Cat timp spre-a-ntrece-a'tale mandre plete despre Luiz GÓngora
In van la Soare aur luciu-nvie,
Si fruntea-ti alba cu dispret imbie
Frumosul crin din camp ce se sunete;
Cat timp priviri ce vor sa se desfete
Cer gura ta, nu floarea timpurie,
Si gatul tau invinge cu trufie
Cristalul scaparand vapai secrete:
Te bucure gat, plete, frunte, gura,
Nainte ca, la varsta-ti aurita,
Ce-a fost cristal, crin aur, floare pura,
Nu doar in plumb si viorea ciuntita
Sa cada, ci chiar tie sa-ti ia spicul
Pamantul, umbra, pulberea, nimicul.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
