DAUS Ludovic, se naste la 19 sept. 1873, Botosani -m. 1953, Bucuresti. Prozator, dramaturg, poet si traducator.
Fiul lui Alfred Daus, inginer, de origine ceha, si al Mariei Negri, nepoata lui Costache Negri. Liceul la Botosani, Falticeni, si Bucuresti. Cele doua orase moldovene vor trece drept cadru in proza viitorului romancier. Licenta in drept, in Capitala.
A practicat avocatura. Personalitate activa in viata sociala; deputat, senator, director al Imprimeriei Statului, director al Teatrului National din Chisinau, presedinte al Ateneului Roman si al Asoc. Presei din Basarabia, subdirector general al Soc. de Radiodifuziune.
Debut cu poezii in Revista noua a lui B. P. Hasdeu.
Scriitor productiv, cu aceeasi febrilitate caracteristica si cetateanului (versuri: In zari de foc, 1915; Drumul singelui, 1924; romane: Strabunii, 1900; Dusmani ai Neamului, 1904; Iluzii, 1908; Draceasca schimbare de piele, 1927; Asfintit de oameni, 1932; O jumatate de om, 1937; poeme dramatice: Akmiutis, 1898; Blestemul, 1904; Doamna Oltea, mama lui Stefan, 1906; Ioana, 1942; nuvele: Satana, 1912; Porunca toamnei, 1943).
La aparitia romanului Strabunii, anunta o multime de proiecte. in repertoriul Teatrului National din Bucuresti figurau poemele dramatice Egle, Mos Craciun, Akmiutis, Vis pierdut. Doamna Oltea, Vlad Tepes. Opera sa dramatica, in cea mai mare parte in versuri, nu cu prinde titluri notabile. A tradus din Abatele Prevost, Swift, Moliere, Victor Hugo, E. T. A. Hoffmann, Conan Doyle, Balzac,
Shakespeare, Flaubert, Fr. Coppae. Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1938).
"Paginile de adevar si tristeta" din Iluzii (1908) se inscriu in specia romanului sentimental minor; in cuvintul autorului catre cititor sintem preveniti ca "stralucitoarele iluzii devin niste flori de deceptie si doliu". Mai izbutit in acest registru este romanul Draceasca schimbare de piele (1927). Cu o casnicie cinstita, Zoe Plesea, la cumpana vietii, intruchipare a demnitatii, cu "mindria liniei drepte", are de infruntat vulgaritatea in persoana altei femei, Natasa. Zoe se simte din ce in ce mai mult tentata sa cunoasca viata celeilalte. Vechile ei convingeri morale si principii austere se clatina. Criza erotica ii dezagrega viata interioara.
Textul esteimpinzit de replici in limba franceza si de adaptari lexicale neinspirate: un elev "se absenta" de la scoala, prietenele Zoei se "esclafeaza" de multe ori etc. Romanul istoric Strabunii (1900) se opreste la perioada in care stapinirea romana in Dacia se clatina lovita de navalirile gotilor: perioada de dupa moartea imparatului Decius pina la parasirea Daciei de catre Aurelian. Retrasi in munti, in vremuri de restriste, dacii asteptau povata de la batrinul Bituva, care spera o razbunare impotriva romanilor. Desi invrajbite, cele doua popoare intre care exista -crede romancierul - "o prapastie aproape de netrecut", se vor uni abia cind va trebui sa reziste primejdiei comune. Proiectul viza descrierea intregii epoci de pina la 1200 intr-o serie de alte citeva romane, care n-au mai aparut.
Ludovic Daus si-a continuat investigatiile istorice in poeme dramatice: Blestemul (1904) se opreste la conflictul tragic - inchis in cadrul unei familii -intre adeptii eteristilor si partizanii turci lor in Moldova. Un alt motive acela al romanului devenit ienicer si intors ca "turc" in propria-i tara. Alte teme istorice gasim in poemele dramatice in versuri Doamna Oltea, mama lui Stefan (1906), Valea Alba (1919) sau in romanul Dusmani ai Neamului (1904). Drumul singelui (1924) e o cronica rimata, cu versificari facile, fara relief artistic, a vremurilor de restriste din primul razboi mondial (de la mobilizarea din 15 august 1916pinalaPacea de la Buftea).
Drumul singelui - scria drastic
Perpessicius - nu izbuti sa mai trezeasca la viata atentia literara pe care, ca pe o alta Euri-dice, dl Daus o speriase, privind-o inainte de vreme." Grecul Vangheli Zionis, din romanul social cu coloratura istoricaAsfin[itde oameni (1932), vedea in Principatele Romane un pamint al fagaduintei pentru o ipostaza a unui Dinu Paturica. Romanul isi largeste cadrul vietii botosanene asupra moravurilor politice, ale protipendadei si ale presei (cu poetul si publicistul lonita Scipione Badescu in prim-plan). Vechea boierime se duce, lasind loc ciocoilor noi, burgheziei levantine. Umbra lui
Nicolae Filimon este vizibila, numai ca Ludovic Daus isi destinea-za personajul carierei politice neintrerupte de pedeapsa pe care
N. Filimon i-a rezervat-o parvenitului sau. Lui Traian Belciu din O jumatate de om (1937), tinar lipsit de mijloace materiale, soarta ii suride pentru un timp.
Disperat, cuprins de panica in luptele de pe ultimele aliniamente ale frontului de aparare din Moldova, dezerteaza si, prins, este condamnat la moarte. Cartea, dedicata lui Liviu Rebrea-nu, releva un destin paralel cu al personajului acestuia, Apostol Bologa. Dintr-o productie literara abundenta, se detaseaza doar romanele Asfintit de oameni si O jumatate de om. Nu e intimplator ca scriitorul izbuteste in romanul social, dupa ce fusese indeaproape implicat in viata publica a vremii.
OPERA:
Spre moarte. Bucuresti, 1897;
Pedepse. Caracterul si natura lor, teza de licenta, Botosani, 1897;
Akmiutis, poem dramatic, Bucuresti, 1898;
Strabunii, roman. Bucuresti, 1900;
Egle, poem dramatic, Bucuresti, 1901;
Patru sabii. Bucuresti, 1902;
Blestemul, tragedie. Bucuresti, 1904 (ed. II. 1909);
Dusmani ai Neamului, roman. Bucuresti, 1904;
Doamna Oltea, mama lui Stefan, poem dramatic in versuri, Bucuresti, 1906 (ed. II, 1907);
Iluzii, roman. Bucuresti, 1908;
Cumpana, Bucuresti, 1912 Satana, nuvele.Bucuresti, 1912;
In zari de foc, poezii. Bucuresti, 1915;
Valea Alba, poem dramatic, Bucuresti. 1919;
Drumul singelui, versuri. Bucuresti, 1924;
Draceasca schimbare de piele, roman. Bucuresti, 1927;
VladTepes, Bucuresti, 1930;
Asfintit de oameni, roman. Bucuresti, 1932;
O jumatate de om, roman. Bucuresti, 1937;
Ioana, piesa in trei acte, Bucuresti, 1942;
Porunca toamnei, nuvele. Bucuresti, . Traduceri: Abatele Pr6vost, Manon Lescaut, Bucuresti, 1896;
Molifere, Bolnavul inchipuit. Bucuresti, 1906;
Swift, Gulii-ver in Tara piticilor. Bucuresti, 1908;
W. Mayer-Forster, Vechiul Heidelberg, Bucuresti, 1909;
E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice. Bucuresti, 1909;
A.C. Doyle, Spovedania unui medic, Bucuresti, 1909;
Flaubert, Salammba, Bucuresti, 1913;
idem. Doamna Bovary, Bucuresti, 1915;
V. Hugo, Regele petrece. Bucuresti, 1924;
Shakespeare, Regele Lear, Bucuresti, 1924;
Contesa de Segur, Povestiri cu :ine. Bucuresti, 1925;
Balzac, Eugenia Grandet, Bucuresti, 1935;
Fr. Swinerton, Nocturna, adaptare. Oradea, 1936;
I. S, Turgheniev, Duelistul, Bucuresti, f.a.
|
REFERINTE CRITICE:
Perpessicius, Opere, II, 1967, V, 1972;
P. Constantinescu, Scrieri, II, 1967;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
I. Bejenaru, in Ateneu, suplimentul Caiete botosanene, nr. . 1984;
Puia Florica Rebreanu, in Manuscriptum, nr. 3, 1985;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, I.
|
