Tema asteptarii strabate universul poetic blagian si ea genereaza un sentiment de, tristete pe care-l traieste sufletul cand numeste unit cu Dumnezeu.
Ea este deplin exprjmata in poezia Psalm: si fara sa-mi ii fost vreodata aproape/ Te-am pierdut pentru totdeauna/ in tarana, in foc, in vazduh si pe ape". Poetul vrea ca asemeni lui Moise, care a vazut flacara intr-un rug, cand Dumnezeu 1-a chemat aducandu-si aminte de poporul evreu la vremea hotarata, sa asculte glasul lui Dumnezeu: in spinii de-aici arata-te Doamne, sa stiu ce-astepti de la mine". Poetul are o intelegere legica a lumii exprimata prin legea identitatii: Esti esenta neclintita identitate/ (rotunjit in sine a este a)/ nu ceri nimic. Nici macar rugaciunea mea", pe care insa nu stie sa o foloseasca in sensul ortodox crestin, desi ca fiu de preot ar fi trebuit sa stie, ca prin Sfanta Taina a Euharistiei se realizeaza identificarea ortodoxului cu trupul si sangele Domnului lisus Hristos.Mantuirea nu se realizeaza prin cunoastere, cum cred "sectantii si filosofii, ci prin sacrificiul de sine al Domnului Iisus Hristbs. De aceea lui i se pare ca intregul univers este alcatuit din intrebatoare tristeti: Dumnezeule, de-acum ce ma fac?/ in mijlocul Tau ma dezbrac. Ma dezbrac de trup/ Ca de-o haina pe care-o lasi in drum". Este evident ca Blaga este un poet filosof, care traieste limitele filosofiei, dar modelul sau de gandire ortodox este prezent in meditatiile sale, el n-a fost substituit de modelele filosofice, asa cum o spune: Langa fantani fara fund mi-am deschis ochiul cunoasterii/ M-am rugat cu muncitorii in zdrente/ Am visat langa oi cu ciobanii/ Si-am asteptat in prapastii cu sfintii".
Sensul asteptarii este prezenta minunilor, care s-au facut si de care vorbesc textele sfinte, dar poetul le vrea certitudinea trairii lor, pe care o primesc doar alesii lui Dumnezeu: Cu toata creatura/ mi-am ridicat in vanturi ranile/ si-am asteptat: oh, nici o minune nu se-mplineste". Ca si Tudor Arghezi poetul s-ar dori un ales al lui Dumnezeu, ar dori sa devina poetul-profet, ca David, sa realizeze psalmi.
El crede ca lumea s-a creat prin puterea Cuvantului lui Dumnezeu dar aceasta forta, aceste cuvinte arhetipale, aceasta limba arhetipala, prin care s-a creat lumea este mirajul, care-1 atrage pe poet spre a da valoare universului creat de el: Si totusi cu cuvinte simple ca ale noastre s-au facut lumea, stihiile si focul./ Cu picioare ca ale noastre/ Iisus a umblat peste ape".
Poetul vrea sa inteleaga tainele adanci ale cunoasterii, spre care sa porneasca ca
Ion Minulescu in
Romanta celor trei corabii: iri porturi deschise spre taina marilor ape/ am cautat cu pescarii umbre inalte pe valuri/ visand corabii incarcate/ de miracol strain".
Lucian.Blaga ca toti filosofii crede ca poate dobandi prin cunoastere drumul spre eternitate, spre Dumnezeu. El trateaza in Poemele luminii miturile lui Adam si Eva, al sarpelui, dar nu intelege ca Domnul lisus Hristos, cand a certat smochinul -simbol al cunoasterii - a inchis drumul, prin care a venit pacatul, moartea si indepartarea de Dumnezeu, si a deschis drumul prin maslin, prin iubire, prin Legea Iubirii, al carei simbol este Sfanta Cruce. Cand in Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" Lucian Blaga afirma: Caci eu iubesc/ Si flori, si ochi, si buze. si morminte", el exprima acest model de gandire crestina, pe care-l va relua in toata activitatea sa poetica.
Afirmatia parintelui Dumitru Staniloaie cu privire la caracterul neortodox a filosofiei lui Lucian Blaga nu se sustine cand este vorba de poezi
