Scrisorile catre Vasile Alecsandri au fost scrise de
Ion Ghica spre sfarsitul vietii. Asupra imprejurarilor in care prozatorul si Alecsandri s-au hotarat sa-si scrie unul altuia ne informeaza chiar Ion Ghica: intr-o seara lunga de iarna, pe cand ninsoarea batea in geamuri, asezati pe jaturi la gura sobei, dinaintea unei Jlacari dulci si luminoase, am petrecut ore intregi si placute cu amicul Vasile Alecsandri, po-vestindu-ne unul altuia suvenirile noastre din tinerete.
Se apropia de ziua cand ne-arn adus aminte de camerile noastre de culcat si ne-am despartit gasindu-ne amandoi la un gand, zicandu-ne: De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub forma de epistole intime, cele ce ne-am povestit intr-asta-seara; poate ca unele din ista rioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei cari n-au trait pacele vremi? ."
Desi Alecsandri nu a scris decat trei epistole, Ion Ghica a continuat sa scrie cu perseverenta, la indemnul poetului, care pretuia verva fericita" a autorului, intuind vocatia epistolara a acestuia.
In anul 1880, Alec-sandri il anunta pe Ia-cob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare", ca se afla in posesia primelor epistole trimise de Ghica, preiioase schi-te de moravuri vechi si de datini istorice". incepand cu anul 1880 si pana in anul 1884 acestea vor aparea in Convorbiri literare".
Desi nu toate au un caracter strict literar. Scrisorile catre Vasile Alecsandri se disting prin remarcabile calitati beletristice, cuprinzand minunate tablouri de epoca, bogate in amanunte pitoresti, portrete ale unor personalitati, naratiuni ale unor fapte si intamplari, presarate cu anecdote.
Scrisorile sale se refera la scoala de la inceputul veacului (Scoala acum 50 de ani"; Dascali greci si dascali romani"), vorbesc despre domnia lui Cara-gea (Din vremea lui Ca-ragea"), despre miscarea eteristilor (Din timpul zaverii") etc.
Portretele realizate unor personalitati (Ni-colae Filimon,
Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, Theodor Diamant etc.) au, pe langa valoarea literara, si una documentara.
Farmecul scrisorilor consta in stilul direct, liber de orice constrangere, de o rafinata si subtila eruditie. Tonul povestirii este degajat, familiar, plin de umor. Cand s-a decis sa-i scrie lui Alecsandri, Ghica nu si-a propus sa faca literatura: Daca vrei sa-ii scriu cateodata"- il previne Ghica - nu-mi cere, te rog, sir la vorba, caci nu sunt in stare a-mi restrange suvenirile si a le clasa pe date, ci lasa-ma sa Jac cum pot si cum imi vine. "
Capodopera a literaturii noastre memorialistice. Scrisorile catre Vasile Alecsandri sunt considerate de George Calinescu drept muzeul Carnavalet al nostru".
