Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




NICOLAE MILESCU (1638-1708) despre Nicolae MILESCU



Un umanist a fost si NICOLAE MILESCU (163 8-1708), traducator in limba romana al Bibliei (manuscrisul a fost folosit de fratii Serban si Radu Grecianu, traducatorii Bibliei de la Bucuresti, 1688), si autor al unui faimos Jurnal de calatorie, scris in limba slavona (Descrierea Chinei, in aceeasi limba, e o prelucrare a cartii lui Martinius Martini, Atlas sinensiS). I se atribuie traducerea Istoriilor lui Herodot. Dar cu Nicolae Milescu intram in a treia directie de dezvoltare a literaturii romane vechi, consecinta a directiei religioase si istoriografice: directia literaturii de conceptie si imaginatie. Este vorba in primul rand de doua specii, eseul si romanul, amandoua reprezentate de un singur autor, voievodul Moldovei, mai tarziu consilier intim al tarului Petru cel Mare, DIMITRIE CANTEMIR (1673-1723), autorul unei Metafizici (Sacrosanctae scientiae indepingibilis imagE), a unui tratat de logica (Compendiolum universae logices institutioniS), a lucrarii Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, a Istoriei Imperiului otoman (Incrementa atque decrementa aulae othomanicaE), a biografiei Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis Moldaviae principis, a scrierii polemice Loca obscura in Catechisi Pervoe ucenie otrokom (de Theofan ProcopovicI), a tratatului despre Sistema religiei muhammedane, a unui tratat de muzica turceasca, a unor lucrari de arheologie (De muro Caucaseo, Collectanea OrientaliA) etc.

Eseul lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul, a fost redactat in limbile elina si romana si a aparut la Iasi in 1698. E un opuscul filozofic, un mic tratat de etica, scris dupa tehnica dialogurilor platoniciene, dintre care e citat Phedru si asemanator cu poemul grecesc Dioptra al lui Filip Solitarul, opera de esenta lirica, pe temafortuna labilis (Cantemir citeaza si versuri din Viata lumii de Miron Costin, considerandu-le insa un bocet anonim, populaR). Partea a treia este o traducere a cartii lui Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum fraena peccatorum (Amsterdan, 1682).



Mai mult decat un filozof, Cantemir, care incearca o conciliere a ideii de retragere din lume cu atitudinea activa, de lupta impotriva fatalitatii, optand in cele din urma pentru o pozitie stoica, este un poet, anticipand intr-o enumerare de cetati ruinate, meditatiile preromanticului Volney:

Unde este Nineve, cetatea ce prea mare? unde este Vavylonul, carele 60 de zile impregiurarea zidului si 50 de coti teslaresti naltimea, si pe grosimea lui care umblau? Unde este gradina cea de slava facuta a Vavylonului, carea din cele 7 minuni a lumii una era, carea raiul spanzurat se chiama? Unde este Troada, care in largime 300 de mile zic sa fie cuprinzand, al caria acum de abia cii si colea cate ceva din temelie, pre cat sa fie fost, se cunoaste?

Romanul Istoria ieroglifica, scris la Constantinopol in 1705, este o fabula alegorica, cu personaje din lumea animala ca Le Roman de Renard, si un pamflet politic asemenea Istoriei secrete despre domnia imparatului Iustinian, de Procopiu din Cezareea. Dimitrie Cantemir a imprumutat numai un procedeu tehnic din Etiopica lui Heliodor, decoruri din Halima, masti din Bestiarii si cugetari din Homer, Horatiu, Hesiod, Sf. Augustin, substanta operei fiind furnizata de certurile dintre casa domnitoare a Tarii Romanesti in frunte cu Brancoveanu, Corbul, si aceea a Moldovei, in frunte cu autorul insusi, Inorogul (licornA).

Constructia latina a frazei, ascunderea eroilor sub nume de animale adesea himerice, incifrarea intamplarilor in ieroglife, proportiile neobisnuite ale scrierii (peste 400 de paginI) descurajeaza la primul contact pe cititor, curios sa patrunda arcanele fabulei; adevarul este ca romanul, complicat din punct de vedere stilistic pana la baroc si bombasticism, nu dezvaluie prea multe lucruri din viata autorului si a contemporanilor sai. Imaginatia epica e saraca, in schimb darul de a vedea aspectul grotesc, caricatural al obiectelor si fiintelor, fantazia umoristica, verva satirica, gustul fictiunii fantastice sunt tot atatea laturi ale talentului unui mare scriitor, ale unicului scriitor propriu-zis din literatura romana veche.

Caracterizarile lui Dimitrie Cantemir nu sunt expuse doar plastic. Domnitorul moldovean mazilit de turci, Constantin Duca, este vidra ;, animal amfibiu, pentru ca fusese ginerele lui Brancoveanu si nu se putea emancipa de tutela lui, desi altfel era un om invatat si nu putine faclii topise asupra cartilor filozofesti". Noul domnitor propus de turci, Mihail Racovita, este strutocamila", animal himeric caraghios, poate pentru ca, explica autorul, categoriile loghicai n-au cetit si in cartile stiintei nu s-au zabovit". Socrul lui Mihail Racovita e un guziu" orb si slut", dar fiica lui, prin contrast, are gingas trupul si mangaios statul". Ea e nevastuica", Helgea, care insa nu s-a maritat casta, ceea ce autorul se vede nevoit a arata, tocmai pentru ca ginerele nu era in masura sa constate singur. Ironia vulgara se imbina cu delicatetea in descrierea nuntii intre Strutocamila si Helge:



O, Helge, fecioara, frumoasa nevasta, Nevasta fecioara, fecioara nevasta - Camila sa raga, talcul nu-nteleaga Mearga la Atena, ce este s-aleaga -. Fecioara nevasta, nevasta fecioara. Peste sase vremi roada sa-i coboare. Fulgerul, fierul, focul mistuiasca Patul nevapsit, nu se mai slaveasca.



De altfel si alte versuri inserate de Cantemir in proza fabulei sale, precum acelea in care se tanguie Inorogul (Munti, crapati!

    Copaci, va despicati!

    Pietri, va faramati!

   "), au rezonanta preeminesciana, autorul fiind in chip vadit dotat, ca si poetul popular, cu capacitatea de a conjura zodiile si a percepe concret figurile simbolice ale constelatiilor (Leul racneasca, Taurul mugeasca / Aretele fruntea sa-si slabeasca / Racul in coaja neagra sa se primeneasca / Capricornul coarnele sa-si plece, / Pestii fara apa sa se-nnece, Gemenii sa se desfrateasca, / Fecioara frumusetea sa-si grozaveasca. / Cosita galbena in negru vapseasca, / Scorpia ascutit acul sa-si tampeasca, / Streletul, arcul frangand, tinta nu loveasca, / Cumpana dreptate nu mai arete, / Apariul topeasca-se in sete").

Daca traducatorii de carti bisericesti si oratorii eclesiastici au farmec lingvistic, straduindu-se sa adapteze limba romana la normele unei limbi literare, fara asperitati regionale, cronicarii sunt povestitori, portretisti si pamfletari. Cantemir e creator de idei si de fictiune, filozof si poet, romancier inzestrat cu imaginatie plastica si patos liric. Personalitatea multilaterala a lui Dimitrie Cantemir, de voievod luminat, om de lume si ascet de biblioteca, aventurier ambitios si blazat, academician berlinez si senator al lui Petru cel Mare, matematician, arhitect, arheolog, istoric, etnograf, teolog, muzicant, pictor, poet, filozof si romancier, e capabila sa justifice singura o epoca literara, literatura romana veche, valorile ei de necontestat. Ultima sa lucrare, Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, pregatita de doua scrieri in limba latina, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus si Historia Moldo-Valachica, este opera unui umanist, demonstrand pe baza a peste 150 de izvoare nu numai romanitatea si continuitatea romanilor in Dacia, dar si rolul de aparatori ai civilizatiei europene de invaziile barbare tataresti si turcesti al romanilor:





De le vom cauta firea, inima si cea iroiceasca vitejie, aieve este ca a hotaralor lumii romanesti impotriva sirepelor neamuri tataresti ca niste ziduri de arama pusi si nebiruiti aparatori s-au socotit".

Cantemir fiind un providentialist credea, ca mai tarziu N. Balcescu, ca aceasta misiune a fost harazita poporului roman de o ratiune superioara a progresului:

Acea de sus pronii, purtand de grija mantuintii acestor crivatene noroade, cu neamul romano-moldo-vlahilor ca cu un zid preavartos si nebiruit sa se fi slujit, spre carile impotriva a vrajmase sariturile paganilor punandu-i cu pieptul, lor, intregi inca, pana acum si in scaunile sale infipti si odihniti sa-i fie pazit". in literatura veche, incheiata in tarile romane in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea cu Istoria Tarii Romanesti, de la origini pana la 1776 de banul MIHAI CANTACUZINO (1723-1787), autor si al unei Genealogii a Cantacuzinilor, o Istorie a Tarii Romanesti pentru anii 1769-1774 de Stolnicul DUMITRACHE (1720-1796) si Condica ce are intru sine obiceiuri vechi si noua a preainaltatilor domni (1762) de logofatul GHEORGACHI (1719-1779), o condica de ceremonial, au circulat, mai intai in slavoneste si in greceste, apoi si in traducere, o intreaga eflorescenta de carti populare cunoscute tuturor literaturilor, care multa vreme au suplinit lipsa unei literaturi de imaginatie proprie, formand gustul literar al cititorilor si desigur si al autorilor, cu ecouri mai ales in literatura orala. in basme, de exemplu, se regasesc elemente din scrierile apocrife, parabiblice, apocaliptice, hagiografice {Legenda sfintei Vineri Legenda sfintei Duminici, Legenda sfantului SisoE). O extraordinara raspandire in perioada feudala a literaturii romane a avut Alexandria sau istoria lui Alexandru Macedon, in care traducatorul, un ardelean, a simtit nevoia sa interpoleze cateva cuvinte despre originea latina a romanilor, Varlaam si Ioasaf romanul prelucrat in spirit crestin al vietii lui Buddha, romanul pedagogic sirian inteleptul Archir si nepotul sau Anadan, cartea de invataturi morale Fiore di virtu a lui Tommaso Gozzadini, carti de prevestire (Rojdanicul sau Zodiacul, Gromovnicul, TreptnicuT), Fiziologul, scrieri eretice impotriva canoanelor bisericesti, unele de nuanta bogomilica, Minunile Maicii Domnului {Cer noU) de Ioanichie Galeatovski, Mantuirea Pacatosilor de Agapie Landos, Viata sfantului Vasile sau vamile vazduhului, Desiderie {Espejo del religiosO), intrebari si raspunsuri, Viata si pildele lui Esop, Bertoldo {Le sottilissime astuzie di BertoldO) de Giulio Cesare Croce della Lira, O mie si una de nopti sau Halima (in prima traducere romaneasca intitulata^rav/cesc MithologicoN), Sindipa filozoful, Istoria lui Skinder si Istoria viteazului Polition (variante ale unei povestiri din Poritianus, Historia septem sapientium, versiunea occidentala a SindipeI), Istoria lui Erotocrit de Vicentiu Cornaros (dupa romanul cavaleresc provental Paris et ViermE), Filerot si Antuza, o prelucrare a Erotocritului, Imberie si Margarona (dupa romanul cavaleresc francez Pierre de Provence et la belle Maguelonne de Pierre de la CypedE), Istoria surparii Troadei de Guido delle Colonne (dupa Le roman de Troie de Benoit de Sainte-MaurE), Etiopica sau Theogen si Haricleea de Heliodor, Istoria poamelor dupa Porikologos de Teodoros Prodromos, Zabava fanteziei {De gli scherzi genialI) de Francesco Loredano si altele.

Neagoe Basarab, Miron Costin, Dosoftei, Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, toti marii creatori ai literaturii romane vechi au luat ca modele in scrierile lor aceste carti. Ele au fost resuscitate si prelucrate de scriitorii urmatori, de la Anton Pann, autorul Povestei vorbei, pana la Mihail Sadoveanu, autorul Divanului persian {SindipA).



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.