Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu -descompunere si recompunere in spatiul postmodern despre Mircea NEDELCIU



Reprezentant al prozatorilor generatiei 80, Mircea Nedelciu este unul dintre initiatorii postmodernismului si ai textualismului in literatura romana, in dubla sa calitate de teoretician si de autor.

A publicat atat proza scurta, cat si romane: Aventuri intr-o curte interioara (1979), Efectul de ecou controlat (1981), Amendament la instinctul proprietatii (1983), Zmeura de campie (1984), Tratament fabulatoriu (1986), Si ieri va fi o zi (1989), Femeia in rosu (1991 - semnat alaturi de Adriana Babeti si Mircea Mihaies), Povestea povestilor generatiei 80(1998). in majoritatea lucrarilor sale, autorul foloseste tehnica juxtapunerii fragmentelor epice, a discursurilor apartinand mai multor voci naratoriale, intre ele disociindu-se si glasul autorului, altul decat cel al naratorului.

Fiind un adevarat experimentator de tehnici naratologice, textele sale insumeaza colaje de istorisiri in care vorbesc mai multi povestitori, jocul text-subtext, lirism si parafraza in formele ironiei, limbaj metatextual si conventional etc.

Datorita capacitatii de a fabula, a fost comparat cu Sadoveanu si Eliade, cu mentiunea ca fabulosul pe care il promoveaza prin relatarile personajelor sale nu incearca o recuperare a legendarului sau a sacrului, ci este o modalitate de compensare, in imaginatie si vis, a prozaismului existentei cotidiene.

Romanul Tratament fabulatoriu a fost incadrat in textualism, tendinta a prozei postmoderniste constand in intoarcerea textului spre sine insusi. Prin notiunea de text" intelegandu-se orice forma de comunicare scrisa, textualistii preiau sensul termenului si fac o literatura in care accentul se muta de pe continut pe forma. Romanul devine astfel autoreferential, mozaicat ca structura, cu paranteze, explicatii, divagatii, un reflex al gandirii celui care scrie, fara respectarea unor reguli structurante stricte. Este un roman care se scrie pe sine, ducand astfel la demitizarea speciei.




Romanul incepe cu o lunga prefata a autorului, care se vrea, considera Eugen Simion in Scriitori romani de azi, un studiu de sociologie a textualismului". Daca societatea capitalista incearca integrarea artei prin marsandizare, atunci si literatura incearca integrarea socialului prin textualizare In acelasi spirit este vazut si rostul autoreferentialitatii." (E. Simion, op.cit.) Meditand asupra relatiei dintre societate si arta, autorul spune ca printr-o atitudine critica fata de estetica atitudinii contemplative, prin fundamentarea pe o estetica a actiunii si a implicarii, arta contemporana are o sansa in plus de a fi eficienta pentru om, de a interveni in lume".

Subiectul romanului se incheaga foarte greu, discontinuu si ambiguu, naratiunea lasand impresia constituirii intamplatoare, printr-o aglomerare de legende locale, toponimice si genealogice, dialoguri trunchiate, un articol dintr-o enciclopedie, confesiuni, scrisori, paranteze etc, prin schimbarea permanenta a punctului de vedere asupra faptelor, care duce la intelegerea diferita a acelorasi evenimente.

Titlul este o metafora care anunta cititorii ca textul este o fictiune de sugestie psihanalitica. Personajul principal, Luca, meteorolog la Fitotron, are o existenta dubla - una exterioara si deci reala, alta interioara, onirica, deci ireala. Existenta reala se desfasoara intr-o lume mediocra, dar inconstienta de aceasta mediocritate, populata de indivizi meschini si limitati, bovarici, nemultumiti de ei insisi, cautandu-si permanent, din aceasta cauza, un refugiu personal, un univers compensatoriu: doctorul Abras, care isi mascheaza mediocritatea cu iluzia superioritatii si a stralucirii pe care i-o dau adulatorii, sotia sa, actrita Gina-Felina, care-si consuma drama refugiindu-se in eros, agronomul Pascu, ce se vrea scriitor, profesorul Nelu, suficient si ridicol, insa cu pretentii de critic de teatru, inginerul Ion Ion, care-si cauta alinarea in alcool etc. Fiecare personaj este reprezentat deci de o dubla personalitate, are doua identitati contrastante, una afisata si una ascunsa.

Personajul descopera nu departe de sat (satul Temenia, comuna FuicA), printr-un fel de organizare labirintica a spatiului, o colonie necunoscuta locuitorilor; este un taram ireal, fantastic, perceput doar de anumite persoane, o societate a egalitatii oamenilor, a bunastarii, un fel de Eden unde nu exista moarte - nici nu au cimitir -, unde toate bolile, cancerul sau prostia", se vindeca in mod miraculos. Este un spatiu utopic ce aminteste de taramul similar din Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, sugestie cuprinsa si in toponimul Valea Plansii", un falanster (societate de tip muncitoresc in care membrii traiesc in comunitate, sub semnul egalitatii, conform conceptiei lui Charles FourieR). Reversul medaliei se dezvaluie atunci cand Luca afla ca aceasta lume este condusa de bastarzi, ca relatiile dintre indivizi sunt false, denaturate prin minciuna si inselatorie, ca este o societate putreda, lipsita de istorie, de traditie, de radacini. Taramul paradisiac de la inceput devine acum un infern, o biserica fara cruce".



Romanul se dovedeste a fi o parabola care-si propune sa dezvaluie chipul adevarat, de coruptie si de minciuna" (Ion Negoitescu, Scriitori contemporanI) al societatii comuniste. Aceasta Valea Plansii" nu este decat utopia extrema a unui sistem politic bolnav. Este o lume a duplicitatii, a minciunii si a promiscuitatii, atat la nivel concret, cat si la nivel simbolic. Sugestia este continuta si de obiectul de activitate al institutiei numite Fitotron, unde se produc, prin mutatii genetice, hibrizi. Aceasta operatie - derulata intr-un mediu controlat, artificial, in mari sere a caror temperatura nu corespunde niciodata celei reale -contribuie la decodarea semnificatiilor textului. Pur si visator (), personajul din Tratament fabulatoriu, cetatean al Romaniei de astazi, a descoperit, ratacindu-se prin locuri apropiate resedintei sale, geografic identificabila, un taram paradisiac, a carui onirica frumusete consta, in fine, in realizarea comunismului. Cei carora le vorbeste de descoperirea lui il cred alienat mintal, el insusi izbutind in cele din urma sa dezvaluie chipul adevarat, de coruptie si minciuna al paradisului sau, initiat printr-un salt ontologic." (Ion Negoitescu, Scriitori contemporanI)



Raportandu-se la formula fantasticului oniric, bazat pe ambiguizarea voita a planurilor narative, romanul isi explica finalmente titlul in momentul in care Luca, personajul principal, suspectat ca ar fabula si considerat bolnav de anturajul sau, lasa a se intelege ca a descoperit o unda meteo ale carei efecte neobisnuite i-ar fi putut afecta pe ceilalti oameni, astfel incat el, constient, ii supune unui tratament fabulatoriu", atragandu-i intr-o poveste absurda in irationalitatea si lipsa ei de finalitate, care lasa insa impresia unui mit.

Prin acest roman, Mircea Nedelciu depaseste forma incipienta a textualismului, realizand deschideri catre proza mitica si parabolica. Concluzia sa ar fi aceea ca neobisnuitul, utopicul, fantasticul, irationalul, miticul etc. trebuie tratate cu mijloacele realismului si din perspectiva istoricului, a celui plasat in dinamica vietii contemporane. Pentru autor, utopia construita nu este decat un pretext pentru a radiografia societatea timpului, cu moravurile si slabiciunile ei.

Eugen Simion vorbeste despre un scenariu profan" al romanului, comparandu-1 pe Luca cu personajul principal din romanul Cararea pierduta a lui Alain Fournier: Eroul lui Alain Fournier cauta copilaria pierduta si n-o mai gaseste, personajul lui Mircea Nedelciu a nimerit odata intr-o colonie ciudata, pe Valea Plansii, la A«ConacA», si nici el, nici altii n-o mai afla Este un vis al personajului, o nebunie, cum cred profesorul Nelu si medicul Abras, sau acest paradis exista si pentru a-1 descoperi trebuie o operatie de initiere ? ".

Rdmanul este impregnat de livresc. in scenariul lui intra si insemnarile autorului, care scrie in Tratament fabulatoriu despre conditia tragica a auctorialitatii", un dictionar al personajelor, un jurnal al prozatorului, care retranscrie manuscrisul romanului si se intreaba, izolat intr-un orasel linistit, daca trebuie sa gandeasca in locul personajelor sale sau nu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.