Nuvela La tiganci, este romantica fiindca terna, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de lume ca vis. Eroul principal Gavrilescu spune in finalul nuvelei, cand o gaseste pe fosta logodnica Hildegard: " - Toti visam, spuse. Asa incepe. Ca intr-un vis".
Ideea care strabate textul este o subtila dezbatere asupra sensului vietii, ca labirint de initiere si incercare.
Subiectul este o pendulare intre real si fantastic. Scenele se succed avand o logica de vis. Totul pare impregnat de simboluri care sugereaza. Eroul principal, Gavrilescu, este profesor de pian si da lectii alergand dintr-un toc in altul prin Bucurestii coplesit de caldura torida de vara. El se refugiaza la umbra unei gradini, la o casa de toleranta, unde patroana ii trimite trei odalisce: o tiganca, o evreica, o grecoaica. Se sugereaza trei etape, trei modele de "constiinta, trei lumi diferite, trei vieti altfel traite.
Femeia ca principiu reprezinta viata (EvA). Ea isi trage seva din pamant (AdaM), tare este principiul masculin, spiritul. Tiganca, pe care Gavrilescu, profesor modest de pian trebuia sa o ghiceasca, ar sugera optiunea pentru India, pentru mistica orientala, pentru yoga, pentru Cunoastere ca sens al vietii, plecarea spre India, spre a cunoaste misterele Tibetului, adica dobandirea drumului prin smochin. Acest drum va fi dezvoltat in romanul Maitreyi.
Evreica ar sugera, legea veche, iudaismul, un alt model de viata, istoria religiilor, initierea in textele sacre, dobandirea intelepciunii, binecuvantarea sau blestemul, adica un alt drum, o alta patima, sugerata in romanul Maitreyi prin Jenia evreica finlandeza" venita in Himalaya sa caute absolutul; misterul vietii, un loc unde sa evadeze din civilizatie si ajunge in patul lui Allan.
Grecoaica ar sugera viata spirituala europeana, filosofia elena; ceea ce il atrage pe Mireea Eliade in tinerele, crestinismul pe care l-a uitat si nu 1-a inteles, ba mai mult l-a blamat, incat pe buna dreptate n-a dobandit mantuirea, desi autorul a.trait in mod simbolic in Bucuresti pe strada Mantuleasa.
Gavrilescu, personaj simbolic pare a trai o iesire launtrica din timp si din spatiu. Ritualul de initiere, trecerea prin diferite camere, separeuri le cu paravane care sugerand labirintul, cafelele care-l ametesc, par a fi un drum al vietii. El. insetat, bea multa apa, fiindca apa simbolizeaza cunoasterea, spiritualitatea, asa cum va face Mireea Eliade toata viata, iar Gavrilescu sorbind garafa adusa de cele trei fete.
Visul este o prefigurare a destinului. Se simt in text idei din mistica orientala, , clin Codul lui Manu, din Cartea de aur publicata de doamna Blawatski. Gavrilescu constata la iesire ca nu mai are casa, ca intre timp trecuse un numar mare de ani. El se intalneste in mod simbolic cu logodnica sa din tinerete, care-1 astepta, sugerand astfel trecerea iritr-o alta lume.
Initierea inseamna a te acorda sufletului armonios al Marelui Suflet al Lumii. Nota Fa considerata de fizicienii si misticii orientali nota dominanta a naturii explica de ce Gavrilescu este muzician.
Cel care intra in curentul raului sacru trebuie sa freamate ca raspuns la fiecare suspin si gandire a tot ce traieste si respira, asa cum Gavrilescu ar canta la pianul simbolic al intregii naturi.
Trecerea lui Gavrilescu sugereaza cu fiecare camera o alta etapa a vietii marcata de cele sapte portaluri, cele sapte chei:
Dana pentru care trebuie cheia caritatii si iubirii nemuritoare. Gavrilescu vorbeste despre iubirea lui pentru Hielegard, ceea ce in romanul Maitreyi inseamna declansare iubirii sale pentru eroina.
Shala - care inseamna a avea cheia armoniei in cuvant si actiune pentru a erimina Karma. in camera a doua Gavrilescu canta la pian. Allan nu are cheia fiindca nu realizeaza aceasta identitate intre gand, cuvant si fapta.
Kshanti - care inseamna dulcea rabdare, pe care nimic nu o poate tulbura. Gavrilescu nu are rabdare, Allan si Maitreyi nu au rabdare, de aceea rateaza drumul.
Vairagya - care inseamna perceperea adevarului, indiferenta la placere si durere. O gasim in romanul Maitreyi prin Swami Madhvananda, pe care Allan il cauta dar nu-l intelege.
Varya este energia neimblanzita ce-si deschide calea spre adevarul supranatural, iesirea din noroiul minciunilor terestre. Aceasta energie pare a o avea Maitreyi, poate si Gavrilescu, cand pare a iesi in supranatural.
Dhyana - cheia care duce spre contemplarea eterna. Maitreyi ii spune lui Allan ca se vor vedea intr-o reincarnare urmatoare.
Prajna - cheia care face din om un sfant, il indumnezeieste.
Dezbracarea lui Gavrilescu este simbolica in sensul ca el leapada lumea iluziilor lui
Mara. Gavrilescu pare a studia goliciunea aparentelor si descopera ca pentru asta i-au trebuit opt ani. Eroii lui Mircea Eliade sunt proiectati pe peretii sufletului, pasiunea si dorinta staruie aici, de aceea o gaseste pe Hildegard, proiectia ei in sufletul sau, cand intra in sine in momentul trecerii. Pentru a putea trece sufletul trebuie sa paraseasca rautatea, indolenta, orgoliul, iluzia, indoiala, ignoranta, sa renunte la vietile viitoare. Dupa aceste sapte renuntari vine pacea, pe care o cauta Allan, cand pleaca in Himalaya, pe acesta o cauta si Jenia evreica, cand vine in Himalaya.
Lupta dintre eulsuperior al luminii si cel al trupului se castiga prin indrazneala si rabdare. Gavrilescu este acuzat de cele trei fete ca-i este frica. Frica este un pacat de moarte. La trecerea prin Vairagya trebuie sa impiedeci mintea de la actiunea ucigasa si sa te contopesti cu sufletul gandire al naturii (AlayA). De aici numele eroului din Maitreyi. Alaya este esenta luminoasa, din care omul este o raza (vezi la Eminescu
Luceafarul - "Alunecand pe-o raza"). De aceea Maitreyi ii spune lui Allan ca el este pentru ea lumina. Acesta este sensul cautarii lui Gavrilescu. Este un mod de gandire specific indian, in care Maya iluzia este reprezentata vde cele trei fete.
Problema intelectualului la Mircea Eliade. este diferita de cea pe care o ridica Camil Petrescu, desi ambii sunt filozofi ca formatie. Este semnificativ faptul ca eroii lui Camil Petrescu, fiindca nu au Dumnezeu se sinucid, iar ai lui Mircea Eliadetsi rateaza drumul, destinul, fiindca autorul, si care nu-are darul deosebirii duhurilor, nu intetege spiritualitatea crestina ortodoxa si revolutia sublima, prin care ortodoxia lasa intr-un con de umbra, de ratacire toate filozofiile si toate ereziile. Mircea Eliade nu a inteles ca esenta, masura omului, a intelectualului este calitatea credintei, felul in care ea devine Legea Iubirii, ca mantuirea se obtine prin cruce, prin sacrificiul de sine al Domnului lisus Hristos, ca drumul Ia cer inseamna a trece prin poarta crucii, prin Domnul lisus Hristos: "fiu sunt poarta oilor". Crestinismul nu este o filozofie de sclavi", cum o considera viclenii ucenici ai lui Anticrist, orgoliosi si intunecati la minte, ci singurul drum spre cer si spre mantuire. Lipsa credintei inseamna moartea spirituala, ratarea, aceasta es.te lectia dura, pe care o iau pseuclointelcctualii lui Cam ii Petrescu, Mircea Eliade, Noica, Cioran si toti materialistii ateii, masonii, sectantii, filosofii.
Romanele si nuvelele lui Mircea Eliade, dar si activitatea sa de istoric al religiilor, de-, filozof, sunt o continua si febrila cautare a adevarului, dar si o permanenta ratacire de la Adevar. CI pune pe acelasi plan .Ortodoxia, care este singura cale regala spre Dumnezeu, cu toate practicile, ratacirile, ereziile, avand in esenta o gandire istorica, comparatista, scientista, iluminista dar in esenta limitata la filozofie. fara a intelege revelatia Adevarului.
Ca si Emirul lui Alexandru Macedonski, Mircea Eliade si eroii sai cad in jarul pustiei, ratacindu-se. De aici numele colonelului Lawrance din nuvela La tiganci.
Nicolae Sleinhardt arata in Jumuliri fericirii ca universul inchis al, lumii materiale il impiedica pe om sa vada Adevarul. Trecerea de la filozofie la teologie, de la teologic la mistica, inseamna perceperea in interior prin Duhul intelegerii, un drum pe care doar intelectualul adevarat il poate parcurge.
Acest drum incepe prin Taina Sfantului-Botez, care doar la crestinii ortodicsi este un triplu botez. Al pocaintei cu apa sfintita in numele Prea Sfintei Treimi;.apoi Taina Mirungerii este botezul cu Duh Sfant si pecetluirea pruncului ca ales; iar Taina Euharistiei este botezul cu sangele Domnului lisus Hristos. Este momentul cand doar ortodocsii primesc crucea, vestmantul de nunta si inge"rul de paza.
De aceea doar ortodocsii primesc darul deosebirii duhurilor, dat de Duhul Bunei Credinte, care da valoare faptelor bune si harul obtinut prin Sfintele Taine.
