Aci sosi pe vreunui este o meditatie pe tema fortuna labilis iar ideca este ca viata reconstituie arhetipal un mecanism care se repeta.
Universul il-formeaza viata personala, de familie, asa cum si-o rememoreaza. Ca si Mihail Sadoveanu in llanu Ancutei, poetul cauta sa desluseasca acele gesturi arhetipale fundamentale ale vietii: Imaginea bunicii Calyopi, care vine intr-o berlina, imbracata inli-o larga crinolina exprima o veche imagine de idila, urmata ca intr-un contrapunct de motivul fortuna labilis sugerat de simbolul clopotului: Si cum sedeau departe un clopot: a sunat, / De nunta sau de moarte, in tufnul vechi din sat". Sunetul clopotului insoteste, vesteste inceputul ciclului vietii, adica nunta si sfarsitul, adica moartea: De mult e mort bunicul, bunica e batrana". Timpul devine astfel un motiv, de meditatie romantica: Ce straniu lucru: vremea!". Meditatia este aceea care declanseaza sentimentul de nostalgie si tristete, ca urmare a trecerii inexorabile a timpului: Deodata pe perete / Te vezi aievea numai in stersele portrete". Poezia devine si o meditatie pe motivul panta rhei .
In aceasta curgere a timpului, in aceasta Lume cu un destin tragic, iubirea este un element de optimism, de afirmare a vietii: Dar ei, in clipa asta simteati c-o sa ramana".
Idila este tratata cu elemente livresti. Bunicul ii spunea bunicii versuri din
Zburatorul de I.H. Radulescu si din Le lac. iar el ii spune iubitei cu ochi de ametist Balada lunci de floria furtuna si versuri.din Francis James. Repetarea acelorasi gesturi sugereaza tendinta de a descoperi modele de viata, tiparele umane fundamentale, arhetipurile. Elementele romantice ale idilei, care are ca tema, mesaj, iubirea, se impletesc cu elementele clasiciste sugerate de conceptele de fortuna labilis. panta rflei dar mai ales de trasaturile general-umane ale eroilor, de modelele de viata. Sentimentul de tristete da poeziei o nuanta de elegie. Timpul a sters imaginea acestei lumi romantice, cand bunica Calyopi venea sa-si implineasca destinul in casa amintirii cu-obloanq si pridvor".Vcum casa este inchisa: Paianjeni zabrelira si poarta si zavor", fiindca aici viata a incetat hornul nu mai trage alene din ciubuc", a trecut vremea, cand pe aceste meleaguri se luptau poteri si haiduci". Timpul era de basm, bunica avea ochi de peruzea, timpul transfigureaza realitatea, clopotul suna anuntand nunti si inmormantari.
Imaginile rudelor au ramas in stersele portrete" de pe perete, fiindca trainica legatura a iubirii i-a legat pentru totdeauna: Dar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana", fiindca singura iubirea trece dincolo de moarte: De mult e mort bunicul, bunica e batrana"
Acelasi destin trist de elegie il va avea si poetul, care acum priveste ochii de ametist ai iubitei si legatura eterna a iubirii il poarta de la un sunet de clopot la altul ca pasi spre eternitate: departe un clopot a sunat / De nunta sau de moarte in turnul vechi din sat". Eroii sunt structurati pe afect, ca si tema, ideea, dar aspectul romantic se interfereaza cu elementele realiste si expresioniste. Avem deci, ca trasatura a esteticii expresioniste, o subtila sinteza estetica.
Stilul este marcat de aceasta sinteza. Imaginile romantice sunt construite prin " metafore: ochi de ametist", ochi de peruzea", prin metonimii: hornul nu mai trage . alene din ciubuc", Paianjeni zabrelira si poarta si zavor".
Elementele simboliste se reiau spre a sugera conceptul de panta rhei, cum ar fi imaginea clopotului, care suna fatidic implinirea destinului, momentul arhetipal al nuntii sau al mortii.
Imaginile realiste sunt un prilej de meditatie pe tema fortuna labilis: Te vezi
aievea numai in stersele portrete", fiindca doar ochiul obiectiv al aparatului de fotografiat ne da o imagine reala. Aceasta metamorfoza a imaginii noastre este alta decat cea, pe care o avem despre noi insine: Te recunosti in ele dar nu si-n fata ta". e aici construirea unor metonimii de factura realista: Caci trupul tau te uita dar tu nu-l poti uita". Tot prin metonimii se construiesc si imaginile decorului romantic: in drumul lor spre zare imbatranira plopii .
In contextul poeziei interbelice,
Ion Pillat reprezinta momentul de sinteza dintre traditie si modern, dintre specificul national si inovatiile preluate din poezia occidentala.
