Poezia
Pasarea U a fost scrisa in 1940 si publicata intaia oara in Gazeta literara, anul XIV, nr. 52 din 28 decembrie 1967. George Gana, in notele din volumul 2 de Opere, Poezii postume de Lucian Blaga, informeaza ca poezia e intercalata in ciclul Domnia soarelui de toamna, dupa 1946, si reluata in ciclurile Ecce tempus si Varsta de fier. Textul nu a constituit, pana in prezent, obiect special de discutii, in cadrul unor analize si comentarii de profunzime. George Gana, in locul mentionat, considera poezia "o autumnala", in care "imaginii naturii i se substituie o imagine de cosmar, creata cu mijloacele fabulosului folcloric", ceea ce ni se pare pertinent. Corecta e si intuitia criticului privind misterul pe care textul l-ar implica.
Organizarea textului si semnificatiile implicate
incercam a patrunde in intimitatea acestei poezii, urmarind nivelurile discursului poetic, din perspectiva hermeneuticii fenomenologice, impletite cu sugestiile semioticii literare.
1. Nivelul semantic (morfo-sintactiC)
La acest nivel, intereseaza, in mod deosebit, cuvintele si sintagmele specifice, pe care le vom grupa, asa cum textul insusi impune, dupa afinitatile de sens. Mai intai, faptele de limba care graviteaza semantic in jurul titlului poeziei, apoi celelalte :
- Pasarea U e un substantiv care designeaza, la nivelul denotatiei primare, un exemplar ornitologic ieidentificat in planul concret al existentei. intrebuintat ca titlu al textului, insoliteaza, de la inceput, discursul poetic, prin intelesul sau nedefinit, misterios.
- "Cuiburi" e un nume din aria semantica a universului pasarilor; aici, numeste culcusul misterioasei pasari U, care "dat-a prapad" in "coroanele" copacilor;
- "Duhul cel stramb" e o sintagma nominala care se refera la o forta malefica, de asemenea misterioasa, ca si pasarea U, poate ca e chiar aceasta, altfel spus, o energie rau prevestitoare, care face sa "freamate" totul.
- "Neguri", substantiv, aici cu sensul de ceata deasa, care face aproape invizibile "campuri"-le, "damb"-urile. Prin sem*-ul "intunecime" pe care il implica acest cuvant, el densifica nota de mister a numelui din titlu ;
- "Canta vesnic pasarea U" e propozitia principala din ultima fraza (strofA), care exprima, clar, ideea cantecului perpetuu al pasarei U.
Consemnam, in continuare, faptele de limba circumscrise intr-o alta arie de intelesuri, aceea dominata de numele propriu Nenoroc. Este un antroponim cu rezonante folclorice, de basm, am spune, al carui sens, destul de transparent, se refera la o instanta care distribuie nesansele, ghinioanele de tot felul. Cuvinte si sintagme precum: "garbov" si "carunt", "morar", "scoc", "macina", "neagra faina" prefigureaza portretul lui Nenoroc, ca morar insolit, macinator de "urat greu si marunt".
Notam, in fine, cuvintele si sintagma dintr-un alt bloc semantic al caror sens se refera la aspectul teluric: "lut fara slava", "umed absurd", "drumul e surd", "ne-lume", care contureaza o imagine bacoviana, de univers material in degradare.
Toate cele trei blocuri (grupurI) lexical-semantice (care au ca termeni-pivot "pasarea U", "Nenoroc" si "lutul") se interfereaza, gradual, sub aspect semantic, urmand traseul unui adevarat climax, a carui semnificatie unificatoare este marcata, ca o concluzie, de propozitia de final, "canta vesnic deasupra-mi pasarea U".
2. Nivelul "logic"
Urmand elementele relevante ale nivelului lexical-semantic, se poate identifica si organizarea "logica" a textului, in ansamblu. El apare ca o secventa epico-lirica, realizata in viziune fabulos-folclorica, alcatuita din trei unitati:
- Cadrul natural invaluit in neguri, in care isiface aparitia pasarea U, dominand intinderile cu cantecul ei nelinistitor; in aceasta unitate textuala, se insereaza celelalte doua:
- moara lui Nenoroc, prin scocul careia curg "neagra faina" si "uratul greu si marunt" ;
- "ne-lumea" telurica, cu lutul umed si drumurile ei surde si absurde (aceasta subsecventa putand fi considerata insa si ca parte integranta a primeia, adica a cadrului natural dominat de prezenta celor doua personaje.
Sensul direct, denotativ, am spune, al textului este acela la unei povesti simple despre o pasare misterioasa, care, ca "un duh stramb" ameninta copacii si campiile, intr-un decor innegurat, umed si ploios, intretinut de moara garbovului si caruntului Nenoroc. Cantecul nelinistitor al pasarei strabate, permanent, intinderile incetosate.
Prozodic, textul este alcatuit din sapte catrene, cu versuri scurte, avand masura alternativa de 5 si 4 silabe, ritm variat, cadentat, cantabil, imprimat de alternanta unitatilor ritmice trisilabice (dactilicE), bisilabce (trohaicE) si de patru silabe (coriambicE):
1 L___/ J._
2 1___1
3 1___/ _L_
4 ±___L iar rima, in versurile 2 si 4, este perfecta sub aspectul preciziei armonice.
3. Nivelul analogic
Este evident ca povestea pasarei U constituie un substitut, mai precis, o alegorie, un semn poetic, care, in procesul receptarii, trimite, prin demers analogic, la o alta "realitate", una imaginara, semnificand modul in care sensibilitatea poetului percepe si interpreteaza un anume aspect al existentei. Apare, clar, ca la acest nivel al primei trepte de figurare, poezia lui Blaga trebuie inteleasa ca un limbaj aluziv, constand dintr-un sistem de figuri (metafore, personificari, epitetE) care conoteaza reactii subiective ale poetului in contact cu un aspect al naturii. Pasarea U poate fi citita astfel ca o autumnala, asa cum sugera George Gana. Anotimpul cernit al toamnei este personificat printr-o pasare enorma, care intuneca zarile cu aripile sale uriase, tulburand apa la moara lui Nenoroc (alta personificare cu semnificatie simbolicA), pentru a raspandi, peste intinderile lutoase, "neagra faina" a ploilor.
4. Nivelul analogic
Sistemul figurativ din poezia Pasarea U, care, cum observam, alcatuieste o alegorie, nu este atat de simplu in conotatii, cum s-ar parea la prima vedere. Nu identificam, aici, o simpla alegorie, adica o figura complexa care invesmanta, pur si simplu, o abstractiune, ci o alegorie simbolica, ale carei elemente sunt, in majoritate, figuri simbolice, in acceptiunea moderna, adica nelimitat deschise unor multiple lecturi. La acest nivel de lectura transfigurativ, metaforico-simbolic, al semnelelor puse in locul altor semne, toamna (substituita in text de Pasarea U) devine, la randu-i, un substitut al dezagregarii elementelor. Toamna apare, ca si in viziunea altor poeti (Bacovia, de exemplU), drept anotimpul care instituie evidenta "nenorocului" naturii, acela de a parcurge, mereu, o metamorfoza implacabila. Am putea identifica, la acest nivel, intuitia a ceea ce stiinta moderna intelege prin devenire: o continua alternanta a starilor entropice si negentropice, a |starilor de departe si de aproape, de echilibru. Metafora-pivot pasarea U, cu intregul ei ansamblu de figuri subordonate ("neguri", "duhul stramb", "cuiburi" ; "scoc", "moara lui Nenoroc", "neagra faina", "uratul greu", "lut umed, absurd", "silnicul pas"), sugereaza, la un prim nivel de figurare, toamna, iar aceasta devine, intr-un alt nivel de figurare, un substitut, un simbol al ideii de patrundere intr-un alt stadiu existential, un semn al destructurarii unei forme si, totodata, al reordonarii ciclice a firii. Acesta pare fi unul din sensurile ultime ale cantecului "vesnic" al pasarei U.
5. Nivelul tropologic
La acest nivel profund, al semnificatiilor celor mai largi circumscrise sistemului figurativ din textul in discutie, asadar la nivelul "ideii generale" (N. Hartmann, EsteticA), Pasarea U ne proiecteza in misterele adanci ale existentei cosmice si umane. Ea este, fara indoiala, in acest orizont interpretativ, o pasare fatidica, aducatoare de nenorocirii, cum observa si George Gana. Tipatul ei e cobitor, ca si acela al pasarei din Monolog in Babilon de Al. Philippide. Cum se stie, in poemul mentionat, Alexandru Macedon, erou civilizator in plina ascensiune si glorie militara, presimte niste "principii inimice", "la ceas tarziu de noapte", care il incearca "cu nelinisti, cu visuri si cu soapte" : "O pasare nenorocita tipa/Prin trestiile fluviului, departe./N-ascunde oare-un demon sub aripa?/E poate-o prevestire De viata si de moarte?". Acea pasare misterioasa, cu tipat sfasiind gandul eroului, prevestea, intr-adevar, sfarsitul unui destin, iar in ansamblul semnului poetic numit Monolog in Babilon, ea, "nenorocita" pasare, ca metafora-simbol, intregeste o grava semnificatie privind statutul ontic al omului, semnificatie lapidar exprimata de antici in maxima Vanitas vanitatum et omnia vanitas ("desertaciunea desertaciunilor, totul e desertaciune"). Motivul e frecvent intalnit in literatura universala. Am mai putea mentiona, aici, o celebra poezie a lui Goethe, intitulata Vanitas! vanitatum vanitas!, pe ideea desertaciunii visurilor omenesti.
in poezia lui Blaga, "glasul", "cantecul" pasarei sugereaza vocea implacabila a destinului. Avand in vedere circumstantele naturale, acelea ale unui peisaj autumnal in degradare (cu neguri dese, ploi, lut umed, urat existentiaL), in care pasarea U isi face aparitia, destinul, semnificatul filosofic al acestei metafore-simbol, ar putea fi identificat cu moartea, care "umbla-n nelume", pe "drumul" ei "surd" :
Unde razbate silnicul pas, lung peste crestet canta un glas.
Peste tot, in acest peisaj lugubru, de cosmar, "canta" glasul mortii, iar la scara existentei umane, "cantecul" ei, strans impletit cu dorinte, visuri, aspiratii, este mereu ("vesnic") perceput ca un avertisment fatidic, generand nelinisti, angoase, spaime.
"Canta vesnic deasupra-mi pasarea U" capata in plan axiologic sensul unui memento existential, menit sa constientizeze, acut, precaritatea vietii noastre si, implicit, modul de a ne programa idealurile si comportamentele. "Aminte.ste-ti ca esti trecator, ca nimic nu-i stabil in lumea aceasta, ca totul e devenire", asa s-ar putea traduce in cuvinte "cantecul" insinuat si nelinistitor al Pasarei U.
