Romanul
Neamul Soimarestilor a fost publicat pentru prima data in revista Viata romaneasca (1912-1913). Este un roman istoric, cu o sursa informativa minima, luata din cronica lui Miron Costin, privind timpul domniei lui Stefan Tomsa (secolul al XVII-leA). Prozatorul s-a inspirat insa din unele povestiri auzite din batrani referitoare la conflictele dintre razesi si boieri, cei din urma devenind din ce in ce mai lacomi, doritori a-si inmulti mosiile rapind din pamanturile pe care mai de demult Stefan cel Mare le daruise fostilor x lui ostasi de nadejde. Eroul principal, Tudor Soimaru, fiu si stranepot de razesi din tinutul Orheiului (Basarabia de astazI), un viteaz din armata lui Stefan Tomsa, un voievod protector al razesilor, iubeste la inceput pe Magda, fiica boierului Stroie Orheianu, cotropitorul mosiilor razesilor si omoratorul tatalui sau. Pentru scurt timp, Tudor sta in cumpana daca trebuie sa-1 pedepseasca pe tatal iubitei sale si sa faca dreptatea cuvenita neamurilor lui de la Soimaresti sau nu. in cele din urma ratiunea invinge sentimentul si eroul fara prihana ia partea alor sai, ucide pe Stroie Orheianu, indemnat de batranii obstii, in frunte cu batranul Mihu, restituie pamanturile rapite de uzurpator celor in drept si se casatoreste cu Anita, o fata din categoria lui sociala, asezandu-si gospodaria in satul stramosesc. Fireste, actiunea este indeajuns de complicata, cu felurite peripetii in Moldova de nord, in Podolia, in Ucraina si Polonia (unde o intalneste pe frumoasa MagdA). Romanul este, totodata, si un roman de aventuri, ca orice roman istoric, cu deosebire acelea ale lui Sadoveanu. Are insa si un caracter romantic si social in acelasi timp, o carte militanta in favoarea dreptatii celor napastuiti. Nucleul intamplarii, singur nc-o spune autorul, la sfarsitul cartii, Sadoveanu il detine de la batranii de la Verseni, satul bunicilor sai dinspre mama, pe apa Moldovei, la sud de Falticeni: Bunicii mei sunt stranepotii acelor oameni. Si aceasta istorisire de acu trei sute de ani, din vremea cand stramosii mei erau darji, am scris-o in linistea unei prisaci, avand in inima mea rasunetul durerii lor."
DEFINITIA ROMANULUI
Termen provenit din fr. roman, atestat in Franta in a doua jumatate a sec. XII. Romanul se defineste ca o forma epica in proza, foarte deschisa modificarilor de structura si imbogatirilor de continut". Este corespondentul in proza al epopeii. Din punctul de vedere al continutului, este specia epica de ceAŁ mai marc cuprindere: ample desfasurari de evenimente, mare numar de personaje. Dintre marii romancieri, citam cateva nume: francezii Balzac si Flaubert, rusii Tolstoi si Dos- , toievski, englezii Dickens si Thomas Hardy, germanii Thomas Mann si Franz Kafka, americanii Ernst Hemingway si William Faulkner, peruvianul Mario Vargas Llosa, columbianul Gabriel Garcia Marquez, in sfarsit romanii: Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Calinescu, Mateiu Caragiale, Zaharia Stan-cu, Marin Preda etc, etc. - lista (si cu numele straine, si cu cele romanestI) putand continua pe sute si sute de pagini. Romanul este specia majora a literaturii contemporane. (V. si Dictionarul de termeni literari.)
