Considerat drept a€ś Ceahlau al prozei noastrea€ť, Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai mari povestitori din literatura romana, avand o opera monumentala si vasta (Dumbrava minunataa€ť,
Neamul Soimarestilora€ť,
Hanu Ancuteia€ť).
Ina€ť
Domnu Trandafira€ť autorul recheama, cu emotie, in memorie icoana sensibila a copilariei, cu intamplarile ei luminoase, si evoca cu nostalgie si respect scoala si invatatorul care i-a indrumat primii pasi in viata.
Prin caracterizare directa, realizata de autor, este conturat portretul fizic al dascalului iubit, portret care se impune prin simplitate si daruire fata de cei din jur.( Era un om bine facut, putin chel in varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub mustata tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc. a€ť). Trasaturile morale reliefeaza sufletul cald, plin de bunatate al invatatorului care face totul cu pasiune si darnicie, iubindu-si meseria si elevii( Ii era drag sa ne invete si parca eram copiii luia€ť). Era un bun organizator, iar in acel coltisor de tara facea ceea ce considera ca era mai bine pentru scoala si pentru elevii sai, dand dovada de competenta si seriozitate. Pe langa un bun dascal, domnul Trandafir era si gospodaros, caruia ii placea sa se faca fiecare lucru cu randuialaa€ť. Lumea de dinauntru a invatatorului - care se concretizeaza in gesturi, in vorbe si mai ales in fapte a€“ sunt puternic accentuate de catre autor. Astfel Sadoveanu remarca bunatatea, blandetea si delicatetea dasA¬calului, atasamentul lui fata de copii, carora Domnu Trandafir reuseste sa le sadeasca in suflete sentimente nobile, pasiunea penrtu carti, muzica si respesctul pentru marile valori umane si nationale(Cand ne invata cum sa spunem poeziile eroice, vorbea tare si inalta in sus bratul drept.a€ť). Datorita bunatatii lui si iubirii pe care o purtau pentru el, a€¦ baietii invatau dupa puterile lora€ť si de teama de a nu-l dezamagi pe prea-iubitul lor dascal. Era autoritar, stia cand sa-i laude: Brava baietia€ť, dar stia si cand sa-i dojeneasca: Mai domnule !a€ť, iar baietii cand o auzeau, le venea sa intre cu capul in pamant de rusine.
Caracterizarea domnului capata amploare prin relatarea unei inspectii in coltul acela de taraa€ť unde putea sa fie cum voia invatatorula€ť dar in care domnu Trandafir voia sa fie totul bine si inspectorii au ramas uimiti sa descopere acolo un om gospodar si un invatator extraordinar. De un asemenea om copiii se simt atat de atasati, incat nu e de mirare ca, atunci cand se zvoneste ca dascalul urma sa fie mutat intr-o alta comuna, peste Siret, ei iau hotararea sa mearga dupa dansul. Dar Trndafir a ramas totusi acolo, in sat, trupul fiindu-i primit de acel pamant iar sufletul sau transmitandu-se prin generatiile de elevi pe care le-a dat.
Pentru Sadoveanu ,domnul Trandafir reprezinta nu doar un model de viata, ci o icoana spirituala, sufleteasca vesnic vie.