Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Itig PELTZ - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 12 febr. 1899, Bucuresti - m. 10 aug. 1980, Bucuresti.

Prozator

Familie de mici meseriasi: tatal, Nathan Peltz, era croitor, iar mama, Eara (n. Roten-berg), lenjereasa.

Tatal pictoritei Tia Peltz. Autodidact, studii (neverificate documentar) de teologie ebraica. In 1915 editeaza si scrie singur rev. efemera indrumarea, care-i marcheaza astfel debutul publicistic. Debut editorial cu eseul Menirea literaturii (1916), unde PELTZ pledeaza pentru o "literatura cu mesaj", etic in primul rand. Corector la Gazeta ilustrata (1916), redactor la Scena si Presa libera (1918), apoi la Literatorul lui Al. Macedonski, in acelasi an. Un an mai tarziu, e angajat de N. D. Cocea la ziarele Chemarea si Facla (1919); tot atunci, redactor la Adevarul si Dimineata. In tot cursul perioadei interbelice, desfasoara o abundenta activitate gazetareasca (redactor si la Epoca, indreptarea, Lupta, Era noua, Ordinea, Izbanda, Avantul s. a.), colaborator la rev. Sburatorul (frecventand intermitent cenaclul lovines-cian), Viata Romaneasca, Romania literara, Cuvantul liber, Azi, Santier, Bilete de papagal, Vremea, Reporter, Adevarul literar s. a. A condus el insusi rev.: Caiete lunare (1927), Zodiac (1930-1932).

A semnat si cu pseud. I. PELTZ Amurg, Enter, Ipel, Logicus, I. Pajura, Rix. Dupa al doilea razboi mondial, redactor la ziarele Drapelul (dec. 1944-1946), Era noua (1946-1948), colaborator la Romania libera (1957-1963), Steagul rosu, Informatia Bucurestiului, Munca, Gazeta literara, Romania literara, Luceafarul, Veac nou, Albina, Flacara, Pentru Patrie, Revista cultului mozaic s. a. Primul sau voi. literar propriu-zis, Fiori (1918), cuprinde poeme in proza. O vreme, se exerseaza in dramaturgie cu piesele Veninul (1917), Crima (1920), Editie speciala (1921), publicate in Revista pentru toti. A scris si proza scurta: Stafia rosie (1918), Mesterul viata (1919), Paiatele (1921), Fantose vopsite (1924) s. a., la care se intoarce dupa 1944, cu voi. Inimi zbuciumate (1962), Pana intr-o zi (1963), Fauna burzuluitilor (1965), Instantanee comice - si nu prea (1967), Microbar (1971). Dar consacrarea i-o aduc romanele, incepand cu Viata cu haz si fara a numitului Stan (1929), Horoscop (1932), si mai ales Calea Vacaresti (1933), Foc in Hanul cu tei (1934), care dau masura talentului sau de romancier, ulterior diluat si minat de felurite carente estetice in "Actele vorbeste" (1935), Tara buna (1936), Noptile domnisoarei Mili (1937), Pui de lele (1937) s. a. Dupa 1944, cu Israel insangerat (1946), Vadul fetelor (1949), Max si lumea lui (1957) nu mai da opere notabile, ramanand insa constant in tematica prin care s-a consacrat (lumea evreiasca) si pe care abia daca incearca s-o adapteze cerintelor conjuncturale ale momentului. A tradus (singur sau in colab.), din George Sand, H. Mur-ger, Pierre Daix, Sarah Bernhardt (memorii), O Henry, Otto Sailer-Jackson, E. Claudius, Aziz Nesin, K. Fedin, I. Efremov, A. Golovko, M. Nikitin, PELTZ Pavlenko, A. Rekemciuk, Roman Kim. Premiul S.S.R. (1929) si Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1979).




Dupa ce isi incercase sansa mai intai in teatru, dupa ce publica mai multe volume cuprinzand scurte proze poematice, sentimentale ori grotesti (Stafia rosie, 1918; Mesterul viata, 1919; Fantose vopsite, 1924) PELTZ va obtine, in 1929, Premiul Societatii Scriitorilor Romani cu primul sau roman, Viata cu liaz si fara a numitului Stan (1929), de factura suprarealista - rod al unei pasagere asiduitati "moderniste", ramasa fara prea mari consecinte, in lipsa unor afinitati organice. incepand cu cel de-al doilea roman, Horoscop (1932), scriitorul porneste sa exploreze mediul social si rasial care-1 va consacra in literatura romana: ghetoul, mahalaua evreiasca bucuresteana. Romanele Calea Vacaresti (1933) si Foc in Hanul cu tei (1934) constituie cele mai reprezentative piese din sociografia literara a acestui mediu (ilustrata, alaturi de P., de Ion Calugaru, Ury Benador, I. Ludo, Sergiu Dan s. a.) si, totodata, cotele de varf ale literaturii lui PELTZ Calea Vacaresti este fresca unei lumi dezolate si sordide, macerata endemic de mizerie sociala si de suferinta atavica, fresca in care epicul, dispus caleidoscopic, discontinuu, coaguleaza liric in compasiunea si caldura umana cu care scriitorul se implica in discurs. Destine omenesti comune si ingrate, marunte si insignifiante, nu mai putin tragice insa, se consuma in uzura cotidienei lupte pentru existenta, se intretes si se polarizeaza in jurul momentelor privilegiate ale acestei existente: casatorii, inmormantari, reuniuni confesionale. "Si peste toata aceasta pestrita aglomerare de fizionomii si suferinte pluteste nu stiu ce vant necrutator al destinului, poate insasi jalea milenara a neamului lui Israel, dar si febra unui instinct vital, care nu oboseste reluand aceeasi si aceeasi goana spre un scop ce se termina in moarte, ca raurile in mare" (Pompiliu Constantinescu). Reconfirmand capacitatea de perceptie globala a vietii unei colectivitati umane specifice, Foc in Hanul cu tei aduce in plus o mai subliniata trasare a destinelor individuale, gratie unei structurari mai decis conflictuale a epicului. Avand in prim-plan decalajele si antagonismele sociale ce dezbina din interior un univers inchis in sine, scriitorul isi vadeste vigoarea prin accederea la coordonatele temperamentale general-umane pe care si aceasta lume, ca oricare alta, se cladeste. Dintre cele cateva personaje pregnante ce ilustreaza aceasta dialectica, memorabil este, inaintea tuturor, bogatasul Micu Braun, temperament coleric si dominator, proprietarul atotputernic al "Hanului cu tei", speculator rapace al mizeriei semenilor. Prabusirea sa, de o factura balzaciana, va decurge fatal din propria-i traiectorie: imbogatit prin "lovituri" indraznete si pline de risc, precum incendierea propriilor depozite de marfuri, avantajos asigurate de mai-nainte, boss-u aventurier va fi doborat cu exact aceleasi arme; Ioina si Mehala, saraci pe care el ii impinsese dincolo de pragul disperarii prin umilinte si persecutii, vor da foc Hanului intr-un moment cand tocmai nu era asigurat, stire la auzul careia Micu Braun e doborat de un atac de cord. Celelalte romane dedicate periferiei evreiesti bucurestene sunt mai sarace in substanta, gravitand mai ales in jurul unor cazuri de patologie sexuala, ca in Amor incuiat (1933) ori Noptile domnisoarei Mili (1937). incercand sa-si extinda aria observatiei si asupra altor zone ale societatii romanesti, in "Actele vorbeste" (1935) si Tara buna (1936), romancierul nu are cu ce compensa absenta principalului sau atu, cunoasterea "dinauntru" a mediului abordat - conditii in care insusi simtul antagonismului si al conflictualitatii epice se toceste, cedand locul actului de pura bunavointa fara vreo semnificatie literara, cum se intampla in Tara buna, un perfect roman "cu teza": aceasta edenica "Tara buna", "unde nu s-a pomenit om caruia sa-i spui ca ti-e foame si sa nu te-ajute de indata fara sa te-ntrebe nici cine esti si nici de unde vii", unde "nimeni nu-ti precupeteste bucata de paine sau un loc de dormit o noapte", astfel incat "poti umbla din casa in casa si te saturi, ba mai gasesti si adapost" etc. etc. - nu este alta decat Romania. Aceeasi sistematica tocire a asperitatilor - rezultata, de aceasta data, din eclipsele si elipsele unei memorii selective, omisive, functionand parca dupa principiul "cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele" - ramane suprem comandament si in memorialistica din Evocari (1936), Cum i-am cunoscut (1964), Amintiri despre (1967), Amintiri din viata literara (1974), lipsita de asperitati, dar si de nerv, continand si multa anecdotica incontrolabila. Valoarea lor ca sursa de istorie literara trebuie privita cu multa circumspectie.



OPERA

Menirea literaturii, Bucuresti, 1916; Fiori, Bucuresti, 1918; Stafia rosie, Bucuresti, 1918; Mesterul viata. Bucuresti, 1919; Paiatele, Bucuresti, 1921; Fantose vopsite, Bucuresti, 1924; Viata cu liaz si fara a numitului Stan, roman, Bucuresti, 1929; Horoscop, roman, Bucuresti, 1932; Calea Vacaresti, roman, I-II, Bucuresti, 1933 (ed. II, 1957; ed. III, 1962; ed. IV, 1966; alta ed., 1997); Amor incuiat, roman, Bucuresti, 1933; Foc in Hanul cu tei, roman, I-II, Bucuresti, 1934 (ed. II, 1961; ed. III, 1962 ; ed. IV, 1968; ed. V, 1974; alta ed., 1995); "Actele vorbeste", roman. Bucuresti, 1935; Progresul cultural-economic. Bucuresti, 1935; Moartea tineretelor, roman, Bucuresti, 1935, Tara buna, roman, Bucuresti, 1936; Evocari, Bucuresti, 1936; De-a busilea, roman, Bucuresti, 1936; Toapele, roman, Bucuresti, 1936; Noptile domnisoarei Mili, roman, Bucuresti, 1937; (ed. II, 1969; ed. III, 1976): Pui de lele, roman, Bucuresti, 1937; Pusa, Bucuresti, 1937; Marturii, Bucuresti, 1937; De-a viata si de-a moartea, roman, Bucuresti, 1939; Israel insangerat, roman, Bucuresti, 1946; Contemporanii, Bucuresti, 1946; Avrumuta se biruie pe sine. Bucuresti, 1949; Vadul fetelor, Bucuresti, 1949; Max si lumea lui, roman, Bucuresti, 1957; Inimi zbuciumate, cu o pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1962; Pina intr-o zi, Bucuresti, 1963; Cum i-am cunoscut. Amintiri, Bucuresti, 1964; Fauna burzuluitilor, Bucuresti, 1963; Instantanee comice - si nu prea. Bucuresti, 1967; Amintiri despre, Bucuresti, 1967; Scrieri, I-V, Bucuresti, 1967-1973; Microbar, Bucuresti, 1971; Amintiri din viata literara, Bucuresti, 1974; Treceri si petreceri, Bucuresti, 1980; Problema evreeasca. Bucuresti, f. a. Traduceri: PELTZ Pavlenko, Soarele in stepa, Bucuresti, 1950 (in colab.); M. Nikitin, insemnari din Kuzbas, Bucuresti, 1954 (in colab.); Eduard Claudius, Oameni alaturi de noi, Bucuresti, 1955 (in colab.); K. Fedin, Fratii, Bucuresti, 1955 (in colab.); A. Golovko, Mama, Bucuresti, 1955 (in colab.); Roman Kim, Sumiko din Hirosima, Bucuresti, 1956 (in colab.); Aleksandr Rekemciuk, Perioada concediilor de vara, Bucuresti, 1960 (in colab.); Aziz Nesin, Daca as fi fost femeie. Bucuresti, 1963 (in colab.); Pierre Daix, Maria, Bucuresti, 1964; O Henry, Poveste neterminata, Bucuresti, 1965 (in colab.); Ivan Efremov, Coroana neagra. Bucuresti, 1966 (in colab.); George Sand, Tineretea lui Etienne Depardieu, Bucuresti, 1966; Otto Sailer-Jackson, Tigrii mei, Bucuresti, 1967; Henri Murger, Scene din viata de boema, Bucuresti, 1972; Sarah Bern-hardt, Dubla mea viata, memorii, Bucuresti, 1976 (in colab.); Balzac, Modeste Mignon, Bucuresti, 1991; E. Sue, Misterele Parisului, Bucuresti, 1992.

REFERINTE CRITICE

Perpessicius, Mentiuni, II, IV; idem, Opere, III, V, VII; E. Lovinescu, Memorii, II, 1932; idem, Istoria literaturii romane contemporane, 1937; G. Calinescu, Istoria; V. Ardeleanu, insemnari despre proza, 1966; G. Calinescu, Ulysse, 1967; E. Lovinescu, Scrieri, II, 1970; O. S. Crohmalniceanu, Literatura, I; PELTZ Constantinescu, Scrieri, IV; VI. Streinu, Pagini, V; I. Balu, in Romania literara, nr. 52, 1979; FI. Mugur, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1980; V. Rapeanu, in Romania literara, nr. 33, 1980; PELTZ Mareea, in Scanteia, nr. 11. 937, 1981; idem. Concordante si controverse, 1983; Perpessicius, Opere, XII, 1983; V. Rapeanu, Scriitori dintre cele doua razboaie mondiale, 1986; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 45, 1995; idem, ibidem, nr. 6, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Itig PELTZ

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Itig PELTZ





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text