Născut: 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Studii: Liceul Militar "Mihai Viteazul", Alba-Iulia, 1976-1980; Şcoala Militară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu", arma infanterie, Sibiu, 1980-1983; Facultatea de Geografie a Universităţii "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, 1997-2001.
Debut absolut: poezie în revista Inimi sub drapel a Liceului Militar "Mihai Viteazul",
Alba-Iulia, 1980.
Cărţi publicate: Livada cu poeme, poezie, Editura ICPIAF, Cluj-Napoca, 1997, cu o prefaţă de Iulian Patca; Aripi de întuneric, poezie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, cu o prefaţă de Constantin Cubleşan; Gândurile trupuri, poezie, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2000, cu o prefaţă de Irina Petraş; Cetatea cu nebuni, proză scurtă, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2000, cu o prefaţă de Irina Petraş; Capătul lumii, roman, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2004, cu o prefaţă de Irina Petraş; Memorialul Cetăţii, roman, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2010.
Coordonator al lucrării jurnalistice Orizont militar - Secvenţe din cotidian, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2008.
Premii literare: premiul revistei "Steaua", la cea de-a IV-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară, Poezie şi Eseu "
Octavian Goga - Mult-iscusita vremii slovă", 1998; Premiul "George Florin Cozma", acordat, în ianuarie 1999, de revista "Viaţa armatei", pentru volumul de debut "Livada cu poeme"; Diploma de onoare a Societăţii Cultural - Ştiinţifice "Virtus Romana Rediviva" pentru romanul "Capătul lumii", 2004; Premiul Clubului Lions pentru proză, 2005.
Premiul "Liviu Rebreanu" pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru romanul Memorialul Cetăţii, 2011.
Prezent în dicţionare şi antologii: Dicţionarul de poeţi Clujul contemporan, Petru Poantă, Fundaţia Culturală "Forum", Cluj-Napoca, 1998; Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud, Teodor Tanco, Editura "Virtus Romana Rediviva", Cluj-Napoca, 1998; Clujeni ai secolului 20 - Dicţionar esenţial, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2000; Cărţile deceniului 10, Irina Petraş, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2003; Clujul literar 1900-2005, dicţionar ilustrat, Irina Petraş, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", 2005; Cuvinte - Almanah literar 2006, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj-Napoca, 2006; Lumea fără mine, antologie bilingvă (română/maghiară), Editura "Tinivar", 2007; Literatură română contemporană, Irina Petraş, Editura "Fundaţia Culturală Ideea Europeană", 2008; Poeţii, Dumitru Cerna, 2008; 1500 scriitori români clasici şi contemporani, Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin, "Porţile Orientului", 2010; Literatură română contemporană - Prelungiri, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", 2010.
Apariţii în volume colective: Poeţi clujeni contemporani, Editura "Ana", Cluj-Napoca, 1997; Poezia părinţilor noştri, Editura "Renaşterea", Cluj-Napoca, 2002; Vise îmbobocite, Alba-Iulia, 1999; Patruzeci. Poeţi bistriţeni contemporani, Editura "Aletheia", Bistriţa, 2001; Trestie şi plumb, Flavia Teoc, Editura "Limes", 2001; Coperta a patra, Ioan-Pavel Azap, Editura "Dacia",2010 ; Varză ŕ la Cluj, Bucate felurite de scriitori povestite, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", 2010.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Aprecieri critice (selecţie)
Cetatea cu nebuni, proze, Cluj-Napoca, 2000
"După trei plachete de poezie, o carte de proze surprinzătoare, argumentând o neîndoielnică vocaţie. [.] Prozele sale sunt compuse cu o artă matură a dozării - minuţioasă, dar neştirbind nicidecum firescul frazei. Observaţia realistă se împleteşte cu fina disecţie psihologică, magia verbului dibuieşte liber în mulţimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil îşi alătură ironia discretă, autoironia e mereu conţinută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine, printre rânduri. [.] Miniparabole cu final neaşteptat şi incitant, prozele lui Grapini pot fi citite în mai multe registre, cuceritoare fiind mai ales sintaxa." (Irina Petraş, în Apostrof nr. 11-12/2000)
"[.] Toate motivele din prozele lui Leon-Iosif Grapini sunt născute din idei şi nasc, la rândul lor, o avalanşă de idei, iar ciclul continuă la nesfârşit. Prin aceasta, apropierea de Borges nu este exagerată. Dacă autorul va şti să treacă de tentaţia speculării paradoxurilor şi va stărui mai mult la umplerea cu carne epică a surprinzătoarei puteri de imaginare cu care este dotat, ne putem aştepta la apariţia unui prozator de mare calibru în literatura contemporană." (Nicolae Boghian, în Viaţa armatei nr.10/ 2000)
"[.] Prozatorul se promovează cu voce distinctă, construind, prin recuperare, un univers cu care ne-a familiarizat povestitorul arhetipal. [.] Interesant la prozator este faptul că acesta îşi aduce universul în actualitate, încercând să înţeleagă semnele vremii printr-o grilă confirmată de tradiţie. Cele două voci scriitoriceşti ale lui Leon-Iosif Grapini se fac ascultate, deopotrivă, cu un interes viu, mărturisind despre un scriitor în ascensiune." (Olimpiu Nuşfelean, în Răsunetul nr. 27/2000)
Capătul lumii, roman, Cluj-Napoca, 2004
Irina Petraş: "Un roman de multe carate ce aşteaptă încă să fie descoperit." (Ramuri nr. 2/2007) "Deşi puţin cunoscut, Capătul lumii al lui Leon-Iosif Grapini e un roman excelent." (Luceafărul de dimineaţă nr. 7/2008) "Dinspre Cluj privind, ştiu doi prozatori foarte buni, Ştefan Goanţă - vezi Zodia Ţârului, Popescu E. Napoleon, Moartea e facultativă, şi Leon-Iosif Grapini - Cetatea cu nebuni, Capătul lumii. Au cărţi excelente, dar nu reuşesc să răzbată în zona evaluării naţionale. E drept că şi ştiinţa-răzbaterii-la-suprafaţă e parte a valorii." (Dilemateca, noiembrie 2008)
"[.] Uzând de mijloace multiple ale exerciţiului scriitoricesc, Leon-Iosif Grapini pune în mişcare, cu abilitate, monologul interior şi discursul, gradaţia şi descrierea halucinantă, ritmul alert sau vorba domoală, în buna tradiţie a prozei ardeleneşti, alături de automatisme verbale pe care le retuşează cu insistenţă, observându-şi personajele din interiorul trupului lor sau, dimpotrivă, detaşate de trup. [.] Roman-parabolă de inspiraţie istorică, veritabilă comedie umană care începe în adâncul vremurilor şi se sfârşeşte în contemporaneitate, Capătul lumii e o poveste de viaţă." (Michaela Bocu, în Adevărul de Cluj, 24 iunie 2004)
"[.] Bun regizor de situaţii, constructor talentat de planuri şi acţiuni, povestitor hâtru şi sfătos, autorul ştie să se aplece cu atenţie şi plăcere asupra amănuntului, pentru ca, mai apoi, încărcându-l de valenţe, să-l transforme în eveniment. Într-un eveniment care îl înconjoară, îl prinde pe cititor prin căldura sentimentului, prin plăcerea discursului, prin farmecul povestirii, oferindu-i o lume vie, privită dintr-o perspectivă uşor şi blând ironică, uşor melancolică. [.] Romanul oferă cititorului nenumărate surprize textuale plăcute, este plin de savoare, textul este mustos, plin, fluent, incitant, dar şi misterios, suspansul fiind prezent mereu, totul constituindu-se într-o construcţie literară gospodărească, ardelenească. Memorialul de la Şanţ - cum numeşte Irina Petraş romanul, este o carte vie, adevărată, dovedind din plin talentul şi harul autorului." (Dumitru Munteanu, în Litera Nordului nr. 7 - 9/2004)
"[.] Romanul Capătul lumii vine să întregească personalitatea literară a lui Leon-Iosif Grapini şi chiar să răzbată într-un eşalon înaintat al prozei din aceşti ani. [.] Leon-Iosif Grapini a scris un roman cu cheie, a cărui descifrare va fi un test sau pariu că, vorba reclamei, cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor." (Nicolae Boghian, în Lumea militară nr. 1/2005)
Memorialul Cetăţii, roman, Cluj-Napoca, 2010
"Memorialul Cetăţii e, într-un fel, continuarea şi rotunjirea Capătului lumii. [.] Construită, iarăşi, pe mai multe planuri spaţio-temporale intersectate uneori pe nesimţite, ca într-o lume cu mai multele dimensiuni regăsite, cartea e şi o vastă panoramă etnografică, o detaliere a arhetipurilor. Meserii şi relaţii umane uitate sunt reînsufleţite cu o artă a descrierii de tip breughelian, aglomerarea de detalii limpezind în mod straniu tabloul în loc să-l încarce. [.] Toate împreună construiesc o Cetate de o importanţă egală cu Cetatea de piatră construită şi reconstituită în Memorial: azi e ziua de naştere a cetăţii şi ziua în care a murit primul om, orice moarte e o naştere. [.] Povestitor abil, Grapini joacă sforile amestecând realităţi şi ficţiuni după regula nescrisă a istoriei omeneşti: Totul nu-l veţi afla niciodată, semne de întrebare vor mai rămîne şi în mintea domniei voastre, şi în carte. Cu acest al doilea volum dintr-o, bănuiesc, trilogie, Grapini reconfirmă vocaţia de prozator, iar cititorul poate aştepta cu încredere rotunjirea cărţii despre un loc, o lume şi o atmosferă cărora li se asigură, astfel, realitatea şi dreptul la durată." (Irina Petraş, în Literatură română contemporană. Prelungiri, Editura "Casa Cărţii de Ştiinţă", 2010)
"[.] Leon-Iosif Grapini cultivă o epică evocatoare, într-o molcomă descriere de tablouri oarecum exotice şi de indivizi mitologizaţi, de situaţii cruciale şi de stări emoţionale trăite într-o istorie fabuloasă prin tocmai dilatarea detaliului realist al vieţuirii unei colectivităţi pe cât de autentică, pe atât de misterioasă în păstrarea datinilor strămoşeşti. Memorialul Cetăţii este un roman iniţiatic; un roman scris într-o caligrafie galantă şi uşor melancolizată; un roman cu frumuseţi naratoriale ce ţin de un anume rafinament al descripţiilor factologiilor metaforizate; un roman emblematic în creaţia acestui prozator, capabil însă, cum ne-a obişnuit deja, de surprize în viitor." (Constantin Cubleşan, în Tribuna nr.198/2010)
"Roman în roman, o istorie insolită a unor fapte şi întâmplări de demult, din vestitul ţinut grăniceresc, un soi de parabolă care închide destine, imperii, spaţii fabuloase, reale ori închipuite, credinţe şi mărturisiri, constrângeri cazone şi libertăţi de tot felul şi oameni, mulţi oameni. Şi cetatea - simbol al timpului şi spaţiului inexpugnabil. Peste toate, însă, mai e loc şi pentru tandreţe reţinută, pentru metaforă şi lirism picurat cu sfială. Se simte lectura adâncă, documentarea, gustul şi aplecarea pentru studiul de arhivă. Cartea, care se individualizează prin naraţiunea densă, în care rostirea se precipită, se aglomerează, bulucindu-se parcă pentru a ieşi la lumină, e, potrivit chiar autorului: monografie romanţată sau roman monografic. [.] Apariţia acestei cărţi echivalează, de fapt, cu un legământ, cu o datorie împlinită, cu o jertfă pe altarul memoriei." (Michaela Bocu, în Făclia, 23 septembrie 2010)
Volume: Livada cu poeme, versuri, 1997; Aripi de intuneric, versuri, 1999; Gandurile trupuri, versuri, 2000; Cetatea cu nebuni, proza scurta, 2000; Capatul lumii, roman, 2004. Prezent in volume colective si antologii.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Cluj.
