Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





CANTECUL POTIRULUI - Structura poeziei de Nichifor CRAINIC



Nichifor CRAINIC CANTECUL POTIRULUI
Psalmul este o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii, exprimandu-si sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui Dumnezeu. Cuvantul psalm vine de la grecescul "psalmos", care inseamna compunere poetica biblica, avand caracter de rugaciune, oda , elegie sacra.

Nichifor Crainic (1889-1972) este poetul care, timp de peste 25 de ani, s-a straduit artistic pentru renasterea spiritului ortodox pe meleagurile romanesti si ramane "fara pereche in analele vietii noastre literare" (Lucian BlagA). Ganditor ortodox, adica adept inflacarat al curentului literar gandirism promovat de revista "Gandirea", Nichifor Crainic creeaza o poezie in care exprima solidaritatea deplina a eului poetic cu taramurile romanesti si cu credinta ortodoxa autohtona, ridicandu-se din punct de vedere estetic deasupra traditionalismului rural manifestat pana atunci in poezie.

Semnificatia titlului. "Cantecul potirului" este un imn religios inchinat divinitatii de catre credinciosul ortodox roman, a carui viata este conectata spiritual la semnificatiile biblice, simbolizate aici prin cel mai semnificativ element al smereniei crestine, potirul din care Iisus Ie-a dat sa bea apostolilor din sangele Sau.

Structura poeziei. Poezia "Cantecul potirului" este structurata in sapte strofe, fiecare dintre ele fiind alcatuita din sase versuri inegale ca metrica.



Strofa intai ilustreaza evenimentul cel mai fericit din viata taranilor, secerisul, care inseamna culegerea roadelor in urma stradaniei omului de a cultiva pamantul pentru a-si asigura painea cea de toate zilele. Iisus a hranit oamenii cu paine, de aceea credinciosii trebuie sa fie constienti ca spicele de grau sunt un dar ceresc facut oamenilor, care, din generatie in generatie - "Bunicul si tata" - trebuie sa nu uite si sa-i multumeasca lui Dumnezeu, sa-1 slaveasca pentru ca i-a asigurat hrana zilnica: "Iar spicele-n soare sclipeau matasos / Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos".




Strofa a doua exprima o alta indeletnicire importanta din viata oamenilor, coacerea painii, pe care, generatii de femei - "Bunica si mama" -, respectand traditia crestina, incrusteaza semnul crucii. Ele sunt recunoscatoare bunului Dumnezeu pentru painea ce "semana cu arama" si purtand "parca moaste cinstite si lucii" care este un dar divin, de aceea "Parea ca e fata lui Domnu Cristos".

Ideea centrala a acestor doua strofe este indemnul psalmistului catre om, care nu trebuie sa uite nici un moment ca ii datoreaza viata lui Dumnezeu.

Strofa a treia. Asa cum povesteste legenda Graalului, sangele lui Iisus a fost strans in potirul sfant, iar omul bea vinul care simbolizeaza sangele lui Hristos: "Si iata potirul la gura te-aduce, / lisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce". Boabele de grau si ciorchinii de struguri simbolizeaza lacrimile varsate de "mama de sfant Dumnezeu" la martiriul Fiului ei, evidentiind ideea ca Dumnezeu se afla in toate lucrurile si in toti oamenii: "Esti totul in toate si toate prin tine". Dumnezeu a facut lumea, i-a dat viata si o ocroteste: "Tu, painea de-a pururi a neamului meu".

Strofa a patra exprima legatura puternica dintre generatii prin credinta crestina, care se transmite de la bunica la mama, apoi la copii si nepoti. Povestea biblica este spusa cu piosenie si smerenie, pentru ca fiecare om sa simta tragismul suferintei lui Iisus, ale carui "broboane" pricinuite de chinurile crucificarii sunt aidoma lacrimilor varsate de Fecioara Maria, care asista indurerata "La casnele Domnului nostru Cristos".

Strofa a cincea. Cand culesul viilor este gata, "bunicul si tata" zdrobesc strugurii asemuiti cu "nestemate", mustul este "sangeros", asemanator cu sangele scurs din ranile lui Iisus, care s-a jertfit din iubirea nesfarsita pentru oameni: "Din inima Domnului nostru Cristos". Copilul afla de la parinti si bunici povestea biblica a sacrificiului lui Hristos, care a indurat chinurile crucificarii pentru a salva omenirea de la pieire si pentru a o izbavi de pacate.

Strofa a sasea. Vinul stors din boabele de struguri simbolizeaza "seva de sfant Dumnezeu", care, impreuna cu painea, hraneste omul: "Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine". Ideea crestina ca Dumnezeu se gaseste in orice lucru de pe pamant, a dat viata oamenilor si-i ocroteste este accentuata si in aceasta strofa: "Esti totul in toate si toate prin tine".

Strofa a saptea este si ultima strofa a poeziei. Ea se constituie intr-o acumulare de simboluri crestine, incepand cu afirmatia ca tot "Pamantul acesta" este creatia lui Dumnezeu, care a daruit viata, sugerata de "Podgorii bogate si lanuri manoase", taram al fericirii divine: "E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu".

Poezia se Jermina cu un indemn al poetului catre toti oamenii, care nu trebuie sa uite nicicand credinta crestina strabuna, ca Dumnezeu a facut lumea si sa-si aminteasca in fiecare clipa de martiriul Iui Iisus care, din dragoste pentru oameni, a suferit chinurile cumplite kle crucificarii: "Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane / Si sangera-n struguri si frange-te-n paine / Tu, viata de-a pururi a neamului meu".



Ideea transmiterii credintei ortodoxe din generatie in generatie este ilustrata prin invatatura crestina pe care copilul o primeste de la bunici si parinti, care ii arata ca tot ceea ce este important pentru viata a fost creat si blagoslovit de divinitate. Poetul transmite - esentializat - ideea prezentei lui Iisus in viata umana prin versuri refren: spicele stranse cu un fir de cicoare "-nchipuie barba lui Domnu Cristos", painea aramie scoasa din cuptor pare "fata Iui Domnu Cristos", boabele de strugure simbolizeaza lacrimile Fecioarei Maria care a asistat la "casnele Domnului nostru Cristos", intreaga viata fiind daruita omului "Din inima Domnului nostru Cristos".



Poezia "Cantecul potirului" este o chintesenta a credintei ortodoxe autohtone, construita intr-un crescendo ideatic, prin versurile ce se constituie intr-un laitmotiv: "Tu, painea de-a pururi a neamului meu", "Tu, vinul de-a pururi al neamului meu", "Tu, viata de-a pururi a neamului meu". Nichifor Crainic il identifica pe Dumnezeu cu "painea", "vinul" si "viata", toate componentele simbol ale existentei omenesti, dintotdeauna si pentru totdeauna, "de-a pururi a neamului meu".

Versul-cheie al poeziei, "Esti totul in toate si toate prin tine", sintetizeaza magistral credinta ortodoxa, aceea ca Dumnezeu a creat lumea cu iubire si din iubire oameni, pe care i-a creat, le-a dat viata si vegheaza existenta lor, ca si pe celelalte fiinte si lucruri existente pe lume, punand in fiecare o particica din El.

Limbajul artistic este alcatuit, in principal, din cuvinte si expresii populare, sugerand astfel ideea ca romanul este credincios din timpuri stravechi, ortodoxismul fiind puternic inradacinat in sufletul sau. Simbolul solidaritatii intre generatii este credinta comuna in lisus, de aceea bunicul si tata "Lasara o chita de spice-n picioare" care sa inchipuie "barba lui Domnu Cristos". Folosirea verbelor la perfectul simplu ilustreaza, de asemenea, limbajul popular: "lasara", "graira", "fu gata".

Ca figuri de stil, se remarca prezenta comparatiilor, care sugereaza smerenie si piosenie umana in fata maretifci lui Dumnezeu: "Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine", "ca rana siroaie-nspumate", ""painea-n cuptor semana cu arama", "Parea ca e fata lui Domnu Cristos". Epitetul dublu "moaste cinstite si lucii" ilustreaza spiritul crestin al romanului, care este recunoscator divinitatii pentru ca i-a daruit viata. Metafora este utilizata de Crainic cu multiple sensuri umane si biblice: "seva de sfant Dumnezeu", "painea de-a pururi a neamului meu", "broboanele-acestea". Versul-metafora "Esti totul in toate si toate prin tine" implica o intreaga conceptie a crestinatatii, sugerand ideile esentiale ale ortodoxismului romanesc, intre care acelea ca Dumnezeu a facut lumea, a daruit viata si este stapanul absolut care vegheaza asupra destinelor umane. Ca modalitate artistica, poetul apeleaza la pronumele nehotarat "tot" pentru a exprima insasi existenta intregului univers si pronumele personal de persoana a Ii-a, deoarece poezia este o adresare directa divinitatii.

Vocabularul folosit in aceasta poezie este alcatuit, mai ales, din cuvinte laice si cuvinte biblice. Lexicul traditional este ilustrat prin arhaisme si regionalisme: "chita", broboane", "casne", "adapa-ma", "sfielnic", "lucii", "sa-nchipuie", iar cel religios din termeni biblici: "cucernic", moaste", "potir", "sfant", "Domnu Cristos", "Iisuse Cristoase", "semnele crucii", "jertfa pe cruce".

Nichifor Crainic este un poet religios, care promoveaza in creatia lui artistica credinta ortodoxismului autohton si pururi fidel crezului sau neclintit, acela ca "soarta noastra nu poate ramane izolata de sufletul poporului, de religiozitatea lui".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.