Mihail Sadoveanu se releva ca un rapsod al timpului de odinioara, reconstituind o epoca indepartata nu prin rigoarea documentului, ci prin evocarea atmosferei trecutului, imbinand liricul cu epicul, intr-o tonalitate de balada si legenda" (Teodor VargolicI). Considerat cel mai prolific scriitor din literatura romana, Sadoveanu a publicat peste 100 de volume in lunga sa cariera si a ramas fidel, dincolo de schimbarile majore din literatura timpului, aceluiasi stil si aceleiasi tematici. Paul Georgescu il numeste un scriitor de tip arhaic, epopeic, mitic si tragic", intr-o perioada in care romanul e analitic, psihologic, experimental si intelectualist. Tematica operei sale (istoria, natura, viata sociala), multitudinea speciilor abordate (roman, povestire, schita, nuvela, memorialistica etc.) si volumul de opere publicate ii confera calitatea de scriitor complet. Nicolae Manolescu il incadreaza, ca stil, intre Neculce si Creanga, cu ascendenta in Maupassant, Zola, Turgheniev, Sienkiewicz.
Are un debut unic in literatura romana, lansandu-se, in 1904, cu patru carti deodata. Evolutia operei sale poate fi urmarita pe parcursul a trei etape, in care scriitorul abordeaza o tematica unitara, cu deschideri catre folclor, natura si problematica sociala. in prima etapa domina lirismul; acum prozatorul cultiva cu precadere proza peisagistica, isi dezvaluie pasiunea pentru mediul rural si lanseaza conceptul de fals pescuit si falsa vanatoare, prilej pentru a contempla natura ca realitate paradisiaca. Desi apar note idilizante, samanatoriste si poporaniste, trasaturile realiste ale operelor se concretizeaza in evocarea vietii taranesti, a conflictelor sociale, a dramelor oamenilor simpli. Observand componenta realista a operei sadoveniene, G. Calinescu arata: Niciodata n-a intrat in opera unui scriitor mai mult din univers". Textele care se incadreaza in aceasta directie sunt: Dumbrava minunata,
Tara de dincolo de negura, imparatia apelor, Maria Sa
Puiul Padurii, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Ochi de urs, Ostrovul lupilor, Nada florilor etc.
A doua etapa este situata intre cele doua razboaie mondiale si cuprinde opera de varf a scriitorului, concretizata in primul rand in romanele istorice : Creanga de aur.
Fratii Jderi, Nicoara Potcoava,
Neamul Soimarestilor, Nunta domnitei Ruxandra,
Zodia Cancerului etc. Sadoveanu construieste in fresca, panoramic. Nu se retin neaparat figurile monumentale, dar se obtine o imagine colorata, de epoca. Personajele istorice, desi desfasoara adevarate energii, se supun destinului si dispar (Nicoara Potcoava). Altele sunt infatisate ca adevarati exponenti ai colectivitatii reprezentate de razesime (Tudor SoimarU). Exista la acesti eroi elanuri marcat justitiare, toti fiind animati de un puternic sentiment al dreptatii, o magnifica ilustrare a fortei morale in aceasta societate traditionala (Judet al sarmanilor, Cozma RacoarE). Personajele capata dimensiuni baladesti, ilustrand psihologia poporului relevata in raport cu trasaturile dominante : curaj, cinste, daruire, tarie morala, demnitate, intr-un adevarat epos al miscarii poporului roman prin timp, cu obiceiuri, credinte si intuitii" (Mircea IorgulescU).
Daca Slavici si Rebreanu au surprins satul si taranul in plin proces de patrundere a relatiilor capitaliste, de modernizare si emancipare, Sadoveanu descrie retragerea taranilor din fata civilizatiei, pe fondul unui acut sentiment al dezradacinarii. Eroii sai sunt oameni singuratici - pastori, vanatori, pescari, razesi - care au o atitudine ostila fata de modernitate. Taranul sadovenian este un exemplu de statornicie, dupa modelul naturii cu care este in comuniune. Indivizii sunt conditionati istoric si social, supusi legii sau lipsei de lege, careia i se substituie legea baltagului", nescrisa, sunt niste taciturni care-si ascund dramele si mocnesc in suferinta (grajdarul Nastase din povestirea SlugA). Protestul lor in fata nedreptatilor sociale, atunci cand nu ia forma revoltei directe, consta in retragerea in locuri izolate, pentru a-si pastra puritatea si umanitatea. Nobletea si valoarea morala ale taranilor il unesc peste timp pe Sadoveanu cu I. Creanga, al carui ritual de povestire exprima aceeasi filosofie populara, redusa la regasirea timpului pierdut. in schitele, nuvelele si romanele care abordeaza lumea provinciei, gasim o imagine sumbra si apasatoare, sufocanta, in care se consuma destinele tragice ale familiei burgheze sufocate de prejudecati. Existentele sunt periferice, insa spiritele aspira, bovaric, spre o alta lume, incearca sa se salveze, insa depasirea conditiei se rezolva tragic (Balta linistii, Apa mortilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic, Haia SaniS). in a treia perioada de creatie, se observa scaderea valorica a operei, atat din cauza caracterului repetitiv al textelor, al discursului care da semne de oboseala, cat si a concesiilor ideologice pe care scriitorul le face luminii de la Rasarit" (Mitrea Cocor, Lumina vine de la RasariT).
Avand realismul unui Balzac si melancolia unui romantic" (G. CalinescU), prozatorul are tendinta de a se retrage in natura si in trecutul legendar. Puternic temperament liric" (Eugen LovinescU), un suflet de rapsod cu o sensibilitate romantica, Sadoveanu transpune istoria in legenda si legenda in istorie intr-o proza eufonica, de seductie aproape oraculara si sublim cristalina" (V. NicolescU). Traind intr-o comuniune aproape miraculoasa cu trecutul (poseda un simt de actualizare a trecutului" - Al. PhilippidE), scriitorul evoca timpuri apuse, cu o uriasa revarsare extensiva, adoptand un stil adecvat acestei viziuni, care poarta pecetea fabulosului si a miticului.
Romanul sadovenian are, in general, caracteristicile povestirii, caci autorul, asemenea unui pictor genial" (G. IbraileanU), reinvie prin magia limbajului o intreaga lume disparuta, recreand-o pentru eternitate, din nevoia de mit si de basm. Cel mai mare narator de intamplari si istorii din literatura noastra, Sadoveanu acorda naratiunii rolul de a potenta si de a fixa realitatile, asumandu-si avantajele oralitatii, intr-o scriitura aflata sub semnul unui romantism mitologic.
Sadoveanu este, totodata, si un veritabil prozator liric, un analist al sufletelor impenetrabile (), un cunoscator al individului si al colectivitatii" (G. CalinescU) care a imprimat povestirii o tonalitate baladesca si un ritm interior inconfundabil. Asa cum arata Pompiliu Constantinescu, autorul porneste de la cunoasterea datelor si izvoarelor istorice, insa izbuteste sa se ridice deasupra datelor materiale, sa le invaluie intr-o atmosfera de irealitate legendara, sa le dea un suflet si o poezie (), o atmosfera de vraja".
Scriitor complex, total, Sadoveanu este revendicat de clasici pentru echilibrul, perfectiunea si masivitatea arhitectonicii operei, de romantici pentru viziunea lirica si proiectia fabuloasa a trecutului, de modernisti pentru barocul personajelor si memoria afectiva care pare sa genereze de multe ori naratiunea.
