A fost elaborata in intervalul ianuarie 1851 -noiembrie 1852. Lucrarea este rezultatul unei bogate documentari stiintifice, Nicolae Balcescu cercetand nu mai putin de 225 de scrieri vechi si moderne, din arhivele romanesti si straine.
In forma in care ne-a parvenit, ea cuprinde, in afara de introducere, cartile" urmatoare: I Libertatea nationala (1593 - aprilie 1595); II Calugarenii (aprilie - decembrie 1595); III Robirea taranului (decembrie 1595 - aprilie 1600); IV Unitatea nationala (aprilie 1599 -1600); V Mi-raslau (iunie 1600 - ianuarie 1601) - ne terminata. Balcescu intentiona sa scrie si o a sasea carte, intitulata Goras-lau.
Lucrarea lui Nicolae Balcescu a fost publicata, pentru prima data, in Revista romana" a lui Al. Odobescu (cartile I-II, in intregime, cartea III, partiaL). Cea dintii editie completa o realizeaza Odobescu, in anul 1878, la Bucuresti.
Lucrarea reprezinta o monografie inchinata marelui voievod Mihai Viteazul si epocii sale.
Ceea ce 1-a determinat pe Balcescu sa se opreasca asupra figurii lui Mihai Viteazul a fost, fara indoiala, faptul ca voievodul reprezinta un adevarat simbol al ideii de unire a tuturor romanilor. inceputul cartii I, Libertatea naUonala este strabatut de emotia grava a unui act ritual si a unei rugaciuni: Deschid sfanta carte unde se afla inscrisa gloria Romaniei, ca sa pun dinaintea ochilor fiilor ei cateva pagini din viata eroica a parintilor lor. Voi arata acele lupte uriase pentru libertatea si unitatea nationala cu care romanii, sub povaifiL celui mai vestit si mai mare din voievozii lor, incheiara veacul al XVI-lea."
Cu un talent extraordinar, Nicolae Balcescu creioneaza portretul voievodului: in acel timp de chin si de jale, stralucea peste Olt, in Cra-iova, un barbat ales si vestit si laudat prin frumusetea trupului sau, prin virtutile alese si felurite: prin credinta catre Dumnezeu, dragostea catre patrie, inga-duiala catre cei asemenea, omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre toti deopotriva, prin sinceritatea, statornicia si darnicia ce impodobea mult laudatul sau caracter. Acesta era Mihai, banul Craiovei, fiul lui Patrascu ()". in renumitul pasaj in care se face evocarea bataliei de la Calugareni, Balcescu infatiseaza eroismul marelui voievod. Faptele lui Mihai Viteazul sunt povestite la prezentul istoric (preumbla, vede, pregateste, trimite, cugeta, hotaraste etC), ceea ce creeaza o imagine vie si expresiva a luptei din care voievodul roman iese victorios.
Cand este vorba de Sinan-Pasa sau de ajutoarele lui Mihai, Balcescu opteaza pentru utilizarea formelor trecutului. Prin aceasta variata folosire a timpurilor verbale", observa Tudor Vianu, rinaratiu-nea capata o perspectiva, o pluralitate de planuri in adancime. Faptele simpatice si vrednice de lauda sunt situate in primul plan si inundate de lumina. Faptele secundare sau antagoniste sunt asezate in planuri mai indepartate si mai umbrite. intreaga naratiune ia infatisarea unui basorelief." (Arta prozatorilor romanI)
Un loc aparte in contextul Istoriei romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul il ocupa inceputul cartii a IV-a, in care autorul realizeaza o frumoasa descriere a
Ardealului, strabatuta de un patriotism inflacarat si de o mare admiratie pentru bogatia si frumusetea peisajului: Pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati, se intinde o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant".
De la aceasta imagine panoramica, plina de grandoare solemna, descrierea continua cu evocarea detaliata a tuturor bogatiilor si frumusetilor care alcatuiesc peisajul.
intregul text e scaldat intr-o emotie difuza, nu totdeauna perceptibila in amanunte, dar profund miscatoare in tonalitate, prin nota de evlavie retinuta si de mandra admiratie." (Paul Cornea, Studii de literatura romana moderna)
Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul s-a impus ca o adevarata capodopera a literaturii romane.
