Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ora de joc a Ninei Cassian despre Nina CASSIAN



Pana sa ajunga la ora de joc" din Loto-poeme (1972) si Jocuri de vacanta (1983), Nina Cassian a trait destule minute" ludice, risipite in toata opera sa, inca de la debutul cu La scara 1/1 (1947). Dintr o foarte cuprinzatoare deschidere tematica, din care jocul nu putea lipsi, poeta si-a facut, de altfel, un program; il rezuma, intre altele, Argument~u unei culegeri precum Cronofagie (1970), unde se pot citi aceste ambitioase randuri, vizand definirea unui creator complet: Respirand, gafaind, mereu lacom de aer, versul ma taraste dupa sine in timp ce-1 tarasc, si nu i refuz nici strigatul, nici sentinta, nici joaca, nici soapta, nici ranjetul, nici elocventa mutenie". Versul ma taraste dupa sine in timp ce l tarasc: sugestiva autocaracterizare a unui poet la care, cum observa cu exactitate Comei Regman: congenere, dar tensionate dialectic, eruptia afectului si cenzura intelectului se exaspereaza si se modeleaza reciproc in aliaje dile-matice", iar aderentele viscerale impure si atroce ale instinctului apar cu consecventa neutralizate estetic printr-o violenta si o cruzime de semn contrar, prin ferocitatea cerebrala, glaciala, sadica, a unei luciditati sardonice"1. in citatul Argument, poeta alatura, de altfel, cantecul pur", deschis catre o zare genuina", si ,,fumegoase[le] si complicatele] paduri" prin care sclipeste ochiul verde ai obsesiei". Dupa silnicele autocritici si acomodari din obsedantul deceniu", acordurile odei luciditatii" au coexistat intr-adevar, contaminandu-se, adesea, cu cele ale unei sensibilitati nelinistite, tulburate pana la spaima, de marea inscenare" universala. Bucuria de a se vedea acceptata printre prietenii Micului Print nu s-a manifestat decat foarte rar in forma ei pura. Umilinta jocului" a ramas mereu in concurenta, lasandu-se, cele mai adeseori, depasita cu, pe de o parte, orgoliul luciditatii omului matur, dar nu mai putin cu constiinta amara, abia rascumparata prin ironie si sarcasm, a relativitatii eliberarii in spatiul si prin gesticulatia ludica. Nina Cassian e, mai degraba, o profesoara de joc" (asa suna si un titlu de straniu poem din cartea debutului!

   ), aflandu-se, deci, in deplina cunostinta a regulilor si trucurilor caracteristice, capabila sa predea" arta jocului, inscenandu-1, in varii ipostaze, pentru sine insasi, imprumutandu-i mastile, inventand moduri mai degajate de a fi, cu o vointa de a uita si de a se uita in spectacolele imaginate. Reusita uitarii este insa, mai intotdeauna, partiala: prin taieturile mastii, ochiul ramane treaz, transgresand limitele scenei. Aparent liber in miscarea de pe podium, in aria combinatorie a poemului, autorul-regizor, actor si spectator, nu scapa decat rareori de obsesia disimulata: Eu scriu liber despre toate astea / dar toate astea ma terorizeaza" marturisesc doua versuri din Ambitus (1969). Starea ludica apare mai curand provocata, premeditata, decat, ca dat originar al eului, ca este rezultatul unei optiuni pentru o lutne a unui ca si cum eliberator: Si iar m-am gandit sa traiesc/ ca intr-un joc fericit, |s.n.] / Nu mai voiam sa sculptez monumentul / la care am ravnit, // ci doar sa-mi aud dintii / ciocnindu-se de alune, / ci doar sa-mi vad sangele ciripit / de frumoasele pasari nebune" (Suave, 1977). Decizie inscrisa pe un fond de angoasa si cenzurata, de altfel, imediat: Nu se poate-mi spune buna moarte. / inteleapta moarte-mi spune: nu se poate. / Trebuie sa traiesti ca si cand, / ca si cum, / avem intalnire-n curand / sau acum"!

    Semnificativa rasturnare a valorii acelui ca si cum al lantazarii euforice!

   




La scara 1/1 nu promisese, de altminteri, prea mult pentru un asemenea lirism al destinderilor. intr-un registru stilistic comunicand in mare masura cu fan tezism ui estet si ironic al lui Tonegaru si al generatiei sale, coborat in culori mai sumbre si incarcat de o materialitate grea, misterios-amenintatoare, sub taietura sigura, barbiana, a volumelor, acele prime poeme traduceau mai degraba o stare de tensiune, debusand spre grotesc si halucinant. Suprarealismul" lor despre care s-a vorbit totusi prea mult si nu tocmai adecvat nu tine atat de libertatea dicteului automat" (caci textele se supun unor evidente rigori constructivE), cat de insinuarea, in realul considerat la scara marita, impunandu-se cu o anume brutalitate, a unei nelinisti surde, a unei tainice ostilitati. intre incremeniri amintind de De Chirico si viziuni ce trimit spre pictura unor Soutine sau Chagall, spatiul de joc nu putea fi decat foarte redus, iar spectacolul" ca atare risca sa ia contururi de cosmar. Mai mult decat placerea analogiilor imprevizibile"1, am vedea in aceste poeme expresia unei stari de angoasa, deformatoare, inscenarile de acum ale Ninei Cassian atatea cate sunt propun situatii de perturbare grotesca a jocului lumii"; un Fat-frumos miriapodul" provoaca stupoare si scandal" intr-o sala de ospete"; Un poem oblic, o caligrama" contrariaza grav publicul cantonat definitiv in ordinea realului, generand o refacere a lumii ironie!

    in sensul unei si mai mari incremeniri: Nu se gasea nici un semn. / Atunci Marele Plastic / A dezumflat lumea de gumilastic / Si a cladit-o din lemn" (ControversE); in Profesoara de joc, cele doua chei mai sfinte", posibil eliberatoare din cosmarul cu guzgani albastri si prosti", au fost uitate; insa, oricum, una n-ar fi putut deschide decat cutia cu revolvere", cealalta fiind ,,o cheie filosofica, o cheie in sine", deci inutila. Spatiul ludic apare el insusi ca deformat, interzicand, practic, desfasurarea jocului; ceea ce-i ramane atunci jucatorului este un soi de amuzament sarcastic rasfrangandu-se asupra propriei neputinte: Pentru ca umilinta jocului / sa-mi fie lasata, / m-am deplasat la fata locului: / fata locului era umflata" (TtimefierE).

Spiritul unui Christian Morgenstern, cu ale sale Cantece de spanzuratoare (pe care, mai tarziu, poeta le va transpune cu stralucire in romanestE), se simte de pe acum. Un Epitaf trimite, de altfel, in termeni mai directi, la un asemenea univers de sensibilitate:



Ce frumos e un epitaf Nici trist, nici macar grav

Simplu tatuaj postum

Pe plastronul de piatra al unui costum.

Si putin zanatec, cum era Epitaful spanzuratului Francois



O atare ambiguitate, aliajul dintre neliniste si indiferenta, dintre tonurile sumbre si un anume umor, va reaparea relativ frecvent in versurile Ninei Cassian, care va citi nu o data, sub aparentele delicate si candide, configuratiile monstruoase ale unui univers dusmanos si devorator. O floare inofensiva poate ascunde spaime teribile, precum acest Cosmar vegetal din Ambitus:



Panseaua, fioroasa floare cu ochi, cu gura, cu mustati Multiplicata in portrete de un palid gradinar nauc, din trilul tau, crepusculare culori de spaima imi arati, si vad sprancene violete si orbita goala o deduc.



O Reprezentatie extraordinara, exhiband metamorfozele cele mai pure, o dezvaluie in final pe maimuta [care] recazu in patru labe"; in Elefantul verde, cititorul e invitat sa contemple o macheta de univers" din care nu lipseste o fina / colectie de esafoade cu sangele aproape sters"; altundeva, schilozii" se dezlantuie impotriva celor teferi", facandu-le ceva rau, meschin si murdar" (SchiloziI); intr-o Fabula, insusi Demiurgul isi mutileaza fapturile perfecte, indiferent, cu cruzime, fata de punctul de vedere estetic"; iar in ingerul cu aripa taiata, prabusit pe acoperisul unei case, oamenii nu vad decat o barza" etc. in jocul, deviat in esenta, al lumii, supravietuieste doar August Prostul clovnul stangaci si neajutorat disimuland, sub aerul prostesc", o neinteleasa suferinta si salvandu-se astfel de agresivitatea unanima: Si-asa totu-mi merge struna / datorita-acelui aer, / aerului meu prostesc" (August ProstuL).

Jocul poemului devine el insusi, la randul sau, un fel de manifestare agresiva a cuvintelor, ca intr-un refuz al transfigurarii si imblanzirii, prin ele, a lucrurilor ostile. Amintind de unele secvente din Vasco de Gama al lui Gellu Naum. Viata de dincolo al Ninei Cassian confera dezlantuirii verbului (acolo burlesca), nuante sumbre, violente:



Numesc un pescarus

si umbra lui ma acopera

si umbra ciocului lui imi sfredeleste tampla

si un sange de umbra imi curge pe obraz.

Spun foame" sau adio"

si foame"-mi face ochii sa se infunde-n orbite,

,,foame"-mi topeste pieptul si pantecul, vine adio" si-mi sfasie iubirea, adio imi desface bratele

si totul cade la pamant.



Eu, scriindu-le, am vrut sa le eliberez dai" toate astea nu stiu decat sa insface si sa devore, toate astea nu se simt libere decat omorand.

Ele nu cred in viata de dincolo a Poemului.



Punctul de vedere estetic" iese inca o data infrant, si va mai fi astfel intr-un moment cand ,jocul [literar] de-a Geneza" e pus in cumpana cu realitatea mereu victorioasa: Un mar albastru, / un tigru verde / de ajuns ca sa se scrie cu totul alte caiti, / caiti cu cer rosu, / jungle violete, / caci totul se reasorteaza, aici si-n aite parti. / / Vai, ce frumos e jocul acesta de a Geneza / Pana cand reapare marul rosu, / si vine tigrul galben cu sinuoase dungi / si rontaie tot ce sa scris de-atunci" (Literatura, in AmhitiiS). In ultima instanta, actul lud ic ramane solitar, repliat in sine, o vraja-n vraja", ca un nou sfant trup si hrana siesi", alimcntandu-si viata, dar si moartea: Scrie, scrie, scrie, / scrie, ciocarlie, / canta, vulpe blanda, / crapa, crap de apa, / scrie, scrie, scrie [] Joc in soliloc. / Calfa scrie alfa. / Tata scrie beta. / Mama scrie gama. / Doi copii scriu pi. / / Hartie, sicrie / Scrie, scrie, scrie" (Vraja-n vraja).



De mult anuntata, adevarata ora de joc" a Ninci Cassian vine, insa o data cu Loto-poeme-le (1972) al caror titlu e deja sugestiv pentru natura acestei lirici ce intelege sa se lase in voia hazardului, a libertatii inventive, a inspiratiei" dictate de insasi mecanica discursiva. Aparute imediat dupa elegiile din Recviem (1971), dar si la mica distanta, de transpunerile de mare virtuozitate din Morgenstern (1970), noile poeme pastreaza inca fundamentala ambiguitate a atitudinilor ludice pana aici exprimate. Cum observa, la aparitia cartii, Gh. Grigurcu, A«JoculA» nu e aici altceva decat un limbaj dezinvolt al sensurilor majore, un sistem cifrat de referinte grave"1. De foarte multe ori, in aceste pagini, jucandu-se, poeta nu-si poate disimula total angoasele, tremurul launtric ce deplaseaza liniile nu tocmai spre naivitatea si stangacia infantila, ci spre noi tensiuni. Din punctul de plecare, contururile spatiului ludic, ca si eliberarea prin joc sunt nesigure: Vine (cand vinE) ora de joc". In principiu, jocul inseamna purificare de zgura existentei, intoarcere catre varsta copilariei (Sfintii, martirii, se fac iarasi mici"; Fiinta noastra minerala / suna ca un heruvim"), promisiune a regenerarii: Cat viata, cat moartea poate, / ora de joc se dilata, / ca dupa acestea toate / sa-nceapa inca o data" {Ora de joC). in fapt, el devine aici, mai degraba, o incercare de a evita, prin mestesugite trucuri, un destin neindurator: Am inceput sa merg la intamplare, / sa ma prefac ca zbor, ca joc teatru, / ca sa-mi induc ursita in eroare" (Jocuri de noroC), h mod paradoxal, mobilul jocului este spaima; jucaria insasi e monstruoasa: Trage-ti limba, bag o bine-n gura / inainte de-a-si desface / croitoreasa cea sura / foarfecele tenace / / Monstrul meu jucarie" (Din spa-ima-n spaima). Si se intampla chiar ca gestul ludic sa aiba consecinte nefaste; in locul euforiei, el raspandeste teroarea si groaza (Experiente contemporanE) carora nu li se poate sustrage nici jucatorul" insusi, poetul amenintat de invazia" literelor agresive: ,, Sa te sperii, pentru ca te voi musca, / spune litera A. / Sa te sperii, pentru ca n-ai incotro, / spune litera O" (InvaziA).

Registrul ludic este insa, in acest volum al Ninei Cassian, mult mai amplu. in linia unei poezii ironice, parodice si grotesti Jarry, Apollinaire, Morgenstern, Tzara, Sorescu2, dar si a unui Arghezi sau Lewis Carroll, poeta construieste universuri si personaje caricaturale, recurge la dizlocari absurde, exploateaza dezinvolt resursele sonore ale limbajului, intalnirile insolite de obiecte.

Perspectiva de poeta ludens, adoptata in Loto-poeme sau in Jocuri de vacanta, ii ingaduie realizarea programatica a unei maxime disponibilitati. Lumea reala", in egala masura cu realitatea limbajului, ii ofera un material pe care fantezia necenzurata il poate utiliza in cele mai neasteptate combinari.



Dizarmoniile ofensatoare pentru spirit, dezordinea si absurdul existentei, haosul mental sunt, intr-un fel, razbunate la nivelul unor caricaturi intensificate, potentate, in tot atatea simililumi textuale, ca o revansa impotriva constrangerii. La fel cu alti po eti ai jocului, Nina Cassian se revolta razand, demascand pana la os", ingrosand scheme comportamentale, supralicitand defecte, provocand semnificative rupturi in ordinea realului incat multe din poemele acestei serii sunt, intr-adevar, caricatura unor deformari (de spirit, de atitudine, de limbaJ)" cum sun tem avertizati pe prima pagina a Loto-poemeAor. La acest nivel al jocului ironic satiric, avem de-a face cu ceea ce un titlu de poem din Sangele (1966) numise Cearta cu haosul si sub care se infatisa parada unor aparitii grotesti, nestraine de imaginarul urmuzian suprarealist:



Vizitatorii mei sunt: un domn intrerupt la mijloc, o doamna continua

si fiica lor de tabla, un profesor care preda branza, un asasin racit, o droaie de furnici necasatorite, un copac cu mustati, o barza tanara, un copil cu un picior de carton

si trei ignoranti ai legilor miscarii.

La sfarsit apare cainele de seara care-i latra tare

si-i pofteste-afara.



Domnisoara Cucuvaia, Domnul Filmotec (care, evident, strica jocul" prin prezentele lor stridentE), Domnul Gat si Doamna Falca, familia cumplita-a Bubii" (care mai are si-un baiat: pe Bubi"!

   ) sunt asemenea proiectii ale unei lumi diforme si absurde, dizgratioase pana la repugnanta. Filonul arghezian al Horelor se prelungeste in caricatura enorma dintr-un poem ca Poliglotul savuroasa inscenare, mizand pe efectele aprobarii ironice reiterate mecanic, a unei false perfectiuni:



Draga domnule, te rog, zi-mi un cantec ventriloc.

Cuie, cuie. Multumesc.

Vreau si unul arabesc.

- Harh, Harh. Ce frumos!

   

Zi-mi un cantec eschimos.

Brrr Merci. Esti bun de tot.

Stii un cantec poliglot?

Farca, lombo, caty caty.

Te salut cu admiratii.



Din astfel de aparitii stranii, dizannonice, adesea agresive, manipulate cu o dexteritate de papusar si contemplate cu

0 nelinistita ironie, se contureaza o lume pe dos" in care fragmentul desprins din geometria intregului capata forme aberante, iar sofismele iau locul rationamentelor, cuvintele convocate in actul ludic isi afirma independenta fata de real, constituind acel univers nominalist"1, pur fictiv, ce se alimenteaza din pro-pria-i substanta, proliferand in virtutea hazardului asociativ sau conform unei legislatii impuse de fantezia poetului-regizor. Daca autoarea Loto-poeme-lor se inscrie in aria unei traditii care si-a cristalizat in timp un numar de reguli specifice ale jocului, aceasta nu-i limiteaza, de fapt, libertatea de miscare; intr-un atare spatiu regulile sunt laxe, tiparele aproximative, incat imaginatia se poate desfasura, practic, nestingherita.



Printre calendare care / isi smulg Duminica de frica", jocul nu este numai al sarbatorii. Cel care se adreseaza canibalului cu drag mancator de carne cruda" se afla, de fapt, la limita exasperarii; pe planeta minunata" de pe care-i scrie o ilustrata", precum in senine momente de vacanta, se mesteca numai neant / cu gesturi quasi-idolatre"; apelul nostalgic", vizand iesirea dintr-o situatie inacceptabila, nu e, de fapt, decat un pis-aller umorul devine sumbru, rasul e grimasa a neputintei (HarsC). Tot asa cum in Devorarea sefului de trib surasul victimei si argumentele sale consolatoare constituie o prea fragila forma de aparare: Eu zambesc cu zambetul meu de unt / si spun: se intuneca soarele. / / Si spun: aceste pasari nocive / o sa treaca Si-mi amintesc de timpul antropofag / care-a rontait cetatea Ninive / si mortii in areopag". Rationamentul optimist" si idealizant dupa care moartea, chiar violenta, transfigureaza, primeste, in alta parte, similare accente de umor negru, printr~o extrapolare sofistica, grotesca: Piciorul meu asasinat / mai pur e decat celalalt / caci mortii cum se stie au / un sange abstract in vine, sau / un transparent stihar de gala / pe o credinta ideala. () Acum e pur printr-o sublima / parabola, numi ta Crima" (Fratele de crucE). intr un registru similar se inscrie si urmatoarea reteta" pentru vindecarea de urata invidie:



Am luat un cap patrat

si un cap crapat

si mi am dat seama ca nu e decat o diferenta de la statuie la statuie.

(Disputa in eternitatE)



Jocul de cuvinte intra frecvent in ecuatia plina de ambiguitati a umorului negru. O atesta, intre altele, si acest poem din Jocuri de vacanta, sugestiv, inca din titlu, pentru starea de spirit tensionata cel genereaza: B Orgia:



Astept sa-mi vina musafiri stimati.

Ma vor vizita trei imparatese

si trei imparati.

Am pregatit o farfurie cu sange.

A fost un ospat imbelsugat din care na mai ramas la masa nici o imparateasa si nici un imparat



Jocul cu vorbele cu literatura si de-a literatura ocupa, de altfel, un spatiu intins in aceste carti. Mimetismul parodic al unor stiluri si modalitati de expresie regula elementara" a lirismului ludic, mizand pe manipularea conventiilor merge, la Nina Cassian, de la afectarea cumintelui sentimentalism copilaresc si adolescentin, a corectitudinii" expresiei ce tine seama de exigentele traditional afirmate ale unei poezii scrise cu sensibilitate" (in Trei compuneri de nota zecE), la preluarea caricaturala a unor formule literare (Romanta cu tintar in Loto-poeme; Western, Roman politist in Jocuri de vacanta), ori la cronica rimata ironizand teme, atitudini, evenimente care au marcat propria biografie creatoare a poetei (Din obsedantul deceniu, Umor 50, Trei medalioane in Jocuri de vacanta). Acestea din urma sunt un mod de a se desparti de trecut razand si manifesta ca toate exercitiile de stil" vointa unei destinderi. Fara a se elibera cu totul de o anume gravitate, astfel de compuneri se situeaza in zonele mai senine si oarecum mai de suprafata ale umorului. Poeta isi ingaduie sa se amuze pur si simplu de comedia literaturii, parodiind sau autoparodiindu se, manevrand cu dexteritate cuvintele in tipa rele trasate de conventia literara.

Un grad de complexitate sporit au, in acelasi perimetru, poemele ludice care exploateaza rafinat materialitatea limbajului, textura intima a sonurilor, mizand pe autoreferentialitate. Trimiterile la real" nu sunt nici aici cu totul absente, insa spatiul scris devine, in aceste cazuri, o mica lume in lume, cu legile si regulile sale autonome, de real imaginar" sau, mai exact, de real textual. Comedia limbajului mimeaza, in sensul cel mai general, jocul lumii" sub specia mecanicului, a unei anumite inertii a desfasurarii evenimentelor", a fundamentalei teatrali-tati, cu masti si decoruri schimbatoare, cu o dinamica spectaculara a metamorfozelor (sonorE), supuse hazardului unor intalniri armonioase ori deformatoare, deschizandu-se spre un orizont al feericului, sau cazand" in infernul cu reliefuri grotesti al absurdului. Loto-poeme-le, ca si Jocurile de vacanta propun numeroase asemenea Jocuri" prin care poetul se defineste ca operator al limbajului". O anume schema ritmica, organizarea in distih a poeziei, reiterarea, cu mici modificari, a aceleiasi sintagme la nivelul fiecarei unitati strofice in care pozitia termenilor componenti ramane stabila, genereaza, bunaoara, acest Pescuit miraculos din Loto-poeme, ce mizeaza tocmai pe efectul functionarii mecanice" a textului: in stramtoarea Kategat, era peste, dar sarat. in stramtoarea Beltul Mare, un homar si cinci homare. in stramtoarea Beltul Mic, o platica si-un platic



O similara regula a jocului actioneaza in Migratii (Jocuri de vacanta):



Luni se agita huni; marti, verzii longobarzi; de miercuri

(pe aisbergurI)

si pana joi

(pe-un sloI), ca sa ajunga, vineri la noi: vikingii tineri

la care te strambi

(stramba-tE) astazi si-n alte sambete spre duminica: o zi fara migratii e cinica.



Varierea registrului vocalic (u, a, e, I) in cuvintele rima decide, altundeva, asupra fizionomiei, foarte laxe, a textului: il stiti voi pe Banibal Bura? E cel ce intrece masura. Adora malaiul si para. Acesta e Banibal Bara. Cand plange secunda si ora, se zbuciuma Banibal Bora



Schimbarea unei perechi consonantice (d 1) poate da nastere unor Jocuri de toamna, incheiate in poanta: Unde-o sa ajungem, Doamne, / cu atatia domni si toamne?" (Jocuri de vacanta) etc. etc.



Extrema experientelor ludice este atinsa insa in asa-numitele poeme in limba sparga" sugerand, prin chiar numele ei, dezagregarea (spargereA) limbajelor existente si recombinarea lor intr-un continuum sonor (sparga, in grai transilvan, inseamna franghiE) inedit, dupa legi decise in exclusivitate de poetul-artizan. Un atare demers are, cum se stie, traditii stravechi, si a fost reluat, in mod spectaculos, in veacul trecut, de un I^ewis Carroll cu ale sale cuvinte porte-manteau din Through the Lookingglas pentru a se prelungi pana in zilele noastre; il regasim, in poezia romaneasca, in leoparda" suprarealista a lui Virgil Teodorescu, dar si, mai tarziu, la un Romulus Vulpescu ori Matei Gavril. La autoarea Loto-poemeox, limbajul imaginar are, ca la toti ceilalti, conotatii mitice, trimitand, precum gloso-lalia" sau vorbirea in limbi" biblica, la un timp originar, paradisiac1. El marcheaza, simbolic, vorbind, evadarea din coduri, gradul maxim de individualizare a expresiei, demiurgia" poetului in spatiul textual; jocul poetic, astfel concretizat, semnifica eliberarea cvasitotala a cuvintelor, construirea discursului in functie de necesitatile unor noi armonii fonice sau chiar ale unei dizarmonii, corespondente starii afective ce se vrea transmisa.

Poemele in limba sparga" ale Ninei Cassian sunt incadrabile in categoria simulacrelor lingvistice" naturaloide. (Este clasificarea propusa de Cornel Robu, care vorbeste despre doua tipuri de limbaje imaginare naturaloid si naturifug definindul pe cel dintai ca pe un simulacru mimetic al unui model lingvistic existent [], o copie in negativ, o rasfrangere inversa a unei limbi naturale pe care, in acest fel, implicit o neaga, dar de a carei prezumare nu se poate dispensa"; iar pe cel de al doilea asezandu-1 sub semnul libertatii totale", ca presupunand ambitii si mize imense, demiurgice")2. Ele sunt niste analogonuri lingvistice" (C. RobU) in care naturalitatea expresiei tine de conservarea anumitor tipare morfo-sintactice (sustinute, din loc in loc, de unele cuvinte indeosebi de legatura preluate din limbajul existenT) in care se toarna insa materia sonora inventata de poet. in Loto-poeme sau Jocuri de vacanta aceste tipare apartin si unor specii anume ale liricii, poeziei cu forma fixa. Un Sonet debuteaza astfel:



Au inmorit drumatice miloave sub rocul catinat de niturasi. Atatia venizei de bori margasi Atatea alne stramatand, estrave

Nicicand galuiul arfic, bunurasi, na tofarit atatea nerucoave. Era, pe cand cu veli si alibave, Cozimircam pe-o saita de gopasi



A urmari un sens" mai mult sau mai putin clar al mesajului" este inutil intr-un asemenea text; ceea ce transmite ci este, mai degraba, o anume aura afectiva, emanata deopotriva de ritmul elegiac, de cele doua serii fonice contrastante, accentuate prin rima: una indicand deschiderea (prin frecventa vocalei A); alta inchiderea (prin vocala u si zgomotul" lichidelor r, 1, in asociere cu siflantele z, s si cu nazala n ca in cele trei versuri finale: Doar vit si astrichie-n telehuns. / imi zurnuic, sub noafe, melidena / si linful zurnuie, rauns, prauns"). Elementele pastrate din limbajul natural" constituie, la randul lor, repere esentiale pentru a indica directia miscarii lirice ca opozitie trecut-prezent, aspiratie-deceptie etc. Alaturarea acestor reziduuri naturale" la constructiile pur fictive are, pare-se, rostul de a intretine o stare de tensiune, de asteptare in pragul sensului care trebuie sa ramana nelamurit, misterios, abia aproximat sub haloul muzical melancolic. Este ca si cum astfel de elemente imediat recognoscibile ar servi doar amorsarii ideii" poetice, lansata in necunoscut, in insondabilul hazardului sonor; cuvantul inventat, modelat in matrita unei sintaxe cunoscute, pre ia mai departe sarcina deplinei incorporari a continutului" afectiv-reflexiv, degajandu-se de orice referinta obiectual-exterioara, devenindu-si siesi suficient.



Tot asa poeta compune un Bocet, o Balada, un Rondel sau un numar de Strigaturi. Un poem in aceeasi limba imaginara se intituleaza, sugerand o umbra de pamflet liric, Unei ingrate!

    Toata problema e, si in aceste cazuri, a realizarii acelui analogon" formal ce reactiveaza memoria culturala a cititorului memorie a tipurilor de discurs liric, capabila sa recoaguleze, in haosul" materiei sonore, contururi, oricat de vagi, ale unui inteles, ale unei culori" afective. Planul referential natural e inlocuit, de fapt, in astfel de texte, cu o mai subtila referentialitate literara ce face posibila, in ultima instanta, acceptarea si receptarea lor printre formele fie si insolite ale comunicarii lirice. De la titlu pana la structurile formale moste nite ale textului si la calitatea sonoritatilor nenaturale" (o anumita granulatie" a vocii cum ar spune BartheS), un poem precum Unei ingrate are aceasta functie de rememorare in virtutea careia jocul in limba sparga" devine omologabil" in seria imprecatiei" similiargheziene, cu tot adaosul de imponderabile ce-1 face sa iasa din spatiul vreunui cod precis:



Te-mboridez, guruva si stelpica noranga, te-mboridez sa-ti calpeni introstul si sa-ti gui multembilara vosca pe-o crepitura panga si sa-ti jumizi firiga langa-un hisar marzui. Te-mboridez cu zarga veglina si altera, sa-ntrauri eligenta unui letusc atod pe care tentezina humblidelor tifera isi plentureaza istra in care hurge Dod



Limbajul fictiv isi asuma, in asemenea experiente, si o functie ironic-parodica; autorul sau este un fel de orator mut sau aproape ce retine din actul discursiv abia contururile cuvintelor, liniile unei gestici. Se atinge astfel, in subteranele" textului autoreferential ale actului pur de narcisism" pe care-1 instituie, o limita a comediei literaturii"; oricat de euforica in eufonia ei, fraza lirica apare dublata, ca intr-o surdina ironica, de o constiinta a negativitatii.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.