trintind usa.

Din intimplare, pasii m-au dus in noaptea aceea in dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriasul cort de pinza era cufundat in intuneric. M-am strecurat inlauntru, neobservat de nimeni, si gasind o cusca libera, deschisa, m-am culcat in ea. Dimineata, cind m-am trezit, un ingrijitor se zgiia la mine. Credea ca viseaza probabil. Era atit de caraghios cum statea intepenit, cu ochii holbati, incit i-am facut semn cu mina. Atunci a luat-o la fuga si a revenit cu alti ingrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo si, socotindu-ma nebun, au telefonat la spital. Eu incercam sa le explic ce se intimŽplase si, vazind ca nu ma intelegeau, am incercat sa scap; m-am luptat, m-am zvircolit, pina ce unul m-a lovit cu ceva in cap si am lesinat. Dupa intimplarea asta, care a facut oarecare vilva, mesterul n-a mai vrut sa ma priŽmeasca in atelier. In zadar m-am rugat si i-am promis ca ma las de bautura. N-a vrut sa auda. A preferat sa-si agraveze boala de piept luptindu-se singur cu crucile decit sa-i mai stau in preajma. L-am injurat si l-am lasat sa se distruga. M-am dus la Emilia si, dupa ce ne-am impacat, am golit o sticla intreaga de rom pina seara.

Am mai locuit la ea un timp, dupa care n-am mai vazut-o. Ma incurcasem cu o infirmiera bruneta, nostima, care-mi aducea mincare de la spital. Din pacate, nu facea asta numai cu mine. Cind i-am atras atentia, in loc sa ma minta, a izbucnit batjocoritoare: "Imi e mila de tine si tot tu faci mutre?" Am vazut negru in fata ochilor in clipa aceea. Vasazica ajunsesem vrednic de mila? Ne-am despartit intr-un mod care nu e foarte onorabil pentru un barbat si m-am intors la Emilia. Numai ca Emilia avea un peste acum, un chelner la restaurantul garii si trisor in orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi si tristi si m-a rugat sa plec. Nu vroia sa ma gaseasca chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis ca o las in pace si chiar am vrut sa-mi respect cuvintul, insa nu m-am grabit, am mai intirziat ca sa golesc o sticla inceputa si asta a fost fatal. Cind a venit chelnerul si a dat cu ochii de mine a facut o scena de furie caraŽghioasa; isi tot scotea cu limba un dinte fals si-l inŽvirtea prin gura. "Vezi sa nu te ineci cu dintele", i-am strigat si atunci individul a plecat trintind usa. Emilia a izbucnit in plins fiindca il iubea. "Daca ma paraseste, ma omor", a zis printre sughituri si, auzind-o, am ris. O vrabiuta ca ea? N-avea energia sa traiasca, darmite sa moara. Si, Doamne, ce surpriza a fost sa aflu peste vreo trei zile ca fata aceea meticuloasa care bea din plictiseala nu glumise; isi pusese capat zilelor. Inca o data a trebuit sa constat ca sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vietii pe Marte.







4



Ca sa ajungi la balta, trebuia sa mergi de-a lungul tarmului si apoi sa cotesti, lasind marea in spate. Imediat vedeai pata intunecata a stufarisului care se labartase pe marginile baltii. Catunul era dincolo. La mal se gaseau, priponite, citeva barci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, si am luat una dintre ele.

Visleam eu. Dinu se uita la stufarisul care ameninta sa cotropeasca intr-o zi toata balta si se juca virindu-si degetul in apa neagra, putreda, acoperita pe mari porŽtiuni de matasea broastei. Soarele ii batea in fata. PriŽvindu-l, m-am intrebat de ce tresarisem prima oara, cind il cunoscusem. Din pricina numelui, care imi amintise de fratele meu? Numele era totusi destul de frecvent. Mai frapanta era poate coincidenta tinind de ceea ce se nuŽmeste "aerul" fiecarui om. Ochii cenusii, cu un inceput de miopie, parul blond, rarit oarecum de virsta, fata cu trasaturi frumoase, dar batrinicioasa inainte de vreme, gesturile moi, sovaielnice m-au facut din primul moment sa ma gindesc ca asa ar fi putut arata la maturitate fraŽtele meu. Si mai ales vocea. O voce calda, insa lipsita de energie, inabusita, cu care nu poti face orice in viata. Nu poti sa fii, de pilda, orator, comandant, sofer de taxi sau profet. Esti nevoit, avind-o, sa-ti alegi o profesie discreta, care nu-ti cere sa ridici tonul niciodata, nici sa-ti inflacarezi auditoriul. "Ai mai vinat?" m-a intrebat el intr-o doara, ca sa spuna, probabil, ceva. "Cerbi?" "Nu neaparat. Asa in general". Participasem cindva la niste concursuri de tir, dar la vinatoare nu fusesem niciŽodata. L-am mintit: "Fireste". Nu vroiam sa recunosc ca eram novice. Ar fi insemnat sa accept un handicap fata de Dinu care, rezervat, timid si fragil cum era, tinea totusi doua pusti de vinatoare in catun. Raspunsul meu i s-a parut normal pentru ca a zis: "Banuiam".

Eram, datorita ipohondriilor, febrelor mele ciudate si starilor proaste pe care le aveam uneori, carora li se adauga ulcerul, prea dependent de medici ca sa-i pot iubi. Cind apelam la ei, o faceam cu un resentiment aproape, de parca ei erau vinovati ca le ceream ajutorul. De Dinu insa ma simteam atras. Era psihiatru ― desi la azil nu lucra in specialitate, trata batrinii pentru toate, reumatism, dezinterie, guta, boli de circulatie sau dureri de sale ― iar problemele legate de domeniul sau ma interesau mai mult decit altele. In plus, sau mai ales, Dinu era omul ideal ca sa ma simt bine in preajma lui. Avea o inteligenta la fel de fina ca forma miinilor, pe care i le priveam totdeauna cu ciuda, dar complexele il sileau sa fie cit mai sters, pentru a nu atrage atentia asupra lui. Firea lui sovaitoare, moale, politicoasa ma lasa sa ies in evidenta, sa ma impun, sa exagerez, sa iau foc, pe scurt sa ma comport ca un tiran, ispita extrem de placuta dupa ce dusesem o existenta imbicsita, marunta, de ratat. "Oare ce crede acum despre mine? m-am intrebat spioŽnindu-l cu coada ochiului. Ca sint un vinator cu expeŽrienta? Poate chiar un dur"

Tineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oara de acele locuri. "E adevarat, zicea el, tarmul e cam pustiu. Nu exista nimic in jur. Doar un catun de pescari, dincolo de o balta pe care trebuie s-o treceti cu barca. Si chiar acei pescari sint cam ciudati. Nu vin niciodata la azil. Isi petrec timpul pe mare, pescuind, sau in fata cafenelei din mijlocul catunului unde stau ceasuri intregi cu cite o ceasca de arama dinainte, plina cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fara sa schimbe o vorba de cind vin pina cind se scoala sa plece. Din respect, poate, pentru seful lor, unul botezat Profetul, un pescar urias si mut, cu limba smulsa. E o poveste din tinerete. Se pare ca pescarii sint ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea sa fie tot o intimplare veche, pe care ceiŽlalti au uitat-o, numai ei o tin minte si, in numele ei, rumega ginduri de razbunare. Citeodata, mai merg in catun doctori sau insi din administratie. Deh, acolo vaŽduvele sint totdeauna bucuroase sa vada un barbat strain. Iar in apropierea catunului exista, da, sa nu va mire, o rezervatie de cerbi. Se pot organiza acolo vinatori in mlastina, singurele evenimente care ii scoala de la mesele lor pe pescari"

Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam putin trac. Se invalmaseau in mine, intr-un amestec confuz, ginduri si stari contradictorii; curioziŽtate, "ce dracu de vinatori mai sint si astea? sa vinezi cerbi in mlastina?", ambitie, "acum, daca tot am plecat n-as vrea sa ma fac de ris", teama, "daca o sa vomit?" Odata, cu Emilia, imprumutasem o masina si, amindoi beti, am gonit, cu farurile aprinse, pe sosea pina ce am calcat un iepure care alergase orbit, innebunit, ca sa scape. Dupa ce l-am calcat si am oprit, ne-am dat jos, am vazut bucata de carne insingerata de pe sosea, apoi m-am dus in spatele masinii ca sa urinez si acolo am vomat cu sila. Cind am revenit, am observat ca Emilia vomase intre timp linga roata din fata; fiecare ne ferisem de celalalt ca sa nu ne aratam milosi. N-as fi vrut sa repet aceeasi isprava acum. Curiosi, si unii dintre ei circotasi, batrinii aveau sa-l traga de limba pe Dinu sa afle amanunte despre cum s-a desfasurat vinatoarea si n-aveam nici un chef sa se uite la mine cu simpatie ironica. Preferam sa fiu socotit o canalie decit un neajutorat. Prin azil circulau fel de fel de povesti despre tacerea bizara a pescarilor, despre vaduvele din catun care isi alungau singuratatea cum puteau, dar vinatorile de cerbi incendiau pur si simŽplu imaginatia unora ca Mopsul si Dominic. "Pe toti dracii, ofta Mopsul, o asemenea vinatoare trebuie sa fie ceva de neuitat. " Si el, si Dominic ar fi vrut sa poata urmari macar una singura, dar, vorba Calugarului, nu toti pot participa la impartirea placerilor pamintului; lor, batrinilor, nu li se permitea sa mearga in catun. Era limŽpede ca daca nu ma dovedeam la inaltimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombanit: "Ce, asta-i barbat?", iar altii i-ar fi tinut isonul: "Simpatic, dragut sculptorul, dar" complimente care in urechile mele ar fi sunat mai degraba a injurii. Nu ma simteam un ticalos autentic, cu sufletul destul de bine tabacit incit sa n-am nici o stringere de inima, dar nici nu vroiam sa se spuna ca eram slab de inger. Asa ceva mi-ar fi putut compromite sansele de a ma impune in azil. TreŽbuia, prin urmare, sa arat ca am nervi de otel sau de bivol, ca sa nu se discute despre mine in virful buzelor, ci cu teama si admiratie: "Il vezi pe asta? Am auzit ca nici nu clipeste cind omoara cerbii in mlastina si ca gemetele lor nu-l tulbura mai mult decit purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Parea plictisit. "E mai tare decit mi-am imaginat", m-am gindit cu oarecare invidie, feŽrindu-ma sa-mi tradez in vreun fel surescitarea care, pe masura ce traversam balta, punea stapinire pe mine. Nu tineam sa-l aud intrebindu-ma cu vocea lui calma, poliŽticoasa: "Nu te simti bine, Daniel? Daca n-o sa suporti, nu ne sileste nimeni sa mai venim". Am strins miinile pe visle, hotarit: "Te voi sili sa ma admiri, domnule Dinu".

Dupa ce-am legat barca si am strabatut o bucata de drum printre cioturi de salcii, am ajuns in catun. Parea gol. Nu se zarea nimeni prin curti, reparind plase, barci sau unelte pescaresti, cum ma asteptasem. Mirosea insa violent a peste fript si a mil dospit la soare. Insirate de o parte si de alta a ulitei, singura, casele erau mici, facute din chirpici si acoperite cu trestie. Aveau ferestre strimte, iar din loc in loc geamurile erau inlocuite cu basici de porc. Intre timp trecuse de amiaza fara ca taria caldurii sa scada deloc; ma facea sa transpir abundent, sa tin batista in mina si sa ma sterg incontinuu pe fata, cu acea senzatie de murdarie iremediabila pe care ti-o dau uneori zilele de vara cind pielea e mereu umeda. Din pricina asta si, bineinteles, din pricina starii de tensiune in care ma gaseam, mergeam tacut, fara sa pun intrebari, uitindu-ma in trecere la salcimii prafuiti din marginea santuŽlui, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apa din curti si eram din ce in ce mai mirat ca nu intilŽneam pe nimeni. Alaturi de mine, Dinu marsaluia prin praful ulitei, usor adus de spate, fara sa priveasca nici in dreapta, nici in stinga. Era cufundat in aceeasi liniste plictisita care a sfirsit prin a ma irita fiindca nu mi-a placut niciodata sa ma simt in inferioritate linga nimeni si cu atit mai putin nu-mi placea sa ma simt asa linga un om pe care-l consideram slab. "Ai rabdare, domnule Dinu, mi-am zis in gind, o sa-ti arat ca maimutele sint duioase pe linga mine. Iti inchipui ca ma sperie putin singe amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac fata cind imi e greata, dar nici o grija, am luat inainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sint idiot sa-mi vars matele ca sa ma fac de ris. N-o sa ma las privit cu ingaduinta sa stiu ca trag cu ochii inchisi, astuŽpindu-mi nasul cu cealalta mina ca sa nu mai simt duŽhoarea noroiului"

― Aici locuieste, zise Dinu, intrerupindu-mi monoloŽgul. Daca tii neaparat s-o cunosti, eu te astept la cafenea. Pina atunci iau pustile.

In prima clipa nici n-am inteles despre ce anume vorbea. Ne aflam in dreptul unei case inca si mai priŽzarita decit celelalte, cu o singura fereastra, acoperita de o perdea murdara. In curtea plina de urzici, nici un semn de viata. Totul parea, ca si in restul catunului, atipit; ai fi zis ca numai mustele si vrabiile erau treze la ora aceea; ca pescarii erau dusi in larg cu navoadele, iar femeile isi faceau somnul de dupa-amiaza pentru ca noaptea, cind se intorceau barbatii lor, sa fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuŽferit, cu o mutra de porc parfumat si increzut, care se considera irezistibil ca barbat, se laudase prin azil ca parasise o vaduva pentru care l-ar fi invidiat multi barbati. Si intr-o zi ii spusesem lui Dinu, mai mult din antipatie impotriva lui Aristide pe care as fi vrut sa-l prind cu minciuna, ca doream s-o cunosc; il rugasem chiar sa-mi arate casa la primul drum in catun, dar nu-mi inchipuiŽsem ca Dinu ma va lua in serios si ca ma socotea in stare sa dau buzna peste o femeie necunoscuta.

Eram in incurcatura. Nu stiam ce sa fac. Ma deranja gindul ca Dinu m-ar fi putut viri acum in categoria barbatilor sfiosi si binecrescuti, ca el, care nu discuta decit cu femeile ce le-au fost prezentate sau, si mai rau, in rindul impotentilor care se lauda cu virilitatea lor, dar la o adica fug de le sfiriie calciiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Sa nu te duci singur la mlastina". Si am impins portita din gard, patrunzind pe linga un gutui salbatec in curtea invadata de urzici. Eram mai calm acum. Mi se parea ca in catunul acela izolat nu mai funcŽtionau regulile obisnuite de buna-cuviinta si pe urma n-am avut niciodata prea dezvoltat simtul situatiilor riŽdicole. Am inaintat cu grija, ca sa evit urzicile, ocolind o barca unsa cu catran care nu mai vazuse cu siguranta apa de multa vreme, si m-am trezit intr-un fel de prispa putreda. Acolo am ezitat. In fata mea era o usa roasa de carii si scorojita. Trebuia sa ma decid sa apas pe zavor si intirziam sa iau aceasta hotarire. Si, probabil, daca nu mi-ar fi fost teama ca Dinu va zimbi aprobator, vaŽzind ca ma intorc atit de repede, as fi renuntat. Cind am trecut, in sfirsit, pragul (parca aud si acum scirtiitul enervant al usiI) n-am mai vazut aproape nimic din priŽcina intunericului racoros care m-a orbit; am priceput doar ca ma aflam intr-o tinda si m-a izbit un miros paŽtrunzator de mucegai si de busuioc. Ca sa-mi dau curaj, am intrebat cu o veselie care mi s-a parut pe loc prosŽteasca: "Nu se poate face putina lumina in casa asta?"

Nu m-am priceput niciodata la psihologia femeilor. Dovada felul lamentabil in care au esuat si alte incercari ale mele de a stabili cu ele relatii normale. Totdeauna am exagerat, ori intr-un sens, ori in altul, fiind cind prea rezervat, cind prea indraznet. Cauza gafelor fiind mereu aceeasi: nu ma gindeam decit la mine, nu judeŽcam decit din punctul meu de vedere. Dar parca niciodata nu mi-am dat, mai rau ca atunci; in petic. In fisia de lumina care patrundea de-afara prin usa ramasa deschisa, am zarit o femeie cautind infrigurata ceva.

"Ce vrei? Ce cauti aici?" mi se adresa ea pe un ton infricosat si rastit. Am inteles imediat ce cauta: un obiect cu care sa se apere. Asta m-a azvirlit brusc in realitate. Nimerisem ca un natarau intr-o situatie penibila luindu-ma dupa povestile lui Aristide. Furios, am trintit o injuratura. Apoi am bilbiit ceva care putea sa semene cu o scuza, ca am gresit casa, si am iesit.

Si, ca sa fiu sincer, nici astazi nu stiu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta sa iasa dupa mine. BaŽnuiesc ca surpriza. Se pregatea sa se apere impotriva unui strain care intrase in casa ei ca intr-un bordel, pentru ca sa-l auda impleticindu-se in scuze si facindu-se singur natarau. Merita, isi va fi zis, sa vada cum arata la mutra individul.

S-a oprit in lumina violenta, privindu-ma curioasa, fara sa spuna nimic. Nu mai era tinara, dar nici in virsta. Avea miini puternice, de spalatoreasa, solduri promitaŽtoare si parul rosu; rosul oxizilor de fier. In tinerete fuŽsese, probabil, chiar frumoasa. Purta o rochie de cinepa aspra cu nasturii desfacuti la piept, incit i se zareau umerii si sinii, ce fusesera odata pietrosi, cu siguranta, dar cu timpul isi mai pierdusera din obraznicie, fara sa-si piarda si provocarea tulbure pe care o aruncau barbatilor.

Taceam stinjenit. Vroiam sa-i cer din nou scuze, imi cautam cuvintele, ea astepta si, vazindu-ma incurcat, mi-a zimbit. Ea sau destinul care vroia sa ma scoata din incurcatura. Zimbetul Martei m-a facut sa uit de scuze. Am ramas in lumina, cu ochii la rochia ei de cinepa desfacuta la piept si simteam o caldura placuta topind jena pentru cele intimplate. La un moment dat, inteŽlegind motivul linistii mele, si-a incheiat grabita nasturii. Dar am stiut in clipa aceea ca voi reveni in casa Martei. Si poate si ea a stiut. Ceva ca o provocare tacuta ne apropia acum.

― Cum te cheama? am intrebat-o, ca sa nu plec fara sa-i stiu macar numele.

― Marta.

― Frumos nume, m-am pomenit zicind, intocmai ca tata cind o angajase pe Luchi. Si am luat-o de mina, descoperind ca mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc in palme si-l folosise ca parfum. De cite ori imi aduc aminte clipa aceea, ma gindesc cit de ciuŽdate sint femeile. Alt regn, cum zicea, in gluma, Dinu. La inceput, Marta ar fi fost in stare sa se apere cu cutitul de mine. Mai tirziu m-a induiosat cu tandretea ei.

Dinu ma astepta la cafeneaua din mijlocul catunului. Ma rog, sa-i zic cafenea. Semana mai curind a magazie, cu o singura fereastra, napadita de paianjeni si patata de muste. Inlauntru nu era nimeni. Doar iarna se stringea lumea acolo. Acum, pescarii stateau toti afara, la niste masute de tabla vopsite cindva in alb si pline de zgirieturi. Fiecare avea dinainte o ceasca de arama. Am zis poliŽticos "buna ziua", dar nu mi-a raspuns nimeni. De la masuta lui, de care erau rezemate doua pusti de vinaŽtoare, Dinu se intoarse spre mine.

― Nu-ti raci gura degeaba. Tot nu-ti raspund

Nu m-a intrebat daca o gasisem pe Marta acasa si nici eu nu i-am spus nimic. Am luat loc linga el, pe unul din scaunele de tabla traforata vopsite in verde deschis, care pareau sa fi avut initial alta destinatie si nimerisera acolo din intimplare. Un barbat pipernicit, care facea pe patronul, mi-a adus si mie o ceasca de arama cu un lichid negru si s-a retras apoi linga pescarii care ne priŽveau, mai ales pe mine, probabil fiindca eram o figura noua, intr-o tacere de gheata. De parca vroiau sa ne faca sa intelegem ca locul nostru nu era acolo.

― De ce ne privesc asa? l-am intrebat in soapta pe Dinu. El facu un gest evaziv cu mina.

― Habar n-am. Lasa-i in pace.

N-am insistat. Mi-am baut cafeaua, inghitind cu noŽduri, pentru ca avea un gust groaznic.

Atunci l-am vazut prima oara pe Profetul. Sa tot fi avut vreo cincizeci de ani, daca judecam dupa parul putin, lipit in late murdare si neatins de foarfeca, sau dupa barba lunga, incilcita si pe jumatate alba, de la care ii venea poate porecla, dar nu-si pierduse nimic din vigoare. Ii domina pe toti cu statura lui de urias. Buza spintecata de o cicatrice urita ii dadea un aer aspru, salbatec, in schimb o lumina interioara, cum exista pe figurile misticilor naivi, ii imblinzea trasaturile. Pescarii ii recunosteau in mod evident autoritatea cu toate ca, fiind mut, nu putea porunci decit cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niste ochi neobisnuiti. Striga cu ei si blestema cu ei daca era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un pustan s-a ridicat de linga ceilalti pescari si ne-a intrebat, obrazŽnic, daca ne-am baut cafeaua. Cu alte cuvinte: "CaraŽti-va!" In clipa urmatoare am auzit o bufnitura. Masa la care statea Profetul s-a prabusit sub pumnul care o lovise. Baiatul s-a asezat la locul lui rusinat ― incalcase un consemn sau nesocotise o traditie? ―, in vreme ce Profetul continua sa stea calm linga masa prabusita, de parca nu se intimplase nimic, tinindu-si pe genunchi palŽmele enorme si noduroase. Se lasase o liniste incordata, tulburata doar de fosnetul artarului batrin care umbrea in parte mesele si care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prafuite si se tirau lipicioase pe trunchi.

Incidentul ne-a determinat sa ne grabim. Dinu a lasat doua monede pe masa, si-a luat o pusca, mi-a intins mie alta, si a pornit-o pe ulita. Eu dupa el. Ne-am indreptat spre padurea de salcii, aflata la iesirea din catun, la ciŽteva sute de pasi, unde traiau si se inmulteau nenumarati cerbi. Nu stiu cum se pripasisera tocmai acolo si ce anume ii facea sa nu plece, mai ales ca nu exista nici o imprejŽmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul padurii si stateau in ea ca intr-o cusca deschisa fara sa o paraseasca. Dealtfel, animalele pareau sa-si fi pierdut calitatile speciei; dormind in iarba miloasa dintre salciile batrine, se imbolnavisera de un soi de incetineala in miscari, abia fugeau, de parca erau porci cu coarne, incit nu ne-a fost greu sa impingem doi cerbi in mlastina din stinga padurii, unde ne-am inceput vinatoarea.

Propriu-zis nu era vinatoare, ci un macel murdar. Odata intrati in mlastina, cerbii se cufundau pina la burta in noroi si nu mai reuseau sa iasa de-acolo. Incercind sa scape, nu faceau decit sa se afunde si mai rau. Asa ca vinatorul isi putea ingadui luxul sa nu se grabeasca, sa fixeze tinta, cu rabdare, un ceas intreg daca vroia, si chiar sa atinga tragaciul, usor, fara sa apese. Si tocmai aceasta era noutatea acelor vinatori, ca vinatorul putea amina momentul final, prelungind placerea de a tine moartea in virful degetului. Fiindca vinatul raminea pe loc. Prinsi in mlastina, cerbii n-aveau cum sa scape. Vinatorul risca cel mult sa intre in concurenta cu noroiul, care se transforma pina la urma in destin. Incit, vazind cerbii afundati pina la gura in mlastina, vinatorul isi putea gasi chiar o scuza: ca-i salva de o moarte inca si mai scirboasa.

Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura ca stia totul de la un pescar in virsta intilnit intr-o zi pe tarm, ca altii, inainte, se dedasera acolo la adevarate orgii. Aduceau pe malul mlastinei sticle de bere si se imbatau. Pe urma impuscau cerbii fara sa-i omoare si ii lasau asa pina ce le intra noroiul in gura. Dupa care se minjeau la rindul lor cu noroi si se bateau intre ei. Le placea sa simta gustul mortii. Asta ii excita. Erau simple povesti? Nu stiu. S-ar putea. Dar eu am aflat de la mine cit de adinc poti sa decazi uneori. Mizerabilele mele vinatori m-au inŽvatat in privinta asta aproape totul. Am si acum gust de noroi in gura. Pacat ca imi e sila sa vorbesc despre aceasta invatatura. As spune lucruri interesante despre civilizatia noastra care ridica pusca si tinteste. Si tot noi vorbim despre mila.

Nu vedeam ce facea Dinu. Eram atent numai la mine. Ma simteam rau, nu-mi placea mirosul noroiului dospit de soare si mai eram si foarte nervos. Zbatindu-se, cerbii imi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experienta mea de viata nu era dintre cele mai trandafirii, totusi nu ma pregatise sa fiu chiar atit de ciinos. Fara Dinu alaturi, as fi aruncat pusca. Asa, n-o faceam din vanitate si cauŽtam tot felul de argumente ca sa-mi tin nervii in friu. Imi ziceam ca singura deosebire fata de alte vinatori era ca, acolo, animalul nu putea fugi. Era de ajuns atit ca un sport sa devina o mirsavie? Dreapta ar fi numai vinatoarea in care omul ar vina cu miinile, dar cine mai vineaza asa? Deodata, am auzit un zgomot. M-am intors. Palid, inspaimintator de palid, Dinu voma. Am priŽceput intr-o clipa ca-si impusese sa para un vinator cu experienta si crezuse ca va reusi. Se tinuse tare pina atunci, dar cedase..

― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, cind si-a mai revenit. De ce tin oare oaŽmenii sa se dezvinovateasca pentru faptul ca nu sint destul de ticalosi? Mintea, evident. Dupa care, ca sa se linisteasca, s-a culcat pe iarba, privind cerul fara sa mai zica nimic.

Patania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementa. Vroiam acum sa-i doŽvedesc ca eu eram cladit dintr-o alta fibra. M-am intors spre mlastina. Cerbii ridicau disperati boturile in sus ca sa respire si se zbateau ca sa iasa la suprafata. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat narile, asfixiinŽdu-i. Am dus pusca la ochi si am tras. Apoi am tintit si celalalt cerb, grabit; agonia lui imi facea rau.

Intre timp, pescarii iesisera in marginea catunului si, nemiscati, inghesuiti unul in altul, urmarisera toata scena. Dupa ce-au auzit impuscaturile, s-au intors la fel de tacuti sa bea ce mai ramasese pe fundul cestilor de cafea.

M-am trintit linga Dinu pe iarba. Simteam nevoia sa ma descarc intr-un fel de surescitare si am izbucnit cu o veselie fortata:

― In fond, draga Dinule, o vinatoare ca asta e o imaŽgine destul de exacta a vietii, nu crezi? Unii, norocosi, stau pe marginea mlastinei cu pusca la ochi sau privind. Altii, cei fara noroc, se trezesc azvirliti in mlastina si acolo asteapta ingroziti sa le intre noroiul in gura ori sa pice glontele care sa-i scape de asta. Si de ce sa ne mintim? Cine e aiuritul care sa se doreasca vinat, nu vinator? Dinu tacea. Dar, spune-mi, l-am intrebat, de ce mai tii pustile in catun?

― Impusc ciori, mi-a zis el, ridicindu-se brusc. Hai sa mergem.

La intoarcere, am trecut prin dreptul cafenelei fara sa ne mai oprim acolo. Cind am ajuns la balta si ne-am suit in barca, soarele cobora si insingera apa neagra. Nu se auzea decit zgomotul vislelor. La un moment dat l-am intrebat pe Dinu ce credea despre mine.

― Nu inteleg, facu el.

― Crezi ca sint anormal?

A ris atunci.

― Nu, deloc. Eu sint anormal.

In noaptea aceea, am avut niste vise urite care m-au trezit de doua ori din somn. Se facea ca Dinu ma haituise pe mine, silindu-ma sa intru in mlastina. Ca eu eram vinatul, iar el vinatorul. Ridica pusca, ma ochea, ducea degetul pe tragaci, mi se usca limba in gura si asteptam sa mor din clipa in clipa. Apoi, izbucnea intr-un hohot de ris si lasa pusca jos. Nu se hotara sa ma omoare. Am incercat sa ies, dar n-am reusit decit sa ma afund si mai rau si atunci am strigat dupa ajutor. Strigatul m-a trezit. Era noapte neagra, de-afara nu se auzea decit vuietul marii, stins, ritmic, leganator si am readormit si m-am visat din nou in catun. Atrageam in mlastina femeile dupa ce ma culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au intrebat de ce dispareau vaduvele care plecau cu mine si, pentru ca taceam, s-au hotarit sa-mi smulga limba. Atunci am strigat din nou dupa ajutor.







5



Aici, daca as striga "ajutor", n-as face decit sa ma dau de gol. Sau, daca nu e nimeni, cine sa-mi sara in ajutor? Guzganii? Ei, da, ei imi fac educatia mereu, cu exceptia orelor in care dorm. Se opresc tot timpul sa se uite la mine. Parca imi spun: "Daniel Petric, esti de-al nostru. Nu vrei sa ne fii profet? Ai putea atunci sa vorbesti nu numai in numele tau. Doar stii ca podul acesta e domeniul nostru". "Nu vreau", ma pomenesc murmurind. Ei ma privesc cu repros. "Esti un egoist si acum, Daniel Petric. Nu poti sa imbratisezi o cauza care sa depaseasca umbra ta".

Ne temem unii de altii. Ma simt, deci, ca intre oameni. Cu deosebirea ca eu ma marturisesc in timp ce dintii guzŽganilor lucesc in ungherele mai intunecoase ale podului fara sa stiu de ce. Noroc ca nu mi-am pierdut cu totul curajul de a nu ma ascunde dupa cuvinte sau de a ma ascunde atit de mult incit e, oricum, inutil. Imi aduc aminte una din serile in care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina in camera, deoarece ne placea sa observam in ceata amurgului cum marea se colora in albastru singeriu inainte de a se cufunda in noapte. De-aŽfara, venea miros de alge putrede. Taceam amindoi, ascultind zgomotul valurilor si privind dunele de marmura care ardeau rece pe tarm chiar in dreptul ferestrei mele. Dinu se afla dupa una din crizele lui de astm, era deprimat, imi marturisise ca nu realizase nici unul din visurile lui de tinerete si m-am aprins:



― Asculta, Dinule, ce inseamna a te realiza? A-ti inchide destinul. Ca pe un cerc. Esti realizat, cu alte cuvinte poti sa mori. Ai ajuns pe culme, ai cistigat o batalie. Si ce faci dupa asta? Te culci cumva pe laurii cuŽceriti pina ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi si lasi cu limba de moarte sa ti se puna pe mormint acesti lauri? Pe cind esecul, domnule, esecul e cu totul altceva. El te obliga sa speri, sa mergi mai departe, s-o iei de la capat, sa incerci din nou, stringind pumnii. Esecul e un sfirsit numai pentru cei care n-au vlaga in ei. Pe mine, afla, ma ambitioneaza sa fac ceea ce n-am reusit sa fac Am izŽbucnit in ris: Eu nu ma tem, daca vrei sa stii, decit de momentul cind ma voi realiza. Si pe care, din fericire, n-am cum sa-l ating. Cimitirul de marmura nu va fi niciŽodata o opera desavirsita. Vrind, nevrind, o voi lasa neŽterminata, fiindca intr-o zi voi muri si altcineva va trebui sa faca piatra mea funerara si mormintele celor care vor muri dupa mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continua.

Poate si credeam in ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vintul care se inteteste uneori. Printre scinduri, nu vad nici o stea. Sper ca din pricina norilor. Simt, se apropie, totusi, nu mai poate sa intirzie prea mult. Inca o noapte, doua, trei, cite? La gindul acesta, imi vine sa fac un pas de dans si sa caut pe aici prin pod o oglinda Dar nu, nu doresc sa stiu cum mai arat. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de par din barba inca miros a ars, iar faptul ca am dormit atit de putin a lasat, probabil, urme. Banuiesc ca am ochii injectati. Mai e si febra care imi da ameteli. Si apoi nu m-as putea privi intr-o singura oglinda, dupa ce m-am vazut in mii de imagini, intr-o sala captusita peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns sa privesc in dezordinea vietii mele ca sa aflu tot ce ma intereseaza.

In seara dinaintea plecarii la azil, m-am dus in doua locuri. Mai intii, pe platoul unde fusese instalat circul ale carui animale salbatice visasem sa le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei crestea iarba. M-am induiosat amintindu-mi cu cita convingere si cu cita simplitate imi pusesem in mintea mea de copil problema libertatii: viata in cusca sau viata in afara custii. Nu-mi tinusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau sa moara de batrinete in custi; nu le deschisesem drumul spre padure. In schimb, aveam impresia ca scaŽpam eu de o cusca. Traiam pe atunci, si mai tirziu la fel ― voi mai vorbi despre asta ― cu ideea fixa ca nu treŽbuia sa ma leg de nimic, sa ma atasez de nimic, pentru a fi liber. Imi spuneam ca orice devotament, orice fidelitate, m-ar dresa, m-ar inlantui. I-as fi ris in nas celui care mi-ar fi zis ca numai legat de cineva, de ceva, poti sa fii cu adevarat liber si ca eu insumi voi ajunge intr-o zi la aceasta concluzie Apoi m-am dus la cimitir. Vroiam sa ingenunchez la mormintul mamei, dar, ridicindu-ma, nu m-am putut opri sa nu ma uit la chipul de portelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simtit ca nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul stersese gelozia care imi inveninase anii copilariei, asa cura ploile sterseŽsera literele de pe crucea de marmura neagra. A fost prima oara cind m-am intrebat daca nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie sa faca. Adica sa execute orŽdinele pe care i le dau caracterele noastre. Am uitat insa destul de repede acest gind.

Dar nu cumva incep sa ma justific? Cind te aperi, te micsorezi. Pentru asta nu merita sa "misti nici un deget. Destui se apara, se dezvinovatesc de dimineata pina seara, isi pling de mila, incit te intrebi, daca toti se dezvinovatesc unde dracul sint vinovatii? nu tin sa le sporesc numarul, ratind astfel si ultima mea sansa de a iesi din mediocritate. Odata, i-am spus lui Dinu ca Dumnezeu nu e inocent fata de mine si ca nici la Judecata de Apoi nu ma voi prezenta decit daca victimele vor lua loc, in sfirsit, pe scaunele judecatorilor; si daca n-o sa fie niciodata o asemenea judecata inseamna ca voi ramine in veci neŽiertat. El a zimbit, convins ca bravam dupa obiceiul meu. Tocmai murise Printul, luindu-si zborul spre stramosii lui. "N-a fost o moarte normala" a zis Dinu. "Sigur ca n-a fost", l-am aprobat imediat, grabindu-ma sa-i demonstrez ca moartea normala e cea mai scandaloasa; ea nu depinde de noi niciodata si uneori e ultimul numar de dresaj. Destinul ne urmareste ironic cum bijbiim intre scuze, cerŽsind o aminare, apoi alta, din ce in ce mai infricosati, pina ce, brusc, se plictiseste, devine nerabdator, se incrunta si porunceste, "acum, salt!", si cu un suspin intram in neant. Nu cred ca l-am convins, dar eu ma inflacarasem, poate fiindca pe atunci imi era mai simplu sa vorbesc despre aseŽmenea lucruri intrucit le intelegeam mai putin. Acum dar, vorba Calugarului, fiecare isi face Dumnezeu din ce poate. Din talas, din catifea sau din tacere. Eu mi-l fac din ideea ca in orice esec mai e ceva important de facut: sa-l povestesti; si ca in orice infringere se mai poate obtine o victorie: s-o privesti in fata. E mai bine asa, asta imi aminteste de Printul care a stat in colivia lui, a cintat, a ciripit, pina ce s-a dezlantuit furtuna. Ars de viata pina la os, mai am indrazneala sa nu maimutaresc o intelepciune lasa care sa ma transforme din pilot de furtuna in guzgan si rid de teama mea; cum am ris totdeauna cind mi-a fost frica.







6



Intrucit nu ma socoteam vinovat in nici un fel de moartea Emiliei, am crezut ca-mi pot bate joc de ancheta. De fapt, nu-mi dadeam seama de gravitatea situatiei. Judecam totul cu o usurinta care m-a costat. In loc sa-mi angajez un avocat care sa risipeasca invinuirile ce mi se aduceau, am preferat sa adopt o atitudine sfidatoare, inŽcredintat ca pina la urma trebuiau sa ma lase in pace si chiar sa-si ceara scuze pentru ca indraznisera sa ma baŽnuiasca. Pe marturia mincinoasa a unui chelner gelos, care mai era si cartofor pe deasupra, nu poti sa azvirli un om la puscarie, imi ziceam eu. Uitasem ca dreptatea este impartita de oameni si ca oamenii au slabiciunile, vanitaŽtile lor. Daca-i infrunti, daca-i jignesti, daca-i silesti sa-ti poarte pica, te pot face sa regreti. Am ris cind am aflat capetele de acuzare si pe masura ce crestea insolenta mea, crestea si zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sarite ca sinuciderea este o problema care tine de libertatea individuala si ca n-aveau nici ei dreptul sa se amestece in ea si nici eu nu tineam sa ma amestec. Singura atitudine cuviincioasa era s-o lasam pe Emilia sa doarma moartea pe care si-o dorise. Si am refuzat sa dau orice lamurire, care sa spulbere nascocirile chelnerului pe seama mea. Mi se parea absurd sa ma jusŽtific pentru ceva ce nu facusem.

Cind am vazut ca lucrurile luau o intorsatura ameŽnintatoare si m-am speriat putin, m-am hotarit sa-i scriu tatei. Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit doua nopti sa compun o scrisoare in care sa nu ma umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se intimplase, fara sa ma crut si fara sa-l crut nici pe el, intrucit datorita lui, ii reaminteam asta, ajunsesem sa-mi petrec anii cei mai frumosi prin scoli de corectie si spitale. Crezuse ca astfel ma voi domestici? Se inselase. Ii ceream scuze ca-i proŽvocam aceasta noua dezamagire. Ferindu-ma de lacrimi, i-am aratat ca devenisem totusi mai lucid. Si, ca dovada, mi-am insirat esecurile. Chiar si succesul de a patrunde la Belle Arte mi se parea un esec; datorita lui ratasem sansa de a ma apuca de o meserie pentru care as fi avut incliŽnatii. Apoi felul cum ma insurasem. Sau betiile. Totul era singuratate, minciuna, tifla stupida. Singurul inselat eram eu. Simteam ca viata ma tragea la fund, vroiam sa ma smulg si incheiam rugindu-l sa ma ajute.

Daca tata m-ar fi crezut atunci, cine stie?, viata mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influentat probabil si de Luchi, tata se plictisise sa mai spere ceva in legatura cu mine. Nu-l mai interesam sau era scirbit de purtarile mele. Drept care mi-a trimis citeva rinduri reci prin care imi comunica, alta lovitura, ca fusesem primit la Belle Arte datorita influentei lui. Acum nu mai era dispus sa faca nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Ma anunta ca tocmai cucerise un premiu international. Raspunsul tatei m-a jignit de moarte. Pina atunci, traisem cu sentimentul ca-l urisem fiindca nu ma lasase sa-l iubesc si ca el insusi m-ar fi iubit, ca pe Dinu, daca as fi fost un baiat cuminte ca fratele meu. Viata imi arata brutal ca ma amagisem. In realitate, nici nu-i pasa de mine. M-am blestemat pentru slabiciunea care ma impinsese sa-i scriu si am renuntat cu totul sa ma apar. Mai mult, am declarat la ancheta ca ma socoteam un gunoi al societatii, ca acceptam orice concluzii doreau sa-mi puna in circa, deoarece si silnica autoritatea tot autoritate ramine. Din nefericire, aceste vorbe au fost interpretate ca o sfidare.

La proces, am avut surpriza sa-l descopar pe tata in asistenta. Numai ca in loc sa-mi mai fie de ajutor, preŽzenta lui mi-a inrautatit inca si mai mult situatia, si asa destul de proasta. Aproape am uitat de ce ma aflam in boxa; nu ma mai interesa decit sa-l impresionez pe el si mi-am incordat vointa si muschii intr-o lupta pe care judecatorul, un tip chel si cu aer de copil bosumflat, nici n-o banuia. Taceam cind mi se puneau intrebari si pentru nimic in lume nu m-as fi dezvinovatit; ar fi insemnat sa-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecatorul devenea din ce in ce mai pornit, mai nervos, reusind din ce in ce mai greu sa-si ascunda enervarea. Habar n-avea ca in sala procesului el nu era decit un simplu martor, ca adevaratul proces se judeca in tacere intre mine si tata, si interpreta tacerea mea ca un afront personal. Dar chiar daca as fi stiut ca incapatinarea mea ma ducea la streang, tot n-as fi izbutit sa vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca sa ma doara si sa nu mai fiu atent decit la durerea mea, tacind in continuare, fara sa contest nici una din ipotezele care ma afundau din ce in ce mai mult in gravitatea faptelor respective. Cu miinile inclestate pe genunchi, cu capul sus, privind fara sa vad pe nimeni in afara de tata, am rezistat la toate intrebarile si la toate banuielile. Nici un moment in timpul procesului nu mi-am incovoiat umerii. Capatasem o monstruoasa stapinire care ma condamna fara scapare, dar de care eram din ce in ce mai mindru. Era cea mai mare biruinta a mea. O biruinta chiar mai mare decit intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici cind chelnerul a venit la bara si m-a acuzat spunind minciuni pe seama mea. Din cind in cind ma intorŽceam spre tata care ma privea furios, poruncindu-mi din priviri sa ies din mutenie, sa ma apar.

Procesul acela s-a transformat pentru mine intr-o sarŽbatoare. Nici macar in clipa cind a fost pronuntata sentinta, nu m-am cutremurat. Patru ani de inchisoare! Patru ani pentru nevinovatie. Dar i-am zimbit judecaŽtorului aprobator. Il tin minte perfect. Isi stergea chelia transpirata cu o batista mare, cadrilata, si ar fi avut chef sa mai adauge ceva la pedeapsa. Dar sentinta era data, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocanelul. In masa si a evacuat sala, in vreme ce tata ma privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia cind am fost scos din sala si dus in celula, m-am frint, m-am trintit pe patul mizerabil si ingust si am inceput sa pling ca un copil. Ajunsesem la capatul puterilor. Intreaga mea energie se epuizase in concentrarea nervoasa de la proces. Eram slab, domesticit de suferinta, dar nu ma vedea nimeni.

La inchisoare, am incercat in toate felurile sa-mi inŽdulcesc cit de cit viata. Ma straduiam din rasputeri sa nu iau in tragic ceea ce mi se intimplase. Patru ani mi se pareau un abces. Incercam, mai ales, sa uit ca dintre toate custile prin care trecusem aceea era cea mai asemanaŽtoare cu ce vazusem la circ. Gardienii semanau cu ingriŽjitorii, iar noi semanam cu animalele captive. O vreme, insa, toate straduintele mele s-au soldat cu esecuri. DetiŽnutii aveau parca o pasiune speciala sa faca ultimilor sositi o impresie cit mai proasta. Cel cu care ma nimerisem in celula reusise, printr-un miracol, sa ascunda de gardieni trei bucati de sfoara. "Iti dau si tie una sa te spinzuri, mi-a rinjit el. Mie imi ajung doua. Daca o sa ai ghinion si o sa se rupa, sa nu ma blestemi". Mi s-a facut teama de el si la prima ocazie l-am pirit. Sforile au fost, bineinteles, conŽfiscate, iar eu mutat in alta celula ca sa nu devin obiectul razbunarii celui reclamat. Dar aceasta intimplare mi-a atras antipatia generala, si a detinutilor si a gardienilor care se uitau in alta parte cind cineva profita de ingheŽsuiala ca sa-mi vire cotul in burta sau imi punea piedica si ma rostogoleam pe jos. N-am avut ce face si m-am intors la metoda prin care ma aparasem la spital. Am inceput sa-i tratez pe gardieni ca pe niste oameni importanti si, cind am avut prilejul, i-am aratat directorului inchisorii un respect iesit din comun, ceea ce i-a atras atentia asupra mea. L-am asigurat ca eram fericit sa petrec patru ani in preajma unui om de talia lui. Imbujorindu-se de placere de cite ori il linguseam, a sfirsit prin a crede ca era ceva de capul lui, cine rezista la laude? si de cite ori intra in criza de inŽcredere trimitea dupa mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniste ci si o situatie de invidiat, caci puteam sa-i strecor directorului orice adevar sau minciuna fara aerul ca pirasc. Nimeni nu mai indraznea sa se atinga de mine, ba, lucrurile au ajuns pina acolo incit gardienii care vroiau sa fie avansati veneau si-mi povesteau greutatile lor, necaŽzurile, se plingeau ca nu le ajungea leafa, ca aveau copii multi. Unul, cam gingav, mi-a promis chiar ca ma ajuta sa evadez daca, mai intii, il sprijin eu sa fie avansat, dar cum banuiam in el un provocator, l-am poftit sa nu ma impinga in pacat. Mai tirziu mi-a parut rau. Directorul a iesit la pensie si in locul lui a venit o bruta careia nu i-a placut mutra mea, desi am facut eforturi disperate sa-i intru in voie. De data aceasta a trebuit sa-mi vir bine in cap ca si directorul si gardienii, care si-au schimbat dintr-o data atitudinea fata de mine, reprezentau in fata mea legea. Chiar cind ma injurau, ma injurau in numele legii. Si tot in numele legii ma scuipau uneori ca sa-mi arate ca lor nu le pasa de ce credeam eu. Gingavul mi-a cerut sa-l salut cind, in curte, urina pe un zid. In fata mea era legea care, intr-o pauza, isi facea neŽvoile. Doar si ea traieste, nu? Nu poate fi tot timpul seŽvera si dichisita, mai are si ea nevoie sa se destinda, tinea parca sa-mi demonstreze individul.

Cind am parasit inchisoarea, nu stiam de ce sa ma apuc. Mai intii am vrut sa-mi practic meseria de sculptor.

Lumea n-o duce prea stralucit cu gustul si, din moment ce trecusem pe la Belle Arte, multi puteau sa-si inchipuie ca ma si pricep. Pe deasupra, puteam oricind sa pretind ca nu eram inteles. S-ar fi gasit naivi care sa ma creada, care sa si cumpere citeva din porcariile mele, in speranta ca odata si odata, cine stie, se va descoperi ca am fost genial si atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deoseŽbire de cei care se feresc sa puna ordine in mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf si am privit-o atent, chiar daca am facut asta cu sila. Incit meŽdiocritatea mea semana cu o camera curata in care nu gaseai nici un gunoi. Totul era de duzina, ieftin, descuraŽjant; eram prea constient de asta ca sa devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotita de Emilia: "Nu-i nimic, ai sa faci tu o sculptura mare, daca o sa ai energia necesara". Nu, nu aveam aceasta energie. M-am dus sa-l rog pe mesterul cioplitor de cruci sa ma primeasca inapoi. Am ramas mirat gasind poarta incuiata; mesterul n-o incuia niciodata, ca sa nu-si alunge clientii grabiti. Am batut pina a venit o femeie in virsta care schiopata foarte tare. O mai vazusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat ca mesterul murise, rapus de boala lui de plamini. "Si atelierul?" am intrebat. "Ce-i cu atelierul?" zise femeia cu voce moale, obosita. "Cine ciopleste crucile acum?" Ea isi sterse o lacrima cu dosul palmei, inainte de a-mi raspunde: "Nimeni". Si adauga pe acelasi ton, aproape indiferent: "Daca vrei sa faci cruci din marmura care se mai gaseste aici, te las". Era o idee. Oricum, nu aveam alta mai buna. Am intrat in curte si m-am uitat la proviziile de piatra. Nu erau prea mari, dar ajungeau penŽtru vreo doua luni. Pina trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi.

Intr-o seara, in iarna aceea, m-am pomenit cu un viziŽtator ciudat. A intrat in casa, si-a scuturat zapada de pe caciula cu clape si de pe mantaua de postav vechi, cerinŽdu-mi permisiunea sa se aseze pe un scaun chiar inainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arsi de febra si obrazul neras. Imi parea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Statuse cu mine la spital in aceeasi camera, ultima oara, si-mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip de moda veche, foarte ceremonios in gesturi si in vorbe. Venise sa-mi spuna despre un azil de batrini, aflat, zicea el, undeva pe un tarm cu admirabile stinci de marmura, intrebindu-ma daca n-aveam chef sa merg acolo. Fireste, nu in calitate de penŽsionar al azilului. "Vai, domnule sculptor, credeti ca-mi arde de gluma? se scuzase el pentru posibila neintelegere. Dumneavoastra sinteti inca tinar. Dar administratorul e un om umblat, a vinturat lumea si are o slabiciune pentru arta. Si, cum ar vrea sa faca ceva pentru bietii batrini care se prapadesc, s-a gindit sa profite de existenta acelor stinci si sa creeze un cimitir unic. Fiecare batrin decedat ar fi inmormintat linga o stinca pe care ar urma sa fie sculptat profilul raposatului. In felul acesta, sarmanii baŽtrini ar intra din viata lor pustie si plina de deceptii direct in eternitate. Cu siguranta ca o asemenea perspecŽtiva le-ar indulci ultimii ani de existenta. Ar fi o opera in acelasi timp filantropica si durabila. Ce-si poate dori mai mult un artist?" Insira toate motivele care ar fi putut sa ma convinga. Aveam, totodata, posibilitatea sa ma odihnesc, sa ma bucur de soare, de apa marii. Cum taceam, el s-a ridicat stinjenit de pe scaun. "Nu va tenteaza oferta? Pacat. Mare pacat. Oricum, poate va mai ginditi. Eu va las adresa pentru cazul ca va schimbati parerea".

A fost o iarna foarte friguroasa. N-au cazut zapezi mari, dar frigul, sticlos si demoralizant, nu ma slabea nici o clipa. Imbracat cu doua perechi de ciorapi grosi, cu doua pulovere, tropaiam in atelierul cu cruci de marmura. Trebuia sa-mi frec mereu miinile care-mi inghetau pe dalta. Acasa, peretii, patul, scaunele, toate erau reci. Pina am cumparat niste lemne am crezut ca innebunesc. Imi blesŽtemam zilele. Si nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. In lipsa mea, aerul redevenea ca de pestera incit seara imi era groaza sa ma apropii de casa. Umblam pe strazi si visam la plaji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia sa impart mereu mincarea si sa dorm in acelasi pat, intr-atit ma loveam intruna de el. Dar lumea are prostul obicei sa nu te lase sa uiti exact ceea ce ai vrea sa uiti; incit imi aminteam mereu scoala de corectie, spitalul, noaptea cind dormisem in cusca de la circ, moartea Emiliei, anii de puscarie

Intr-o zi m-am dus sa-l caut pe tata. Luchi nu mi-a dat voie sa-l vad decit in fuga, motivind ca era bolnav si ca o cearta cu mine ii putea fi fatala. Ca sa fie mai sigura si-a tras si ea un scaun, sa asiste la discutie. Tata avea ochii prinsi de cataracta si nu mai picta de un an. Doctorul nu-i mai dadea voie sa fumeze din cauza unei boli de circulatie, dar am mirosit ca fuma pe ascuns. A dus mina la buzunar, probabil ca sa scoata o tiŽgara, dar s-a oprit la jumatatea gestului si s-a uitat rugator la Luchi. Ea i-a zis, hotarita, "nu, hodorogule, nu e voie", iar tata n-a indraznit sa protesteze. Mi s-a facut mila. Am vrut sa-i intind eu o tigara, pe urma am renuntat. Ar fi urmat o scena neplacuta, de care preferam sa ma scutesc. Nu tineam sa-l vad cersind permisiunea servitoarei inca o data. In citiva ani se prabusise intr-un mod incredibil. Devenise o ruina, nu mai avea nimic din prestanta de odiŽnioara. Ii cazuse si parul, gura i se stringea ca o punga si slabise. Nu m-a intrebat nimic, nici macar cum o dusesem la inchisoare; mi-am dat seama ca boala, batrinetea, egoisŽmul sau si Luchi inabusisera in el orice sentiment. Uitase pina si supararile pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gindul sa-i cer scuze ca ma inversunasem ca un prost la proces impotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fata mea imi era complet strain. Se parea ca intrucit nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Asa ne-am despartit.

Inchisoarea imi schimbase numai in parte existenta, insa imi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase in infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca inainte, ci cosmaruri. Aproape ma temeam sa ma culc. In felul acesta, nemaiavind nici un refugiu, viata ma lasa singur cu existenta mea adevarata pe care o vedeam, acum, pina in cele mai mizerabile amanunte. M-a incercat chiar gindul sinuciderii si daca n-as fi fost atit de las in fata mortii poate as fi facut-o; dar cu moartea n-am reusit niciodata sa ma comport cum ma comportasem cu tata in copilarie; ea m-a paralizat, m-a infricosat, m-a redus la tacere. Nu-mi mai raminea decit sa rup intr-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se parea din ce in ce mai potrivit pentru asta, mai ales ca marmura din atelierul batrinei era pe sfirsite.

Poate ca fara o noapte anume nu m-as fi hotarit totusi sa plec. Si, Doamne, cite s-au petrecut in noaptea aceea. M-am culcat devreme si l-am visat pe Batrinul. De fapt, nu vedeam decit niste ochi mari, alburii si ironici. AuŽzeam vorbele pe care mi le spunea, fara sa-i vad gura. "Domnule sculptor, te-am poftit sa vii aici. Am nevoie de cineva care sa ciopleasca pietre funerare in Stincile de marmura. Iti ofer o sansa absolut unica pentru un artist mediocru. Poti sa ajungi celebru fara nici un pic de talent. Nu vii?" Apoi stralucirea ironica a ochilor a inŽghetat si privirea a devenit incruntata. A urmat o tacere lunga, in timpul careia nu stiam ce sa fac. Deodata, BaŽtrinul a inceput sa rida. Lung, in cascada, infricosator.

M-am trezit speriat si n-am mai putut sa readorm. Cum nu reuseam nici sa citesc ceva fiindca literele imi jucau prin fata ochilor, m-am imbracat si am iesit sa ma plimb prin oras. Strazile erau pustii. Nici tipenie de om. In gara, a inceput sa ploua, ciuruind intunericul ca pe o haina mincata de molii. Mai exista inca zapada, dar iarna se apropia de sfirsit. Un vint rece si umed matura peroanele, incoltindu-i pe cei citiva calatori rebegiti de frig si de nesomn. Pe linga noi a trecut un tren fara sa ne avertizeze. Neatenta, o femeie a alunecat si trenul i-a smuls o parte din bratul drept. Nu pot sa uit cum isi privea femeia aceea, muta de disperare si de groaza, bucata de brat care ramaŽsese intre sine. Era uluita inainte de a incepe sa urle. Dupa ce-au luat-o de-acolo, a aparut un nebun pe care niste vlajgani, care-l urmareau, l-au inhatat. Privindu-l, m-am gindit ca porcaria de soarta care ne joaca atitea feste intrece uneori masura. Ca sa ma incalzesc putin sau ca sa uit de ploaie, de femeia mutilata si de nebunul dus cu forta, am intrat intr-o bodega imputita de linga gara, unde m-am imbatat si m-am emotionat aflind povesŽtea unei fetiscane care stringea paharele murdare si le spala. Se misca fara sa vada si fara sa auda, facindu-si treaba in mod mecanic. Vecinul meu de masa mi-a soptit, rigiind, ca fata isi omorise tatal pentru ca nu mai putuse indura bataile. Judecatorii au achitat-o, "dar viata, a chiŽcotit vecinul meu de masa, e mai necrutatoare ca justitia; ea nu iarta". Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul care chicotea si am mai baut o sticla dupa care m-am intors acasa. L-am visat din nou pe BaŽtrinul. Mi-a zis poruncitor: "Te astept, domnule sculptor". Ma asteptam sa adauge: "Nu ma sili sa te aduc cu forta". Dar nu s-a mai auzit nici un cuvint. Doar ochii ma fixau in continuare, reci, insuportabili. M-am gindit ca visul acela era de fapt un ordin caruia nu ma puteam sustrage.

In zilele urmatoare am pus in ordine lucrurile la care tineam, fotografiile mele din copilarie, printre care se ratacise coronita de premiant a lui Dinu, si alte citeva fleacuri pe care le-am strins intr-o lada si le-am lasat in grija batrinei. I-am spus ca plec pentru un timp. Nu m-a intrebat nici unde, nici cind aveam de gind sa ma intorc, sa-mi iau lucrurile care, din clipa aceea, nu m-au mai inŽteresat. Din moment ce tot incercam o alta viata, n-avea rost sa ma mai ingrijesc de resturile celeilalte. Omul treŽbuie sa treaca uneori ca un lup prin frunze. Sa nu lase urme. Prea multe urme incep sa miroasa a trecut.

Nu-mi aduc aminte cum am plecat, in ce moment, si daca macar am incuiat usa in urma mea. De fapt, de ce s-o fi incuiat? Hirtiile patate de muste si singuratatea plina de pureci in care traisem nu puteau sa tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singuratate, nu e nevoie s-o ia de la altul.







7



Faptul ca era o zi frumoasa, de inceput de primavara, mi se parea de bun augur. Linga balta am vazut mugurii plesnind pe crengile salciilor. In jur, iarba se destepta la viata. Eu insumi aveam sentimentul ca reinviam. Ma trezeam dintr-un somn urit, ieseam la soare dintr-o pivŽnita umeda, plina de sobolani, purificindu-ma in lumina dulce a primaverii. Cind cineva e bolnav si nu vrea sa moara are trei lucruri de facut; asa citisem undeva. Mai intii sa recunoasca singur ca e bolnav. Apoi sa actioneze impotriva suferintei. Si, in sfirsit, sa mearga pina la capaŽtul tratamentului. Ma aratasem credincios acestor conŽditii, eram multumit de mine. Am avut o tresarire numai cind am ajuns la cladirea azilului. O cladire destul de comuna, cu un singur etaj, aproape patrata, care avea insa, daca te uitai mai bine, ceva de minastire sau de fortareata in ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoaba in arhitectura. Ziduri drepte, rezistente si grosolane, ferestre zgircite, mici, si acoperisul de tabla vopsita in rosu putred. Citeva trepte de piatra suiau spre singura intrare. La capatul lor, imediat la stinga, se afla ghereta portarului, din fata careia pornea un coridor intunecos. O femeie tinara, inalta, strinsa inŽtr-un halat alb, a trecut pe linga mine, lasind in urma o dira de parfum ― tin minte asta fiindca Laura avea parŽfumuri fine, curioase intr-un azil ― dar n-am apucat sa-i vad fata. Citiva batrini se plimbau sau stateau pe trepte la soare. Toti imbracati in halate visinii, uzate, decoloŽrate de prea mult spalat. Un ciine, pripasit probabil, jigarit ca vai de el, alb si cu o pata neagra intre urechi, motaia lipit de trepte, scheunind cind il lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, porŽtarul arunca uneori cite o vorba celor care suiau sau coboŽrau treptele. Glumea si izbucnea singur in ris M-am hoŽtarit sa ma duc mai intii pe tarm. Nu mai fusesem de multa vreme la mare, iar ziua era prea frumoasa ca sa rezist dorintei de a-mi inmuia picioarele in apa si de a umbla putin pe nisip. Mai purtam inca in mine frigul noptilor in care, imbracat cu puloverul peste pijama si cu doua paturi deasupra, nu izbuteam sa ma incalzesc; contactul cu marea avea sa ma spele, in sfirsit, de el. Am pornit, deci, pe cararea care facea un mic ocol pina la niste trepte maŽcinate de timp si dupa ce am strabatut o mica ripa salbaticita si o vaioaga presarata de cioturi negre, ca de oase carbonizate in lumina, m-am pomenit pe o mica plaja, muscata de valuri si plina de pietre, situata chiar in dreptul azilului. Nu era inca vremea pentru baie. M-am descaltat, mi-am racorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbracat de camasa si m-am intins pe nisip, ceva mai departe de apa, ca sa nu-mi ude pantalonii valurile care patrundeau uneori peste o parte din mica plaja, spaŽlind pietrele sau, dimpotriva, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joaca zilnic pe toate tarmurile din lume dar care atunci ma umplea de o incintare copiŽlareasca; am luat chiar o scoica enorma, inlauntrul careia vuia stins marea si m-am jucat multa vreme departind scoica si lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. In cele din urma, toropit de soare, am atipit si m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de Stincile de marmura si m-am mirat ca nu se vedeau nicaieri. SinguŽrele stinci erau cele din apa, acoperite pe jumatate de licheni, negre si lucind de spuma care se scurgea de pe ele la fiecare val.

Prin ferastruica gheretei sale, portarul m-a masurat scurt din cap la picioare, m-a evaluat si probabil rezulŽtatul nu mi-a fost foarte favorabil deoarece m-a poftit sa nu-l tulbur. Era in miezul unei activitati mult mai imporŽtante, pe care nu era dispus s-o intrerupa pentru mine; vina mustele din ghereta, dupa o metoda, se parea, bine pusa la punct. Astepta, rabdator, ca musca sa se aseze undeva, dupa care o studia citeva clipe atent. Ridica mina incet, surizind multumit, concentrindu-se, si, brusc, o lasa sa cada cu toata puterea. Plictisit de intrebarile mele care au dat citorva muste prilejul sa scape, mi-a facut semn sa tac. O victima se oprise, obraznica, chiar pe hirtia alba, prinsa in pioneze, de pe masa la care sedea. De data aceasta pregatirea loviturii a fost mai lunga; vroia sa nu-i scape insecta, sfidatoare si neagra pe hirtia imaculata. Mina a coborit fulgerator, dar, din pacate pentru mine, lovitura a fost ratata. Cum eu am profitat de pauza ca sa intreb din nou in ce fel puteam ajunge la administratie, portarul a inchis, enervat, ferastruica gheretei. Am inceput sa fiu ingrijorat de perspectiva noptii. Din fericire, la urmaŽtoarea tentativa omul a avut mai mult noroc; o pata de singe a minjit hirtia. Victorios si multumit, portarul a deschis ferastruica si mi-a facut semn, binevoitor, ca acum avea in sfirsit timp pentru mine. Cind i-am explicat insa ce cautam acolo, a ramas pe ginduri. M-a privit baŽnuitor, incruntindu-si sprincenele. Nu-l anuntase nimeni ca vin.

― Stai aici, zise, si a intrat in cladire, de unde, dupa o vreme, s-a intors si mai incurcat. N-am gasit-o pe Moasa, nu pot sa-ti dau drumul.

― Moasa? m-am mirat eu. Ce nevoie aveti de moase aici? Nu e un azil de batrini?

― Nu e moasa, rise portarul. Dar asa ii zice. Si ducinŽdu-si degetul la buze imi dadu de inteles ca nu era cazul sa mai pun si alte intrebari pe aceasta tema. Dupa citeva clipe de chibzuinta, se hotari sa ma lase sa-mi petrec noaptea in ghereta lui. Oricum, era ora ca el sa se retraga. Poate ca o sa reusesti totusi sa dormi, mi-a zis, si a plecat incuind usa de la care pornea coridorul.

In ghereta nu se gasea decit un scaun fara spatar. Cu capul sprijinit de masa, m-am chinuit toata noaptea inŽcercind in zadar sa adorm. De aceea, a doua zi m-am grabit sa zic "da" cind portarul m-a intrebat: "ai priceput cum se ajunge la administratie?" si am pornit-o pe coridoare, grabit sa rezolv cit mai repede formalitatile legate de sosirea mea si sa ma lungesc pe un pat. Am ratacit insa vreo ora fara sa nimeresc birourile administratiei, timp in care prin fata mea a defilat un sir nesfirsit de usi vopsite in alb murdar, identice. Intilneam batrini, infasurati in halatele lor visinii si uzate, ii rugam sa ma lamureasca incotro s-o apuc, unii imi aratau directia cu mina, altii nu-mi raspundeau, si eram gata sa revin la portar, sa recuŽnosc ca nu ma descurcasem, cind un infirmier lung si uscaŽtiv, cu gitul ca de lebada si cu o gusa vizibila, mi-a aruncat din mers: "Tine-te dupa mine". Insotindu-i, am patruns intr-o alta aripa, la etaj, unde usile erau vopsite in maron. Lunganul a deschis una dintre aceste usi si m-am pomenit intr-o incapere ticsita de hirtoage, cu un miros insistent de praf statut, cu o masa plina ea insasi de hirtoage, din spatele carora un ins pirpiriu si negricios si-a atintit, de sub ochelari, privirea rece si interogativa spre mine. I-am explicat ce cautam acolo si deodata, ca prin farmec, indiŽvidul a inceput sa-mi surida, prietenos, dezvelindu-si dintii galbeni si cariati. M-a invitat sa iau loc.

― A venit primavara, ma anunta el pe un ton foarte intim, luind un dosar gros, cu colturile hartanite, si pregaŽtindu-se pentru o treaba probabil foarte importanta, caci obrazul ii radia de fericire. Si-a suflecat minecile, s-a desŽcheiat la camasa, lasind sa i se vada parul galben-roscat de pe piept, a luat de pe masa un toc, i-a examinat cu atentie penita, a incercat-o, i s-a parut ca nu era de ajuns de ascuŽtita si a schimbat-o cu alta. In sfirsit, cind toate prepaŽrativele au fost indeplinite, isi fixa mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grija, intoarse citeva foi, se opri, citi, rasfoi mai departe, citi din nou, pina cind gasi ceea ce cautase. Se concentra si taie cu o linie groasa ceva, atent, de parca taia cu un cutit, dupa care lua o sugativa, o apasa pe locul cu pricina si astepta citeva clipe inainte de a se hotari sa-si admire opera. O mare cicatrice neagra, urita, ramasese acolo. Sub ea nu se mai vedea nimic. Arhivarul, caci individul nu putea fi altceva, isi freca miinile multumit. Se ridica de la masa, isi puse haina, adopta o figura de functionar corect, constiincios, imi spuse, aplecindu-se, "Un moment, domnule, va rog sa fiti atit de bun sa ma asteptati", porni spre usa, se razgindi si se intoarse dupa citiva pasi ca sa se aplece din nou spre mine. "Va grabiti cumva? Vai, cit de recunoscator va sint ca-mi dati acest ragaz, domnule" si se indrepta, de data aceasta mai hotarit, spre usa; o deschise, inspecta din reflex imŽprejurimile si se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Cind Arhivarul se intoarse, imi multumi inca o data.

― Va sint recunoscator ca m-ati asteptat, domnule

― Sint sculptor. Spuneti-mi Daniel.

― Da, domnule Daniel, va ramin indatorat, obligat. Va rog sa fiti atit de bun si sa-mi spuneti cu ce v-as putea fi de folos.

I-am comunicat ca vroiam sa merg la administratorul azilului, care ma chemase acolo. Arhivarul ramase pe ginŽduri. Credeam ca va lua de la capat ritualul la care asisŽtasem inainte, dar m-am inselat. M-a rugat numai din nou sa-l astept si, zimbindu-mi, disparu pe usa lasindu-ma iaŽrasi singur in incapere.

Spre deosebire de coridoarele intunecoase, camera in care ma aflam era inundata de soare. O lumina galbuie, invechita, cadea peste mobile, atenuind aspectul lor rudiŽmentar, si pe hirtoagele care asfixiau pur si simplu incaŽperea. Pe toti peretii, inclusiv intre ferestre, de sus pina jos erau ingramadite, unele peste altele, vrafuri mari de registre si de hirtii ingalbenite pe la colturi. O clipa, din curiozitate, am avut intentia sa ma scol de pe scaun, sa controlez ce contineau acele hirtoage, dar m-am temut sa nu fiu surprins de cineva in aceasta postura neplacuta. Nu tineam sa dau impresia unui ins care isi vira nasul in treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram si molesit de lumina care invada incaperea, am atipit. Cind am deschis ochii, am observat ca ma privea cineva. Era o femeie frumoasa in ciuda pistruilor care ii umpleau obrajii; ochii insa, aveau ceva nelinistitor, o fixitate anormala. Am baŽnuit imediat ca ma gaseam in fata unei nebune si, zapacit de aceasta banuiala, am incercat sa biigui ceva, cind a navalit pe usa o femeie grasa, corpolenta, cu parul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritara, de hochmarschall: "Mefista, ce cauti aici?" Da, Mefista, de la MeŽfisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de inger, la care numai ochii sumbri te nelinisteau.

Femeia grasa, cu parul puternic oxigenat, era Moasa. Arhivarul statea in spatele ei, respectuos si tacut. Blonda, masiva, cu buzele violent rujate, ca niste lipitori rosii, cu sinii mari, umflindu-i provocator halatul, Moasa ma cinŽtarea fara menajamente din priviri. In mod ciudat, nu parea foarte incintata de venirea mea. Nici nu m-a invitat sa iau loc. Mi-a intins o cheie, explicindu-mi pe acelasi ton autoritar ca urma sa discutam mai tirziu. Pina atunci puteam sa-mi iau camera in primire si sa indeplinesc forŽmalitatile de rigoare, prevazute de protocolul azilului, impreuna cu Arhivarul. Dupa care Moasa m-a mai maturat o data cu privirea, s-a intors si a iesit pe usa, lasindu-ma usor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moasa nu-si ingaduia totusi sa-l repeada.

Arhivarul s-a asezat la locul lui, la masa, m-a poftit sa stau si eu si, zimbind tot timpul, m-a intrebat:

― Fumati, domnule sculptor?

Dintr-o cutie veche de bomboane mi-a intins o tigara, anuntindu-ma ca el se lasase de fumat din pricina acceselor de tuse care il chinuiau uneori noaptea.

― Mai e si praful de aici, imi zise cu ochii la hartoaŽgele care tapisau peretii. Si ridica din umeri pentru a ma lamuri ca n-avea ce face, trebuia sa suporte praful din hirtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului.

― Ce fel de istorie? am intrebat politicos. Zimbetul lui deveni atunci slugarnic si viclean. Mi-a explicat ca toti cei care veneau acolo se vindecau de amaŽraciunile vechi si, cu timpul, chiar le uitau.

― Stiti, aerul marii, apa, lumina fac sa se stearga trecutul. De aceea trebuie sa ma grabesc totdeauna. Si cum nu pricepeam la ce anume trebuia sa se grabeasca, m-a lamurit ca lui ii revenea datoria ingrata de a consemna intr-o istorie a azilului amintirile celor care soseau sa locuiasca acolo, ca sa se poata face, eventual, mai tirziu o comparatie. V-as fi recunoscator, prin urmare, daca mi-ati povesti si dumneavoastra, scumpe domnule Daniel, ma imbie curtenitor, deschizindu-se din nou la camasa, luind tocul cu penita verificata si deschizind dosarul la pagina unde facuse mai devreme stersatura.

― Acum? Chiar acum?

― De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai tirziu va luati cu treburile, nu mai aveti vreme de mine Apropo, ati vazut Stincile de marmura?

― Nu inca.

― Dupa ce terminam, va sugerez sa faceti o plimbare pina acolo. Va garantez ca n-ati mai intilnit asa ceva.

Era atit de smerit ca nu-l puteam refuza. Si, ca sa fiu sincer, vroiam sa scap cit mai repede de corvoada pe care o presupunea operatia respectiva. Apoi, am inceput sa-i vorbesc chiar cu placere, cu impresia ca ma usuram, deŽbarasindu-ma de trecutul meu ca de o haina uzata, si ca intr-o zi in locul amintirilor siciitoare va exista o mare si frumoasa pata alba pe care o vor spala valurile si o va incalzi soarele. Cit am vorbit, nu stiu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzatie curioasa ca-mi predam trecutul la arhiva, ca hainele intr-un spital. Mai tirziu, m-am intrebat daca n-am visat cumva totul si m-am certat: trebuia sa ceri un bon pentru amintirile lasate la arhiva, Danie] Petric! asa n-ai nici o dovada, iar memoria ta poate cloci in golul lasat alte amintiri! Poate chiar asa a fost, dar nu jur nimic Cind am ispravit, Arhivarul m-a condus pina la usa. Nu mai contenea cu multumirile.

Camera ce-mi fusese repartizata era o incapere ingusta, ceva mai mare decit celula pe care o avusesem la inchiŽsoare si, fireste, mult mai potrivita pentru a gazdui un om. Un pat de fier, o masa, un scaun si un cuier cu picior, asta era toata mobila. Peretii arau vopsiti pina la inaltimea unui om, in ulei, intr-o nuanta albastrie si, in rest, varuiti. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o intreaga latura din acest patrulater, asa ca lumina patrunŽdea din belsug.

Pe masa se aflau doua farfurii cu mincare si piine. O mincare fara gust, dar cum eram flamind n-am facut naŽzuri. M-am lungit apoi in pat si am adormit de cum am pus capul pe perna.

Cind m-am trezit, soarele nu mai batea in geam. Era mult dupa-amiaza. M-am asezat cu coatele pe pervazul ferestrei si priveam marea care se clatina luminoasa sub un cer indolent. Pescarusii tipau, fericiti sau cruzi, era greu de stiut. Valurile spalau tarmul cu spuma lor alba. Era o zi splendida, frumoasa ca un pacat. Dintr-odata, m-a coplesit o senzatie placuta si noua pentru mine; memoria isi pierduse parca din greutate. Ah, binecuvintata stare. Ma simteam ca o pivnita goala din care au fost izgoniti sobolanii si n-a mai ramas decit, ici, colo, cite o pinza de paianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu ma mai apasau, pluteau printr-un gol parca.

In timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlauntrul meu, a virit capul pe usa un batrin. Mi-a venit sa rid deoarece avea ceva de molie imensa. A aruncat o privire speriata spre mine, a dat sa plece, dar s-a razŽgindit. Statea in usa fara sa spuna nimic.

― Ce doriti? l-am intrebat.

Prinzind curaj, omul s-a apropiat, lamurindu-ma cu ajutorul unui torent de vorbe care se revarsa continuu ca auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu. Si se gindise ca fiind eu un oaspete de seama, poate il ajutam cu o vorba buna pe linga Moasa.

― Stiti cine-i Moasa, nu-i asa? ma chestiona. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trait aici, se porni el pe un ton plingaret, explicindu-mi ca avusese o colivie cu un canar. Asta era toata averea mea. Intr-o noapte, Tuberculosul, care e rau, a adus o pisica in camera si a deschis usa coliviei. Bineinteles, piŽsica mi-a mincat canarul. Eu de abia atipisem. Cind m-am trezit, Tuberculosul se prefacea ca doarme, cu fata la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am infuriat, bineŽinteles. Si m-am infuriat atit de tare incit eu, care n-am omorit o musca in viata mea, am omorit pisica. De-atunci mi se intimpla sa visez ba canarul meu mort, ba pisica si ma trezesc, bineinteles. Ca sa-l ascult pe Tuberculosul tuŽsind. Eu cred ca are plaminii ciuruiti. Cum sa dormi, Doamne sfinte, cind auzi pe cineva tusind incontinuu linga tine? M-am dus de citeva ori la Moasa, s-o rog sa-l mute in alta camera. A clatinat din cap. Nu. Nu se poate. N-am reusit s-o induplec nici cum. Si e o crima ce face. De ce nu vrea? Si daca ar fi numai Tuberculosul, continua dupa un oftat stapinul canarului mincat de pisica. Dar mai e unul, ca sintem trei in camera. Cumsecade om celalalt, nu zic, dar, iertati-ma, urineaza pe el. Nu se mai poate tine. Uneori, in timp ce vorbesti cu el, il vezi deodata ca nu mai e atent, ca ramine pe ginduri, cu ochii dusi, dar cind cobori privirea descoperi ca la picioarele lui se forŽmeaza o mica baltoaca galbena, care incepe sa miroasa urit. E poreclit din pricina asta, iertati-ma, pot sa va spun acest cuvint rusinos? n-am vrut sa va suparati pe mine, de aceea va intreb. "Pisorcea" ii zice, domnule scluptor. Chiar asa. Du-te dracului, il mai certam noi, macar sterge porcaria aia de la picioarele tale, daca nu te poti tine. Nu sta asa, ca ne omoara mirosul. Si ii azvirlim cite o cirpa murdara, ca de-astea se gasesc, nu ducem lipsa. Dar el, saracul, din pricina ismenelor ude tot intirzie sa se aplece. Si-mi zice: Filipe, Filipe, nu strimba din nas. Mai bine roaga-te sa nu te loveasca si pe tine boala. Pina la urma n-are ce face, se apleaca, sterge baltoaca, duce cirpa la closet si se intoarce in camera, culcindu-se cu fata la perete ca sa nu mai vada mutrele noastre scirbite.

Pe masura ce-l ascultam, imi reveneau in minte amaŽnunte din noaptea cind intrasem in bodega de linga gara. Pivnita se umplea iarasi. Golul luminos dinlauntrul meu crapase si patrundeau in el ape tulburi din trecut.

― Iesi afara! i-am strigat batrinului cu canarul, iar el, ingrozit si surprins de reactia mea brutala, s-a grabit sa se strecoare pe usa, inchizind-o cu grija, ca sa nu ma supere si mai rau.

Am pornit din nou spre administratie cu gindul sa cer o camera mai ferita, unde sa nu mai fiu la discretia baŽtrinilor pisalogi. Filip reusise sa-mi strice ziua. VazinŽdu-ma, Arhivarul a inceput sa-si tot fixeze, incurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se intimplase. El dadu inteŽlegator din cap.

― Stiti cum sint batrinii, ma consola. Pe urma, pe un ton indatoritor, ma incredinta ca nu exista o camera mai luminoasa, ceea ce ma determina sa renunt la cererea mea. Ati vazut Stincile? ma intreba el ca sa incheie disŽcutia. Si ma lamuri ca se gaseau dupa un mic cot pe care-l facea tarmul, la nord de azil.

Cum nu aveam ceva mai bun de facut, m-am dus sa le vad. Portarul m-a salutat ca pe o cunostinta veche, cu aerul "ei, ai vazut ca te-ai descurcat?" dupa care si-a reluat obisnuita lui vinatoare de muste. Am coborit trepŽtele, patrunzind intr-o primavara in care si marea si cerul straluceau de tinerete. In spatele azilului, se intindea un teren urias plin cu balarii. Intre el si mare se vedea caŽrarea ce ducea la balta. Alta carare cobora spre mica plaja unde statusem cu o zi inainte si de unde cladirea azilului parea asezata la o raspintie, intre mare si cer; zidurile ei albe si acoperisul putred erau singurul acciŽdent de culoare in atita albastru.

De fapt, marea semana cu toate marile. Nici singuraŽtatea de pe tarm nu era foarte deosebita de cea intilnita pe alte tarmuri pustii. Vintul sufla la fel, soarele rasarea din valuri, iar ploile (din fericire ploua raR) erau, ca preŽtutindeni la mare, plicticoase; intunecau orizontul si nu mai vedeai nimic dincolo de spuma alba a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stincilor de marmura, totul se schimba. Am avut un adevarat soc cind am dat cu ochii de ele.

Stincile erau veritabile dune de marmura intre care cresteau scaieti cu flori violete. Valurile azvirleau pe ele stropi de apa care scinteiau, umezeau petele de licheni, ce semanau unor caracatite verzi iesite la soare, si spalau piatra facind-o sa luceasca, sa arda ca o flacara curata, pe sute de metri. Daca Dumnezeu s-a compromis in multe locuri plamadindu-si creatia, trebuie sa recunosc ca acolo si-a dat masura adevarata. Vazind dunele de marmura inima mi-a batut cu putere si mi s-a taiat respiratia. Fulgerau albe in lumina, deasupra ierburilor crescute pe peticele de pamint dintre stinci. Pareau puse acolo anume ca sa le aduca aminte batrinilor ca nu traiau intr-o lume oarecare, ca nu trebuiau s-o judece dupa azilul lor mizeŽrabil. Dincolo de zidurile intre care Arhivarul stringea hirtoage pentru o istorie a tuturor ratarilor, lumea isi striga, pe tarm, gloria si reprosurile. Voi sinteti vinovati daca existenta voastra nu e cum s-ar cuveni sa fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stinci de marŽmura, singurul loc unde mi-a venit sa pling de evlavie. Caci era un spectacol in stare sa amuteasca pe oricine. Nu m-am saturat niciodata sa admir dunele, indeosebi la amiaza cind soarele facea marmura sa straluceasca, aprinŽzind ruguri albe prin iarba; ruguri pe care stropii azŽvirliti de valuri le atitau si pe care florile violete ale scaŽietilor le impresurau ca o ofranda. Dincolo de ele, spre capatul falezei, se salbaticise o plantatie de smochini, cu trunchiurile noduroase si frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai faceau fructe. Ramasesera inutili printre cactusi enormi carora le pria, se parea, uscaciunea tarmului, dar paleau in fata altarelor inalte de marmura pe care iti venea sa ingenunchezi.

Michelangelo in persoana, daca ar fi sosit intr-o buna zi pe acel tarm, nu l-ar mai fi parasit, cred; ar fi sculpŽtat acolo toata viata, multumindu-se cu piine si apa; si dintr-odata sa ma trezesc eu fata in fata cu o asemenea sansa grandioasa! Asa ceva poate face fericit un om, dar poate si sa-l descumpaneasca, sa-l sperie. Marmura, cu rare vinisoare albastre prin ea, nu parea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrajit, si a trebuit sa-mi aduc aminte de ce ma aflam acolo ca sa-mi revin, sa-mi spun ca n-avea rost sa-mi fac prea multe scrupule; nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crima ca un cirpaci sa se atinga de acele stinci? Dar nu pentru o crima venisem acolo? Vroiam sa-mi ucid trecutul; sa-l ucid amintire cu amintire, sa-l transform intr-un stirv si sa-l inmormintez intr-un cimitir de marmura. Fiecare piatra funerara putea sa fie un prilej ca sa-mi obtin deŽfinitiv acea memorie usoara pe care o simtisem citeva clipe, mai devreme, batind din aripi inlauntrul meu, gata sa zboare dupa ce se scuturase de mil. Dupa care as fi plecat fara sa-mi pese incotro din moment ce trecutul nu mai putea sa ma stinjeneasca; as fi plecat inainte de caŽderea serii, ca sa nu vina ora strigoilor si nu m-as mai fi intors niciodata pe acel tarm.







8



In cartierul in care m-am nascut n-am avut prilejul sa ma deprind sa respect batrinetea. Copiii cu care ma juŽcam eu printre pubelele rau mirositoare nu erau dispusi sa fie moralizati. La scoala nu invatam mare lucru, in schimb pe strada se preda temeinic dispretul. Profesorii mei erau in acelasi timp colegii mei. De aceea de cite ori vreun baŽtrin facea greseala sa ne certe, era prompt rasplatit cu riŽsete si insulte. Ne intreceam intre noi in neobrazare si vorbe necuviincioase pe care as rosi sa le rostesc astazi, dar atunci mi se pareau cit se poate de normale in gura noastra. Cind aveam ocazia, ne tineam dupa convoaiele funerare, fara sa pricepem nimic din amaraciunea mortii, numai ca sa furam florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lasam impresionati de vreun batrin si numai cind il vedeam disperat.

Exista, tin minte, un orb care trecea la ore fixe si totŽdeauna traversa strada in dreptul unui magazin de palarii. Adulmeca momentul cind circulatia slabea; atunci ridica mina stinga pentru a atrage atentia masinilor, in timp ce cu dreapta tinea bastonul care-i slujea de calauza. Unul dintre noi, tiganos si cu ciorapii mereu cazuti pe glezne, ii smulgea citeodata bastonul, numai ca sa ne distram pe seama bietului batrin care intra imediat in panica. Si multa vreme am ris cu o bucurie neroada, auŽzindu-l cum ne certa. Pina intr-o zi cind batrinul a impieŽtrit intre masini si nu ne-a mai reprosat nimic. Atunci n-am mai ris. L-am silit pe cel care luase batul sa i-l dea orbului inapoi si, pentru ca n-a vrut, l-am batut mar. A fost unul din putinele momente in care a invins in noi bunul simt, dar nici atunci n-am inteles ca batrinetea e un destin pentru fiecare.

La azil, cei mai multi batrini erau retrasi, posaci, inŽchirciti in lumea dinlauntrul lor, cit de vie n-am cum sa stiu; din ea razbateau slabe pilpiiri in afara. Pe acestia ii vedeam mai rar, pe unii chiar foarte rar, tristetea fiind de obicei discreta, si n-as putea spune mai nimic despre ei. Cind incerc sa le reconstitui figurile, abia reusesc sa-mi amintesc cite un amanunt: un tic, o privire, o voce. In rest, nu mai vad decit aceleasi halate de un visiniu spaŽlacit de care ma izbeam in fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de batrini care, pe fundalul tacerii celorlalti, umpleau scena cu birfelile si curiozitatile lor. Ei constituiau, ca sa zic asa, viata vizibila a acelui mic uniŽvers. La ei ma gindesc cind spun "batrinii". De regula se stringeau pe peluza din fata azilului si discutau, luau in raspar totul. Marea aproape ca n-o priveau. Nu mai aveau putere sa faca baie, intrau doar linga tarm, aseŽmenea copiilor, cind era foarte cald, vara, si traiau de prea multi ani in orizontul imbicsit al azilului ca sa mai aiba ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia isi tirau reumatismele pe coridoare, iar daca rideau li se vedea gura stirba. Singura razbunare impotriva acestor nenorociri era placerea de a avea pareri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai circotasi. Daca li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viata? s-ar fi putut duce sa se arunce de pe stinci, la capatul falezei, unde apa era adinca si facea virtejuri ametitoare. Privindu-i, nu ma puteam abtine, recunosc, sa nu fiu multumit ca eram tinar. Asa e omul; cauta mereu sa se consoleze si sa-si dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul sa-l vada pe altul mai nenorocit decit este el insusi ca sa spuna ca, totusi, viata n-a fost ingrata cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru batrinetea lor. Cu exceptia Mopsului, la inceput mi-au fost chiar simpatici si ma distra sa le ascult povestile.

Domnul Andrei era dimineata vesel si sclipitor. Dupa-amiaza incepea sa amuteasca. "Nu sint in forma dupa-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscati sa va dezamagesc". Cind era singur, adora sa-ti vorbeasca in soapta, dupa ce se uita in toate partile si se convingea ca nu se afla nimeni prin apropiere. Iti comunica atunci tot felul de lucruri delicate; ca Moasa profita de situatia ei dupa ce-si obtinuse postul in cortul de tuareg al BatriŽnului sau ca Batrinul ar fi trebuit sa dea un exemplu conŽvingator pentru ideile lui, sa se sinucida. Terminind de sopŽtit, se mai asigura o data ca nu aparuse nimeni prin preajma, apoi se uita fix in ochii tai, triumfator, ca sa citeasca in ei admiratia pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fata lui caraghioasa, croita parca din piele de sopirla care se incretea toata la fiecare miscare a buzelor, se linistea pentru moment. Uneori, ca sa-l zgindar, ma prefaceam: "Esti nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o si pe asta?" "Ma priveste", se umfla el in pene. Dar erau si dati cind n-aveam rabŽdare. "Azi n-am timp, ma grabesc". Atunci se uita la mine dezamagit si revoltat, de parca turnasem pe el o galeata cu apa rece. Isi zicea probabil: "Ia sa-l mai dau dracului pe asta. Pe viitor n-o sa-i mai spun nimic. Sa moara prost". Dar nu rezista sa ma lase sa mor prost, caci Domnul Andrei era, in realitate, un adolescent batrin. A doua zi, daca ma intilnea, i se facea din nou mila de mine si ma tragea de o parte: "Ai auzit?" "Ce sa aud?" Si totul se relua de la capat. Ii placea mai ales sa-l incit sa-mi povesteasca si sa-mi repovesteasca tineretea lui petrecuta cu nasul in vint, dupa avioane, cind din hirtie de la saci de ciment si cu fisii de lemn de plop isi facuse un planor si rugase pe cineva sa-l traga cu masina pe cimp. Din nefericire, la capatul cimpului era o groapa mare, masina a frinat si, inainte de a decola, planorul s-a zdrobit in iarba. Dar ambitiosul candidat la zbor nu se lasase. S-a ridicat din iarba si s-a pus din nou pe treaba. Cerul il astepta. Trebuia sa ajunga la intilnire. Si a ajuns. A devenit pilot apreciat, cistiga bine si avea succes la femei. "In fiecare seara era o problema sa aleg, se lauda Domnul Andrei. Se inghesuiau ca fluturii in luminile avionului. Citeodata ma vedeam silit sa le jignesc. Eram ob6sit, a doua zi aveam o cursa grea, trebuia sa ma odihŽnesc. Le spuneam din mers: ŦFetitelor, asta seara baiatul se culca devreme. Pe curind. Va pup pe toateŧ" Totul a mers bine pina cind, intr-o zi, Domnul Andrei a descoŽperit ca si cerul e orgolios, nu se lasa sfidat mereu fara sa se razbune. Asta s-a intimplat chiar la o demonstratie aviatica. Era timp ideal de zbor. Si-a aratat atunci intreaga maiestrie facindu-i pe spectatori sa-si simta inima in git de emotie la fiecare looping. Cind si-a terminat programul, s-a pregatit de aterizare. S-a mai uitat o data la cer. Era limpede. Cerul nu-i previne pe aviatori cind are de gind sa le joace o festa. A mai facut un viraj si deodata a simtit ca intervenise o neregula. Nu stia ce anume, dar nu-i placea deloc bataia motorului. Pentru prima data i s-a facut frica. A renuntat sa mai incerce o aterizare si a sarit cu parasuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii ingroziti ai spectatorilor, intr-un nor imens de flacari si fum. PiloŽtul a fost acuzat dupa aceea ca si-a pierdut cumpatul, ca a sacrificat un avion fara nici un motiv, ca nu mai prezenta garantii, si s-a trezit concediat. Si-a vazut caŽriera compromisa- si tot atunci s-au stins si farurile seŽductiei. Fluturii nu mai navaleau spre lumina si mai ales spre banii Domnului Andrei. Eroul a descoperit alta fata a vietii. Inainte avusese de toate. Succes. Bani. O casa frumoasa cu mobila stil. Admiratoare. Dupa aceea lucrurile s-au inversat. A pierdut casa, a ramas fara moŽbila stil, fara bani si in cele din urma si fara admiratoare. Ele au plecat ultimele. In clipa cind au vazut ca nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei si i-au aruncat niste maruntis. "Na, sa nu crapi". Si duse au fost. Numai singuratatea i-a ramas credincioasa. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobila stil. A stat cu el si intr-o maghernita. Ba, chiar se simtea mai in largul ei acolo. Si nu era nici macar geloasa. Domnul Andrei pastra o icoana sub sticla careia asezase nenumarate fotografii: el in centru si "fluturii" in jurul lui. Si de cite ori privea poŽzele se induiosa. Intr-o noapte insa le-a scos de sub sticla si le-a dat foc. Era un gest de recunostinta pentru sinŽguratatea care ii era atit de credincioasa si care l-a urmat peste tot. "Ca o catea", ridea Domnul Andrei, increŽtindu-si pielea de sopirla: "Poate ca si acum da tircoale pe undeva prin balarii. Daca am nevoie pot s-o chem in ajutor. Uneori, noaptea, chiar ma simt ispitit s-o strig. Dar ma abtin. Mi-e frica sa nu se indragosteasca de Mopsul", adaugase in bataie de joc, intr-o zi, cind rivalul sau nu era de fata.

Mopsul fusese in tinerete, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Si marturisesc ca am tresarit. Daca tot se gasea un fost acrobat printre batrini, as fi preferat sa nu fie cel mai rau, cel mai circotas dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei cazaturI) cu care mirosea scandalul de la o posta si imediat isi facea aparitia cu capul lui mare, acoperit de par aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenti si sireti. Dar i se zicea si Ulise. Dupa imprejurari. "Mopsule, iar m-ai scuipat", sarea cite unul. Sau, "Ulise, ce parere ai?" Cam asa mergeau lucrurile. De fapt, numai impreuna poreclele i se potriveau, fiindca natura se distrase punind o inteliŽgenta rece alaturi de un caracter infect. Intre el si Domnul Andrei exista o rivalitate continua si veche, fiecare vrind sa obtina suprematia in cadrul grupului. Mopsul avea insa un defect, era stirb, doi dinti ii lipseau chiar in fata si scuipa cind vorbea. Asta il impiedica sa-l inlature cu totul pe Domnul Andrei si, pe de alta parte, il silea sa se foloŽseasca de toate resursele inteligentei si rautatii sale ca sa micsoreze numarul celor care preferau sa stea ceva mai departe de el din motive de igiena, ca sa nu fie stropiti.

Drept sa spun, m-a surprins cind mi-a povestit din ce cauza parasise circul: ŦMa chemase directorul, isi aminŽtea el. Eram bolnav, aveam temperatura mare, ameteli, migrene, si anuntasem ca nu puteam sa-mi fac numarul in spectacolul de a doua zi. "Imi pare rau, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie sa joci miine seara". "Dar nu pot, domnule, sint bolnav", am protestat. Fara nici un folos. Nici n-a vrut sa auda. "Nu ma intereseaza. Avem oaspeti importanti. Nu-mi pot permite sa scot din program tocmai un numar de senzatie. Mai ales ca, stii, nu vei avea plasa". "Cum adica?" am transpirat brusc. "Asa cum iti spun. Daca nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie sa te vindeci". Si mi-a intors spatele. Am simtit ca mi-a trecut temperatura, ca nu mai aveam ameŽteli. Ma stapinea numai frica. In seara urmatoare mi-am facut numarul cu groaza in suflet. A fost un succes imens. A treia seara, a patra, a cincea, la fel. Imi era continuu frica si nu mai aveam nici o migrena. Pina ce am inceput sa ma obisnuiesc. Cind mi-a trecut frica, a revenit boala. Am inceput sa am migrene ingrozitoare si am fost nevoit sa parasesc circulŧ. Am banuit ca Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina sa relateze o intimplare nu tocmai avantajoasa ― nu era el omul care sa recunoasca sinŽcer ca-i fusese atit de frica ― dar n-am izbutit sa aflu nimic din ochii lui sireti. "Aici nu te mai doare capul?" l-am intrebat. A ris. "Nu, aici imi e continuu frica". Mintea? N-am insistat deoarece a intervenit Calugarul: "Ati auzit? Ii e frica. Dumnezeu sa-l binecuvinteze. Amin".

Domnul Andrei mi-a atras atentia sa ascult ce cintece ingina Calugarul cind era beat. Erau melodii taraganate, in care te asteptai sa fie invocat cerul, dar deodata descopereai, uimit, ca fostul calugar isi amintea de o femeiusca pe care o iubise. Cind se trezea din betie, era cuprins de remuscari negre. Striga: "Sint un gunoi, Doamne, un gunoi" si se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ierte, batea matanii, apoi in disperaŽrea pocaintei se imbata iar. Nimeni nu stia cum facea rost de bautura, unde isi ascundea sticlele si cum reusea sa-i insele pe cei care-i faceau perchezitie si care nu izŽbuteau niciodata sa gaseasca nimic. Imbatindu-se, plingea si bolborosea "Doamne, iarta-ma", pentru ca, dinŽtr-odata, sa inceapa cu cintece deocheate. Se vorbea ca din pricina asta fusese alungat din minastire. Purta un fular soios de lina, de care nu se despartea niciodata, nici vara, si se poreclise singur, in deridere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un sarlatan. Credea, din cite mi-am dat seama, cu aceeasi pasiune si in placerile lumesti si in imparatia cereasca si tocmai aceasta era drama lui, ca nu putea impaca aceste pasiuni si nici nu era ipocrit ca sa ascunda una din ele, pentru a parea fie depravat, fie sfint. Nu, Calugarul se incapatina sa nu renunte la niŽmic, justificindu-se prin vorbele Sfintului Augustin: "Iubeste si fa ce vrei". Pretindea, dealtfel, la betie, cind avea curajul sa fie nerusinat, ca lucrurile s-au incurcat in lume dupa aparitia lui Dumnezeu. Pina atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici pacat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide si de a iubi. Ceilalti se grabeau sa-l certe, "Du-te si te culca, betiv pacatos", desi in blasŽfemia Calugarului era si un simbure de adevar, fiindca, in istorie cel putin, infernul a aparut numai dupa ce a fost trimbitat paradisul. In schimb, il ascultau cu placere de cite ori avea mincarime de limba si isi amintea de societatea secreta in care intrase dupa ce fusese izgonit de la minastire; un fel de secta care isi fixase drept tel de necrezut sa se razbune impotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspiratie sa ia in ris prostia si pe imbecili.

Istoria acestui episod era piesa de rezistenta a CalugaŽrului. Si intotdeauna asteptam sa vad impotriva cui se inŽdrepta nelipsita intepatura finala. "Membrii de marca ai sectei (Calugarul incepea totdeauna pe un ton de croŽnicar impartiaL) erau imbecili adevarati, necorciti cu vreun destept si ii urau de moarte pe cei care isi permiteau sa rida de titlul lor de noblete. Ii treceau pe lista si ii urmareau pina in pinzele albe. De aceea mi s-a facut teama sa hranesc prea mult purecii acolo. Fiindca destept poti sa pari fara sa fii, dar daca nu esti un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorba mai ca lumea si esti pierdut. M-am prefacut eu cit m-am prefacut, insa imbecilii pur singe au mirosul fin. Simt pina la urma cind unul nu e din rasa lor. Mai venea cite un destept care facea pe prostul, care nu avusese noroc in meseria lui si cauta sa se chiverŽniseasca altfel. La inceput reusea sa se descurce, sa se piarda printre ceilalti. Dar a fi destept intr-o societate de prosti e un defect pe care nu ti-l poti ascunde la nesŽfirsit, intr-o zi ceva te tradeaza. Un nimic si adevarul iese ca o pata de ulei la suprafata. Iar impostorii prinsi de imbecili nu sint iertati niciodata. Pe unul l-au aruncat cu capul in jos de pe un pod intr-o noapte. Incit mi s-a facut frica. Daca ma prind astia? mi-am zis. Fara sa ma pretind prea destept, nu eram chiar de-al lor. Ca sa nu ma trezesc si eu azvirlit de pe un pod, m-am gindit ca era mai bine s-o sterg. Mi-am luat talpasita si m-am facut vinzator de limonada (Aici intervenea o pauza. Era momentul critic, cind Calugarul se pregatea sa se intoarca din poveste in realitatea imediata. Ceea ce se intimpla in diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte sa va fi vazut si pe voi pe listele de suspecti. Figurau acolo oameni de toate profesiile. Si piloti si artisti si judecatori integri. Si nu v-am vazut printre ei. Mai degraba ati fi avut poate sanse sa ajungeti la loc de cinste, daca m-ati fi cunoscut pe mine, sa va initiez. Tu, Dominic, ai fi beneficiat si de uniforma Adica nu, am glumit. (Cind Dominic inghitea in sec era semn de primejdie.) Ce, nu mai stii de gluma?" Trecutul lui Dominic era aproape legendar. Crescuse intr-un bordel unde prostituatele se intreceau sa-i dea bunatati sarmanului copil gasit sau nascut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obisnuise sa stea in salon unde veneau clientii si sa caste gura la ce auzea. Uneori se juca ridicind fustele uneia din multele sale mame adopŽtive. Celelalte rideau atunci de se prapadeau: "Vai, ce dragalas e!". Apoi Dominic trecuse la fapte si mai indrazŽnete. Se furisa pe urma prostituatelor care isi conduceau clientii in camere si se uita prin gaura cheii. Cind a fost prins, s-a trezit mutat la poarta. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Multi ani pazise cu statura lui impozanta usa unui bar de noapte. Dansatoarele bete il alintau zicindu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supara. Se apleca, le saruta mina ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mindru de uniforma lui si avea tinuta. Beneficia in plus de un pumn greu cu care doborise, se zicea, multi scandalagii recalcitranti, aruncati in strada ca niste cirpe. Odata a fost chiar pe punctul s-o pateasca. Fusese prea convinŽgator cu un betiv galagios si ii sparsese timpanul. Noroc ca a doua zi individul nu si-a mai adus aminte in ce imŽprejurari fusese lovit. Masiv, lat in umeri, cu un git ca de taur, Dominic isi purta si halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o usor ridicola importanta. MopŽsul ii zicea in batjocura uneori "dragul nostru idiot", dar, bineinteles, nu de fata cu Dominic. "Are si acum mina grea, mi-a suflat Domnul Andrei, si cind te apuca Nu s-a dezbarat de asta si de un vechi tic profesional: sa urŽmariti ca face si acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le intilneste".

Acelasi halat visiniu, ars la spalat, parea o haina de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete inca frumoase si cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blind si ros de o tristete tacuta. Se vorbea despre el ca avusese un talent iesit din comun. I se prevazuse o cariera artistica stralucita. O deceptie sentimentala insa, luata prea in serios, stricase totul. Tinarul pianist indragostit a vrut mai intii sa se sinucida. S-a hotarit apoi pentru o sinucidere ocolita: a sacrificat muzica. Mai tirziu cind s-a desmeticit, a fost prea tirziu. N-a mai reusit decit sa cinte intr-un restaurant, pina ce, intr-o noapte, dupa un scandal, a fost dus intr-un beci si batut peste degete. Domnul Andrei avea insa alta versiune in privinta lui Dodo. "Din pacate pentru el era un baiat cu trecere la femei. Asta i-a fost fatal. In loc sa-si vada de muzica, in loc sa exerseze la pian, si-a folosit degetele ca sa mingiie femeile. Era mai placut si mai simplu decit la pian. Cind si-a dat seama cit timp a pierdut astfel, era prea tirziu. Avea douazeci si opt de ani si chiar in ziua respectiva, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a cazut sub ochi o fraza fatala. Fraza suna astfel: "Daca n-ai reusit sa devii celebru pina la douazeci si opt de ani trebuie sa renunti la glorie". Bietul Dodo s-a consolat sa ramina cu femeile. Le-a iubit mai departe si a cintat cu degetele pe carnea lor muzica dulce a dragostei, inabusindu-si in aceasta placere deceptiile pentru gloria pierduta. Pina cind femeile au luat-o, ca si in cazul meu, pe urma gloriei. L-au parasit si ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restauŽrant. Bietul Dodo. Ca un papagal" De ce ca un papagal, n-am inteles.

Anton fusese judecator. Cum auzea de o cearta se si infiinta. Punea intrebari, cerea lamuriri, vroia sa-si forŽmeze o parere. Ii placea sa-si aduca aminte cite fleacuri ii influentasera altadata sentintele. "Cei din sala isi inchipuŽiau ca verdictul meu era precis intemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. As! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importanta decit legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru ca avea urdori la ochi si eu nu suportam asta. I-am dat un an de inchisoare peste ce i se cuvenea. Daca l-as intilni acum, i-as cere iertare" Si cufundat in amintiri, Anton ofta, regretind, desigur, nu numai pacatele cu care se incarcase, ci si posibilitatea, pierduta pentru totdeauna, de a le mai savirsi; tineretea insemna, vai, vremea cind acuzatii din boxa se uitau spre el ca o vita in pragul abatorului. In rest, era un om disŽcret. Rar se plingea de ceva; i se parea ca ar fi daunat prestigiului sau. Cu profilul lui acvilin, de pasare de prada imbatrinita, statea de obicei linga Dodo si prefera, ca si el, sa asculte.

Ehoan, ce nume mai era si asta? poate de aceea toti il evitau si ii ziceau simplu Hingherul, alergase toata viata dupa ciini sa-i prinda si tocmai la picioare il lovise blesŽtemul ciinilor capturati. I se umflau si, din pricina asta, avea mereu neplaceri. Isi largise pantofii, udindu-i cu apa si pe urma purtindu-i uzi, dar degeaba. Cind picioaŽrele i se faceau ca niste butii, nu se mai putea incalta. Trebuia sa mearga cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis intr-o zi. Hingherul s-a intors spre mine incruntat. Crezuse, poate, ca-l injurasem. Nu-mi placea meseria pe care o avusese, de aceea il mai necajeam uneori, la inceput, inainte de a observa ca acest batrin rezervat, bizar, umblind vesnic cu un basc pe cap, avea o slabiciune pentru ciini care inspira teama si resŽpect. Rideam cind intindea mina vreunui ciine si spunea "Da laba", iar acesta se executa docil, dar daca ne auzea si intorcea capul ne ingheta risul pe buze. Ne fisticeam imeŽdiat si plecam de-acolo sau ii zimbeam, prieteneste, ca sa nu se supere.

Cel mai simpatic mi se parea Siminel. Poate si fiindca am citit intr-o carte ca vidanjorii seamana cu zeii. SimiŽnel suferea de angina pectorala. Nu iesea niciodata afara pe vreme rece fara sa imbrace un pulover pe sub halat. Visa sa vada tarile calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat sa-i vorbesc despre desert, si avea un suflet de copil. Ridea cu mare placere, sincer si contagios. Cind auzeai pe cineva rizind in hohote, stiai precis ca acolo se afla el. Am ris si eu cu lacrimi cind mi-a povestit cum, odata, niste hoti care-l credeau plin de bani l-au dus pe intuneric intr-un loc pustiu si acolo l-au amenintat ca-i fac de petrecanie daca nu le da tot. ŦEu aveam ceva bani, isi amintea vesel Siminel, dar nu la mine. Si adevarul e ca, o clipa, am fost gata sa le spun. Era un vint rece care ma patrundea pina la oase si m-am gindit ca-mi va fi foarte frig in mormint. "Mai bine le zic de bani, sa ma duca acasa". Dar s-a intimplat ceva care nu mi-a dat voie. Am facut pe mine de frica. Atunci m-a umflat risul. "Tocmai eu care sint vidanjor sa vada astia ca m-am cufurit pe mine?" "Ce rizi?" au zbierat ei. "Uite asa, ce n-am voie?" i-am infruntat. Atunci unul din hoti le-a spus celorlalti: "Lasati-l, ba, ca e un paduche. Hai, caŽra-te", s-a intors spre mine. Dar eu nu vroiam sa ma misc deloc. "N-aveti decit sa va carati voi. Eu aicea ramin". Si m-am asezat jos ca sa nu priceapa pricina curajului meu. Au bombanit si s-au dusŧ.

O aventura hazlie si picanta, dar cu un final mai putin vesel, povestea si Nelson, un fost marinar, un roscovan indesat care, birfeau gurile rele, s-ar fi bucurat ca a ramas chior deoarece in felul acesta semana cu vestitul amiral, desi imprejurarea in care isi pierduse ochiul nu era deloc glorioasa. Faptul se petrecuse la prima cursa in ocean, pe un vas destul de subred, a carui punte plina de pete de ulei si lunecoasa juca sub picioare pe timp de furtuna. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a iesit sa caute ceva pe punte si a observat acolo un domn foarte distins, bine imbracat si cu capul gol, stind nemiscat in ploaie, balansindu-se odata cu vasul si straduindu-se sa-si pastreze echilibrul. S-a apropiat sa-l ajute, dar cind ajuns linga el l-a auzit murmurind: "Domnule, nu pot se ma misc din cauza furtunii si nu ma mai pot tine. Nu vrei dumneata sa fii atit de bun sa ma deschizi la pantaŽloni?" In prima clipa, n-a inteles. Apoi s-a infuriat. A crezut ca domnul distins si cherchelit isi batea joc de el si n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se sa-i taie nasturii pantalonilor ca sa-l invete minte, ceea ce l-a speriat, fireste, pe domnul distins si l-a silit sa se lipseasca de serviciile marinarului si chiar sa se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a cazut pe briceagul deschis si de-atunci a trebuit sa poarte o banderola neagra, pe care n-o mai spalasera decit ploile.

Dar cel mai ciudat era Victor, un batrin slab, chiar costeliv, care se tinea de ceilalti fara sa se amestece totusi cu ei. Raminea putin mai departe si asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Isi strinŽsese in camera, intr-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penite, ace, de care, zicea, putea sa aiba nevoie intr-o zi si se supara foc daca indraznea cineva sa-i scormoneasca prin ele. "Feriti bijuteriile CoŽroanei", ridea Mopsul, tuguindu-si buzele otravite. In general era lasat in pace si nimeni nu prea vroia sa aiba de-a face cu el deoarece se raspindise parerea ca prea multa intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate ca era, insa, singurul intelept dintre noi, cine stie? Domnul AnŽdrei mi-a soptit ca nu trebuia sa-l judec dupa halatul mincat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multa invatatura. Si, ce-i drept, ochii miopi si trupul incovoiat ca o paranteza (poate din priŽcina ca statuse ani in sir aplecat deasupra cartiloR) se poŽtriveau cu aceasta banuiala. Cea mai mare ciudatenie a lui Victor era ca tinea ascuns sub perna un dictionar vechi din care taia zilnic un cuvint. Cuvintele taiate nu le mai folosea. Cind vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supara pe nimeni, statea lipit de tacerea lui ca lichenii de stinci si de abia azi inteleg ca, neavind curaj sa se sinuŽcida, Victor alesese o forma mai suportabila de a se obisŽnui cu moartea, treptat, invatind sa devina mut.

Nu ascund ca am avut momente in care aproape m-am rusinat comparindu-ma cu unii dintre batrini. Si primul la care ma gindesc spunind asta e Hingherul care haituise toata viata ciinii prin praful stradutelor dosnice, care purta acest pacat in varicele mari, ca niste lipitori vinete, dar care iubea acum ciinii cu o caldura si un devotament ce-l facusera in ochii mei aproape un sfint. Mila mea pentru animalele inchise in custi pe la circuri sau prin gradini zoologice a fost egoista; in ea nu m-am vazut decit pe mine. Pe cind Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare ciine lovit. Era in stare sa doarma linga un ciine bolnav si cred ca a si facut-o. Uneori lipsea nopti si zile intregi. Ratacea prin balariile care cresteau vara, inalte cit omul si chiar mai mari, in spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de ciini pripasiti. Noi ne aventuŽram rar pe-acolo; el umbla fara grija; daca era cazul bolborosea ceva intr-un limbaj, neomenesc pe care insa ciinii il intelegeau. Odata, tin minte, a aparut chiar in fata azilului un ciine mare cit un vitel, rosu ca focul. Toti care ne gaseam afara in clipa aceea am tulit-o in coridor, cu exceptia Hingherului care a ramas pe trepte. S-a uitat la ciine si ciinele s-a uitat la el. Apoi, fata HinŽgherului s-a destins, iar buzele au inceput sa scoata sunete tulburi. Ciinele a ciulit urechile si a dat din coada. Uluiti, am vazut cum amindoi s-au tolanit pe pamint la soare; Hingherul mingiia bestia, iar aceasta se uita, supusa, in ochii lui.

Ca sa fie in stare de o asemenea minune, mi-am zis, Hingherul trebuia sa cunoasca absolut totul despre ciini. Nu se jucase in meseria lui. In timp ce eu "Daca trebuie sa fim mediocri, atunci sa fim niste mediocri desavirsiti", asta era gluma mea preferata in timpul studiilor de la Belle Arte. Si cam tot pe atunci imi alesesem aceasta deviza, invocind autoritatea lui Talleyrand pentru ea: "Surtout pas de zele". Nu tinusem sa depun zel in nimic. Nici la invatatura, nici in dragoste, nici in recunostinta. Si daca era sa-i judec prin aceasta prisma, si alti batrini erau mai buni decit mine. Aproape fiecare avea in urma lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese esuasera acolo. Batrinetea si imprejurarile ii ticalosisera pe unii sau ii silisera sa para usor ridicoli, insa, trebuia sa recuŽnosc, eu n-aveam nici o calitate care sa-mi dea dreptul sa-i dispretuiesc. Fiecare dintre ei tinjea in secret dupa ceva. Dominic tinjea dupa o uniforma cu fireturi. Anton tinjea dupa un proces; cind se gindea la asta se indrepta din spate, devenea martial si parca nici proteza nu-i mai juca in gura. Dodo tinjea dupa un pian. Siminel tinjea sa ajunga intr-o zi in tarile calde. Se minteau, intelegeam asta. Dar oare nu exista situatii cind, daca nu te lasi leganat de minciuni, nu te lasi leganat de nimic? N-aveau voie sa treaca balta si de aceea catunul era pentru ei un elŽdorado interzis. Se duceau citeodata pina la marginea baltii si se uitau dincolo, la casutele de chirpici pe care nu le vazusera niciodata de aproape. Nu indrazneau sa se urce in barci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit inapoi. Si nu m-a surprins cind, dupa prima mea viŽzita in catun, m-au asaltat cu intrebari. "Cum a fost? E adevarat ca exista vaduve care tremura de bucurie cind apare un strain?" "Si pescarii ce fac? Stau chiar asa, in fata cafenelei, fara sa scoata o vorba?" "Dar de ce tac? Nu v-ati lamurit?" "Si ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciuna?" "De unde pina unde cerbi pe tarmul marii? Nu s-a mai pomenit asa ceva. Ce, sint ciini sa se pripaseasca acolo?" "Si de ce ramin, sa fie impinsi in mlastina, cind nimic nu-i opreste sa plece, sa fuga? Am inteles ca padurea de salcii nu e imprejmuita". "Dar pe tine cine te opreste sa pleci? se intoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te opreste? Poti oricind sa-ti iei bagajul si s-o pornesti incotro vezi cu ochii. Si totusi stai aici. La fel si cerbii". Ce era de obiectat? Pielea de sopirla a Domnului Andrei facu mii de incretituri, dar nu pentru un raspuns, ci penŽtru o alta intrebare. "Dar cine ne vineaza pe noi?" "Dumnezeu, interveni Calugarul. El ne vineaza pe toti". "Ei, Dumnezeu, facu Mopsul. Dumnezeu nu-si pierde timpul pe marginea mlastinei de aici. E ocupat cu alte mlastini mai mari". Siminel indrazni cu jumatate de gura: "Poate ca Batrinul. Sta in sala lui cu oglinzi si ne urmareste de-acolo. Se distreaza" De data aceasta toti tacura, cu un amestec de aprobare si spaima.

Dar oricit de proasta era parerea pe care o aveam despre mine, tot am ramas perplex in clipa cind m-a fulŽgerat banuiala ca amintirile la care se refereau batrinii puteau fi, in intregime sau in parte, pura inchipuire. Asta s-a intimplat intr-o zi in care Mopsul se lauda: "Hei, puiŽsori, in meseria mea n-aveam voie sa gresesc. Daca nu prindeam bara, adio. In citeva secunde ar fi trebuit sa-mi fac formalitatile pentru lumea cealalta. De aceea am invaŽtat sa fiu mai atent decit altii. Siminel, tu daca greseai nimereai cel mult intr-o hazna, Anton daca gresea, il tinea pe altul mai mult ori mai putin decit trebuia la racoare, Hingherul scapa o javra, Calugarul pierdea o liturghie, in vreme ce eu Eu traiam cit timp nu greseam, incit trageti si voi concluzii de aici". Ceilalti se enerŽvasera. Nu stiu de ce atunci am fost aproape sigur ca Mopsul nu fusese niciodata acrobat la trapez si ca mintea cu nerusinare. N-aveam nici un temei pentru banuiala mea si totusi am inceput sa fiu mai atent. Ce se intimpla acolo? Intr-o clipa, toti mi s-au parut niste acrobati care jucau fara plasa, dar nu intr-o arena, ci deasupra realitaŽtii, trancanind despre un trecut pe care si-l nascoceau ori si-l corectau, si-l completau; de ce? Aveam senzatia ca intrezaresc urme de fard in ridurile batrinilor. M-am suspectat ca le atribuiam propria mea dedublare, ca imprumutam realitatii o subrealitate care nu era decit in mintea mea. In zadar. Din ziua aceea n-am mai putut sa ma lepad de aceasta obsesie, ca asistam la un joc de masti; ea s-a cuibarit in gindurile mele intime, a prins radacini, a inflorit si n-am mai reusit s-o ignor. Si ma mir ca m-am abtinut sa nu-i suflu lui Dinu o vorba despre asta; am facut-o poate ca sa nu rida de mine. La spital, cunoscusem o femeie care scria tot timpul. Umplea coli intregi si pe fata si pe dos in cea mai deplina tacere. Privea citeodata in jur, absenta, si se apleca apoi, scriind mai departe. M-am apropiat pe furis si am tras cu ochiul. Foile erau aproape identice; diferea doar numele culorii pe care o repeta de la primul la ultimul rind, cu o caligraŽfie ordonata, meticuloasa: verde verdelui verde verde verzi verdelui verde verde verzi verde Nu eram foarte departe de ea, intrigat de jocul batrinilor. Toate gindurile mele se invirteau in loc: de ce? oare de ce? de ce oare? de ce? Pina cind mi-am dat o explicatie. Batrinii traiau cum traisem eu in copilarie in camera cu poze, dar nu era joc ce faceau. Sau daca era un joc, el era profund serios. Pe masura ce realitatea musca mai adinc din trupul lor, se refugiau mai mult in amintiri imaginare.

Apoi am facut legatura cu ce-mi spusese Arhivarul si dintr-odata subrealitatea acestui refugiu mi s-a parut copilaros de logica. Toti isi lasasera cindva trecutul la arhiva, dupa care, cu timpul, profitind de faptul ca nimeni, cu exceptia Arhivarului, nu cunostea adevarul, cautasera sa uite unele lucruri din viata lor, sa le azvirle din meŽmorie si sa mobileze altfel incaperile goale.

Sa spun, desi n-ar mai fi nevoie, ca nu ma scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios si n-am dus niciŽodata ipocrizia atit de departe. Minciuna ma ajutase de multe ori sa ies din impas, ea mi se parea chiar comoda in anumite imprejurari; ca un costum pe care ti-l croŽiesti singur, dupa gustul tau si pe care, daca nu-ti conŽvine, il schimbi cu altul; pe cind adevarul n-ai cum sa-l cirpesti, sa-l largesti, n-ai cum sa-i modifici croiala; daca te stringe, te simti in el ca intr-o camasa de forta. Incit n-aveam motive sa fiu indignat, nu asta era problema. Altceva ma descumpanea. Inteleg sa minti, dar sa stii ca minti! Or, batrinii nu mai deosebeau adevarul de minŽciuna, nu mai deosebeau realitatea de inchipuire. PoŽvesteau un trecut in parte visat, cirpit si nu mai stiau nici ei cu exactitate care fusese adevarata lor viata, cita autenticitate exista in urma lor, Minciuna le intrase in pori ca praful de marmura in pielea sculptorilor.

Erau momente cind ar fi dorit, cu siguranta, pentru ei insisi, numai pentru ei insisi, sa stie exact ce au fost, dincolo de intimplarile care se umflasera in timp, cu sinŽgele supt, ca niste lipitori crescute pe trupul realitatii. Uneori, seara, cind coridoarele se goleau de lume, il veŽdeam pe cite unul dind tircoale prin apropierea arhivei, singur, tacut, cu gulerul la halat ridicat ca sa nu fie recunoscut, de parca adevarul aflat inlauntru, in hirtoagele Arhivarului, pastrat ca plantele presate in ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. Dupa care cei care se invirteau pe-acolo se duceau pe tarm, se uitau la stinci si la mare, intelegind probabil ca n-aveau sa mai regaseasca niciodata trecutul intreg, cum nu mai puteau sa fie o data tineri.

Pe de alta parte, se si temeau, mi-am dat seama. Daca trecutul adevarat ii saracea? Domnul Andrei putea sa descopere ca n-a fost in realitate decit simplu spalator pe un aeroport. Anton, ca n-a fost decit grefier. Incit doŽreau si nu doreau sa afle adevarul. Aveau uneori nostalŽgia lui, dar mult mai inclinati erau sa-l socoteasca priŽmejdios. Mai ales ca niciodata nu se stie cit adevar poate indura un om, in ce doza care sa nu fie mortala. Numai zeii si brutele sint masini fiziologice desavirsite pe care nici un adevar nu le poate deregla. Din acest motiv, cred, arhiva fusese inzestrata cu o broasca solida, iar Arhivarul avea ordine stricte, sa nu permita nimanui accesul, acolo, in lipsa lui. Daca la inceput arhivei nu i se daduse, poate, prea mare importanta, cu vremea deŽvenise o veritabila magazie cu dinamita.

Unii, indeosebi Domnul Andrei si Siminel, pretindeau ca si istoria Batrinului se gasea in arhiva, intr-un plic special, sigilat cu ceara rosie, dar cei mai multi, auzind asta, zimbeau: "Basme". In orice caz, pentru acest ipoŽtetic secret fusesera intreprinse, cu ani in urma, singurele tentative de fortare a arhivei. "Odata, cind Arhivarul zacea bolnav ― mi-a povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reusit sa desfaca broasca si a incercat sa se strecoare inlauntrul. A impins usa, dar ce spaima a tras! In incaŽpere, ce credeti, fusese lasat de paza un ciine urias care a facut un salt furios spre usa, sa-l omoare nu alta. Spre norocul lui, Mopsul a fost iute de mina si de picior. A doua oara, tot el i-a convins pe Hingherul si pe Anton sa-l ajute". Se mai vorbea inca despre aceasta intimplare de pomina pe care mi-a relatat-o chiar Mopsul inainte de izbucnirea conflictului dintre noi: "Hingherul s-a dus inainte sa imblinzeasca bestia. Eu si Anton ne-am dus pe urma. Dar n-am putut sa intram. Hingherul n-a vrut sa ne deschida usa! Ne-am rugat de el in toate felurile. Degeaba. Si vorbea, domnule, cu ciinele, asa cum vorŽbesti cu un om. Noi ii sopteam prin crapatura usii: ŦHinŽgherule, deschide, ce dracu faci? Ca vine cineva si ne prindeŧ. El nici nu vroia sa ne raspunda. Discuta mai departe cu ciinele. Ce dracu si-or fi vorbit, nu stiu, ca eu n-am invatat limba ciineasca. Si nici cind i-a strigat Anton: ŦHingherule, in numele legii te somez sa desŽchizi!Ŧ nu s-a sinchisit. Pina la urma a trebuit sa plecam. Cind a venit, tacut si ingindurat, ne-am repezit sa-l luam la rost: ŦBine, omule, iti bati joc de noi? Ne lasi sa stam ca prostii la usa? De ce dracu nu ne-ai dat drumul?ŧ Si ce credeti, domnule sculptor, ca ne-a raspuns? Ne-a zis: ŦDaca deschideam, ar fi omorit ciineleŧ. Ei, ati mai pomenit vreun hingher care sa se indragosteasca de un ciine? (Si Mopsul facu un semn prin care sa-mi sugereze ca Hingherul nu era tocmai zdravan la minte. ) Desi mai banuiesc ceva. Cred ca Hingherul si-a recitit povestea lui si a gasit acolo ceva care l-a tulburat foarte tare, pentru ca de-atunci a devenit si mai ciudat si mai tacut, nu mai discuta aproape cu nimeni. I-o fi fost frica sa nu vedem si noi".

Dupa ce s-a aflat de spargere, au fost voci care au cerut insistent sa se dea foc hirtoagelor, pentru ca sa nu mai tenteze pe nimeni si sa nu existe pericolul ca intr-o zi un intrus sa-si vire nasul in tainele celorlalti si sa-i terorizeze dupa aceea. Destul ca stia Arhivarul. Mai bine se transforma totul in cenusa, in scrum si astfel disparea orice pericol. Dar altii s-au impotrivit si au rugat sa nu se dea totusi foc arhivei. "Poate ca intr-o zi" Nu prea stiau ei la ce sperau sa le foloseasca "intr-o zi" adevarul, dar nici nu se hotarau sa-l arunce in foc. Si, pentru a fi mai convingatori, au cerut sa se anunte ca vor fi izgoniti fara mila din azil cei care ar mai indrazni sa forteze usa arhivei. Intr-o privinta ii admiram pe batrini. Ce reusisem eu? Sa ma revolt impotriva tatei? Sa ma prefac modest, ca sa-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei isi jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niste insecte care fac intepaturi otravitoare altor insecte, fara sa-si omoare victimele. Paralizate, acestea continua sa traiasca, iar insectele otravitoare isi depun ouale in corpul lor, transŽformindu-le in hrana vie. Asa se intimpla si cu batrinii. Nu mai puteau sa-si ofere nimic la virsta lor, in azil, in schimb le raminea golul lasat de trecutul de care se desparŽtisera; el era hrana vie pentru imaginatia lor. Puteau sa-si dea friu liber inchipuirii, sa minta, sa viseze, sa-si remoŽdeleze amintirile, de parca timpul era de ceara, si se feŽreau cu grija sa se mire de altii pentru ca la rindul lor sa fie crezuti. Numai cind aparea Arhivarul deveneau retiŽcenti si stinjeniti, stricind, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hirtoage si care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar in afara de istoria azilului nu stia probabil nimiC), ma facea sa nu vad cu ochi buni stinjeneala si teama lor. Ma enerva faptul ca se gudurau in jurul mitocanului de Arhivar, ca-l saluŽtau, plini de respect, ca sa-i cistige bunavointa, desi inteleŽgeam de ce se purtau asa. Stirpitura stia tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat constiincios in hirtoaŽgele ingalbenite, clasat, ordonat, pregatit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea isi permitea, viezurele, profitind de rolul lui, sa rinjeasca trecind pe coridoare. Cine ar fi indraznit sa-l puna la punct? Batrinilor si chiar doctorilor le era frica de el. Arhiva fiind pe mina lui, la discretia lui, putea sa masluiasca orice, ori sa divulge unele lucruri neplacute. Era de ajuns sa scape o vorba, birfitori existau destui in azil. O asemenea perspectiva ii intimida si chiar ii infricosa pe toti, silindu-i sa fie prudenti, iar Arhivarul abuza de asta purtindu-se ca unul din acei mici despoti care repeta la bucatarie ceea ce au vazut in salon. Isi arata dintii stricati si putrezi, de-ti venea sa-l pleznesti peste mutra, avind aerul cuiva care zice in gind: "Lasa, nu ma pacalesti tu pe mine. Eu stiu cine esti in realitate. Fa pe desteptul cu altii".

Asta m-a facut sa iau foc cind Domnul Andrei mi-a atras atentia ca Arhivarul il tragea de limba pe portar in legatura cu mine. "De ce te interesezi de mine pe la altii, domnule?" m-am rastit la el navalind in arhiva. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un sobolan speriat in spatele mesei la care lucra. Impiedicindu-se, si-a scapat ochelarii pe jos si, cautindu-i, a calcat din greŽseala pe ei si a zdrobit lentilele. Fara ochelari nu mai veŽdea nimic. Era ridicol, lipsit de aparare acolo in spatele mesei si mi s-a facut mila de el, desi pe figura lui jalnica perplexitatea era amestecata cu ura. M-am multumit sa-i atrag atentia ca daca mai tragea de limba pe cineva in legatura cu mine nu-l mai iertam. Si am iesit trintind usa.

Cam tot atunci mi-am facut, dintr-o prostie, si din, Mopsul un dusman.

― Ulise, i-am zis, de ce esti atit de modest?

Mopsul m-a privit banuitor.

― Nu inteleg, domnule.

― Sint convins ca ai fost mult mai mult decit un biet acrobat la trapez Hai, marturiseste, l-am indemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca sa se lase inŽselat de lauda mea.

― Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva.

― Ba ai fost, m-am incapatinat.

M-a fixat cu ochii lui sireti.

― Dar de ce credeti dumneavoastra ca am fost mai mult decit spun?

― Asa.

― Poate aveti dreptate, admise el prefacut. Si eram gata sa jubilez cind mi-a scuipat in obraz aceasta ironie: Intr-o alta viata am fost proprietarul carierei unde ati invatat sa ciopliti piatra Si mi-a intors spatele.

Dupa un timp am aflat de la Domnul Andrei ca Mopsul ma birfea: "Ce, asta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care sa se multumeasca sa ciopleasca pietre fuŽnerare?" Eram de aceeasi parere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut si veninos. Domnul Andrei a incercat sa ma consoleze: "N-are rost sa va suparati, domnule sculptor. Pe asta nu-l ia moartea, de frica sa nu se otraveasca cu el". Tot Domnul Andrei s-a grabit sa le explice celorlalti ca nu era in folosul lor sa ma supere. Daca plecam? Cine ar mai fi venit pe tarmul acela pustiu? Stincile de marmura ar fi ramas neatinse, intre scaieti, iar ei ar fi fost ingropati, ca mortii de pina atunci, intre balariile din spatele azilului. "Ba, nu fiti prosti, le zicea. Trebuie sa ne punem bine cu el, sa nu-si ia catrafusele. Altfel, adio cimitir de marmura. Batrinul se lasa pagubas, nu mai cheama pe nimeni. Si apoi, altfel iti ciopleste piatra de pe mormint cineva caruia i-ai fost simpatic. Pune omul putina inima in meseria lui".

Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraŽculos. Fiecare si-a ales locul unde ar fi vrut sa fie inmormintat si mi l-a comunicat in taina. In scurta vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoza. Ma iscodeau pe rind daca discutasem proiectul cimitirului si fierbeau de nerabdare sa ma vada apucindu-ma de lucru. Mopsul ma impinsese astfel, fara sa vrea, in atenŽtia generala a azilului. Pina si portarul s-a dovedit senŽsibil la eternitate. M-a luat intr-o zi de o parte si mi-a explicat: "Eu n-ar trebui sa ma grabesc. Sint inca tinar. Dar nu poti sa stii niciodata ce se intimpla. Mi-am ales de aceea si eu un loc". Dupa asta, de cite ori ma zarea, se ridica respectuos in picioare si isi scotea sapca deŽcolorata, salutindu-ma in timp ce-si stergea cu dosul miinii chelia transpirata: "Sa traiti, domnule sculptor". Daca n-aveam chef de el, ii raspundeam la salut si treŽceam mai departe. Altfel imi placea sa petrec citva timp in ghereta lui, fiindca ma asculta cu gura cascata, fericit, orice ii spuneam. Ba chiar inchidea ferastruica gheretei ca sa nu ne deranjeze nimeni. Ii indrugam verzi si uscate si, uneori, rizind, ii puneam palma peste gura: "Ai grija ca-ti intra mustele si devii carnivor fara sa vrei". (Era vegetarian convins, cunostea nenumarate ierburi pe care le cauta in spatele azilului si pe care, dupa caz, le fierbea sau le minca crude.) El zimbea jenat si inchidea gura, dar ochii ii straluceau mai departe. De abia astepta sa continui, recunoscator ca-mi pierdeam timpul cu el, sa-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat placerea de a fi ascultat cu admiratie.

Singur Mopsul mai bombanea, inchipuindu-si ca rauŽtatile lui nu ajungeau la mine: "Pietrarul asta nu valoŽreaza cit un cartof degerat din moment ce Batrinul nu l-a chemat la el de cind a sosit, si a trecut ceva timp, dar face pe nebunul si se plimba prin azil de parca ar fi" Si scuipa pe altii, denigrindu-ma.







9



Se facea ca eram intr-un fel de casa izolata, undeva pe un cimp. Cladirea noua, abia terminata, fara nici o mobila, cu peretii albi, goi, cu pete de var inca pe geamuri si pe jos. Mai multe camere si in fiecare camera cite un barbat. Zidari? Zugravi? Ucigasi travestiti? Taceau si tacerea lor avea ceva amenintator. Cuprins de presimtiri rele, am inceput sa ma retrag spre iesire, fara sa ma grabesc, ca sa nu-mi tradez panica. Si eram gata sa reuŽsesc cind unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sarit in spate si m-a strins de git, suierindu-mi cu o voce fierŽbinte la ureche: "Asculta sa-ti spun ceva de fapt, ai ramas acasa si dormi doar visezi ca ai plecat la mare dimineata cind te vei trezi, te vei duce s-o intrebi pe batrina mesterului de cruci daca mai are nevoie de tine dar pina atunci mai e Inca dormi, inca visezi si dintr-un vis nu te poti smulge Intr-un vis esti ca o frunza pe o apa curgatoare asa ca supune-te visului, Daniel Petric. El e stapinul tau inexplicabil" Vocea a suierat deodata mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am tipat, am fugit si am nimerit intr-o bodega unde, singur in toata incaperea, Dinu statea la o masa cu o sticla aproape plina dinainte. Era beat. "In sfirsit, bine ca te-ai decis sa vii, a zis. Te astept de mult. Altfel ma mincau soarecii aici." Si mi-a facut semn sa ma uit la podea. Printre scaune misunau soareci. Uneori, se opreau sa se uite la noi, cuŽriosi. Dinu mi-a turnat si mie vin si, in clipa aceea, am observat ca figura lui semana perfect cu cea a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de portelan, acoperit de riduri. "Ce ma examinezi asa?" m-a intrebat, fiindca nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeasi expresie cuminte si chiar acelasi zimbet, acum imbatrinit si obosit. "Semeni cu cineva", i-am zis. "Cu cine?" "Nu-l cunosti. " M-am grabit sa beau vinul care mai era in sticla ca sa putem pleca mai repede de-acolo, sa scapam de soareci. "Sa iesim prin spate", a bombanit Dinu, clatinindu-se. Ne-am pomenit, beti amindoi, pe marginea mlastinei. Dinu a inceput sa topaie, gata sa alunece in ea. Mie imi era rau si stateam putin mai departe. Poate altfel m-as fi dus si eu sa dansez in noroi, sa facem amindoi pe cerbii. "Daniel, ia-ma la tinta", mi-a strigat Dinu si m-a injurat. Atunci am ridicat capul. N-avea decit sa se balaceasca in noroi, dar de ce ma injura? M-am indreptat minios spre el; el s-a dat inapoi si, brusc, risul s-a transformat in urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de paŽmint unde se afla si s-a scufundat in noroi pina in git. Betia i-a trecut fulgerator. Ingrozit, a inceput sa racŽneasca: "Ajutor! Daniel, ajuta-ma!", dar eu nu eram atit de beat incit sa ma duc sa murim impreuna. Si s-ar fi inecat poate daca n-ar fi intervenit Profetul. Incruntat, acesta s-a apropiat lipaind cu cizmele lui uriase de cauŽciuc, a intrat in noroi pina la briu, a intins mina lui mare si grea si l-a tras pe Dinu afara. L-a aruncat apoi ca pe un obiect in marginea mlastinei si s-a reintors la grupul de pescari, lasind o dira de noroi in urma lui. Apoi, au disparut toti, pescarii si Dinu. Cineva, a carui fata n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, imi spunea cu o voce uscata si trista: "Domnule sculptor, nu stiu daca dumneata cunosti o pasare neagra, impestritata cu alb, aproape cit o gaina de mare care nu e facuta pentru zbor, se codeste sa coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urca. Iar daca ajunge in virf, nu mai are nici o sansa. Trebuie sa astepte un vinator care s-o ucida. Caci de coborit de acolo nu e in stare sa coboare. Ei bine, eu sint o asemenea pasare. Uita-te cu atentie la mine. Nu ma vezi? Sint singura pasare din virful copacului. M-am cocotat aici si nu mai pot sa cobor. Si vreau sa-ti cer o favoare, domnule sculptor. Sa fii dumneata vinatorul pe care-l astept" Am banuit ca omul caruia nu izbuteam sa-i deslusesc chipul ascundea ceva. Imi inŽtindea o cursa? Am simtit transpiratia curgindu-mi calda, lipicioasa pe buze, pe barbie si m-am trezit aparindu-ma de ceva, sopirla? paianjen?

Am aprins lumina. Imi crescuse pulsul. Afara era inca noapte. M-am uitat la ceas: doua fara zece minute. M-am dus la chiuveta, mi-am dat cu apa rece pe fata, dupa aceea am cautat prin pat, desi stiam ca era o copilarie ce faceam. Evident, n-am gasit nimic. Am stins lumina si m-am virit sub patura din nou, incercind sa readorm. Dar n-am reusit. Nu ma hotaram nici sa ma scol, sa citesc din cartea pe care o lasasem seara linga pat, deschisa; o istorie a imparatilor romani. Mi-am amintit, in schimb, ce-mi suŽierase la ureche individul care ma strinsese de git Era posibil oare asa ceva? Era posibil oare ca zgomotul valuŽrilor izbite de tarm, pe care-l auzeam foarte limpede, sa fie vis? iar eu sa fiu acasa, invelit cu doua paturi ca sa nu mai simt frigul? Mi se intimplase doar si altadata ca in plin vis sa ma gindesc ca visam si sa incerc sa ma rup din el. Dar numai treaz poti sa zici: "Nu mai stau aici, nu-mi place. Plec". Visul il visezi si ii apartii. Te lovesti de gratiile lui ca de o cusca Am aprins lumina si am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rind citit: "Humanitas, Felicitas, Libertas erau cuvintele inŽscrise pe monedele din timpul lui Hadrian". Ba chiar am zimbit amintindu-mi de visul lui Caligula, ca intreaga omenire sa fie redusa la un grumaz intins cutitului. HumaŽnitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat putin prin camera, mi-am incalzit un ceai, am deschis fereastra, am facut gimnastica si am respirat aerul inviorator. Deodata m-a pufnit risul: "Nu rezolv nimic asa. Pot foarte bine sa visez ca fac toate astea". Si m-am intors in pat, desŽcumpanit de propria mea obiectie, intrebindu-ma daca nu cumva o visam si pe ea.

Dimineata l-am cautat pe Dinu si i-am povestit tot, marturisindu-i ca de mai multa vreme aveam cosmare noaptea. El m-a ascultat cu atentie. La sfirsit, mi-a suŽgerat sa-mi notez un timp visele intr-un caiet, explicinŽdu-mi ca studiul lor permite diagnosticarea timpurie a unor boli pe care, cu mijloacele obisnuite, le putem desŽcoperi abia mai tirziu.

― Adica sa-mi fac o carte de vise proprie? am ris.

― Nu ride, zise el serios. E o investigatie stiintifica despre care se discuta din ce in ce mai aprins. Si pe urma trebuie sa fie foarte interesant sa-ti revezi visele dupa un timp, sa-ti dai seama ce te persecuta in somn, ce obsesii revin; ti-ai intelege, poate, viata mai bine decit dintr-un jurnal obisnuit Asa ar fi trebuit sa fac si eu, adauga pentru sine, dupa care indeparta acest gind. Iti propun sa-mi arati caietul peste citva timp, de acord?

Nu stiu daca Dinu a banuit vreodata ca am urmat sugestia lui. N-am mai vorbit cu el despre asta, insa chiar de a doua zi am inceput sa-mi notez visele cind mi le-am amintit dimineata. Mai intii fara convingere, dar dupa aceea m-au interesat unele observatii pe care le faceam singur, comparind; de pilda ca visele, cel putin ale mele, n-au sfirsit; de ce, nu stiu; poate fiindca moartea e sfirŽsitul fiecarui vis si ma trezesc la timp ca sa nu mor Acum m-am intors, se pare, de unde am plecat si ma intreb daca nu cumva visez si guzganii din acest pod. Imi vine sa-i persiflez uneori: Stimatii mei, scirbosii mei confidenti, nu existati in realitate, imi pare rau pentru voi, nu sinteti decit niste biete fictiuni. Clipa cind ma voi trezi va va omori Dar sa revin mai bine la Dinu.

― Nu stiam ca tii un jurnal, i-am zis intr-o doara si l-am vazut tresarind, intrind in panica. Am ramas surŽprins. Ce e, Dinule? Ti se pare rusinos ca la virsta ta?

― Nu e vorba despre asta, murmura el.

― Atunci?

Nu l-am lasat pina nu mi-a dezvaluit ceea ce il speria. Avea, intr-adevar, un jurnal, dar orice jurnal trebuia predat la arhiva.

― De ce?

― Cum de ce? Sint poate singurul din azil care isi are in proprietate personala trecutul. Asta ma pune in conflict cu ceilalti.

― Prin urmare si voi doctorii?

― Dar ce credeai? imi intoarse el intrebarea.

― Imi inchipuiam ca numai batrinii.

― Nu, draga Daniel, uitarea e indivizibila.

Ceva mai tirziu, cind a descoperit ca i se umblase prin lucruri, mi-a incredintat mie jurnalul, rugindu-ma sa-l pastrez. N-am avut curiozitatea sa-l rasfoiesc, l-am aruncat intr-un sertar si l-am lasat acolo. Abia dupa moartea lui Dinu l-am citit si am descoperit parcurgind insemnarile din acest caiet de matematica, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cit de simplist il judecasem pe acest om in care nu reusisem sa vad decit o parte de adevar, cea care imi convenise, fiindca incurajase stupida convingere ca eu eram facut din alt lut, mai tare, ca aveam dreptul sa-mi impun parerile si umorile, datoria lui fiind, in relatia noastra, sa joace rol de ecran Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lasindu-l sa fluture ca doua aripi albe la fiecare miscare. Dadea impresia unui ins afectat, blazat, semanind cu voŽcea lui moale, incapabila de stridente. Venea des la mine in camera, se aseza pe marginea patului si discutam lucruri fara importanta. Vorbea egal, cautind cuvintele exacte, ferindu-se de dispute taioase, preferind sa-mi lase ultimul cuvint, desi, cu alta fire, m-ar fi putut zdrobi. Rareori se inflacara. Atunci isi trecea mai des mina prin parul de culoarea paielor ude, cu un gest mai putin obosit, iar trasaturile delicate, in ciuda faptului ca o acnee puŽternica ii ciuruise fata, i se insufleteau. In astfel de clipe intelegeam ca reticentele, afectarile si uscaciunea lui proŽtocolara, ceremonioasa, nu erau decit o masca sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil si indragostit pina la disperare de viata. Dar nu treceam niciodata de aceasta constatare pe care o faceam parca numai pentru a-mi gasi in complexele lui Dinu inca un indemn ca sa-mi pierd capul.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Un om norocos



Opera si activitatea literara Octavian PALER

Scrierile si activitatea publicistica a lui Octavian PALER





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

O inteligenta trista


O inteligenta trista

Un om norocos

- citeste textul



Poezie

Avem timp

- citeste textul