Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Ioan Missir si Istoria literaturii romane despre Ioan Missir



Istoria literaturii romane si universale a inregistrat nume de scriitori care s-au impus printr-o singura opera, printr-o singura carte. Acesta e si cazul lui Ioan Missir, autorul cartii Fata moarta, aparuta prima data in 1937 si incununata cu premiile Academici Romane si Societatii Scriitorilor Romani. Desi cartea s-a bucurat de un larg si binemeritat succes, tiparita fiind in cinci editii, totusi despre Ioan Missir rai s-au cunoscut pina acum prea multe date biografice, datorita mai ales faptului ca nu s-a mai ilustrat prin nici un fel de activitate literara. Un numar de zece schite, ramase inedite, in manuscris, au intrat de-abia recent in fondul Muzeului literaturii romane.

Potrivit datelor pe care ni lc-a comunicat vaduva scriitorului, Lucia I. Missir, autorul cartii Fata moarta s-a nascut in 1890 la New York, in S.U.A., unde parintii sai (Bogdan si Cecile, nascuta Marehand, originara din Fribou,rg -■ ElvetiA) emigrasera din dorinta de a-si imbunatati existenta precara. Au izbutit sa lucreze la o mica ferma timp de opt ani, in care perioada aduc pe lume patru copii. La reintoarcerea in patrie a familiei sale, Ioan Missir avea vi,rsta de sase ani. Urmeaza scoala primara si liceul la Botosani, apoi Facultatea de drept la Bucuresti.

La inceputul primului razboi mondial, in 1916, Ioan Missir este mobilizat si trimis pe frontul din Carpati, cu gradul de sublocotenent. Tot timpul razboiului s-a aflat in linia intii, fiind demobilizat abia dupa incheierea armistitiului, cu gradul de capitan in rezerva. Experienta involburata acumulata prin participarea la intreaga desfasurare a luptelor a transpus-o in unica, dar remarcabila sa carte Fata Moarta.

in restul vietii, Ioan Missir a profesat avocatura si a ocupat, o perioada de timp, functia de primar al orasului Botosani. A murit in 1944.



Pentru un cititor neavizat, titlul cartii e oarecum derutant in raport cu continutul ei, lasind impresia ca ar fi vorba de povestea unei fete, de o poveste de dragoste sau de o naratiune cu subiect inrudit. Nimic din toate acestea. Fata Moarta este un emotionant jurnal de front, o tulburatoare cronica de razboi, o carte de notatii si marturisiri, scrise la persoana intii, apartinind unui om care s-a aflat nemijlocit pe front, in linia intii a campului de batalie, in tot timpul conflagratiei. Fata Moarta, ne spune autorul cartii, "in timp de pace era un plai minunat, unde isi dadeau intilnire, nesuparati de nimeni, cerbii si caprioarele, lupii si mistretii, vulpile si toate salbaticiunile. Veverita tisnind din copac in copac in salturi nebunesti, cocosi salbatici trezind departarile cu glasurile lor caraghioase

Zmeuris pentru ursi ; iarba grasa, izvoare limpezi Codri calcati numai de fiare ; natura stapina, fara progres si civilizatie

Pentru cei de prin partile locului, Fata Moarta este o legenda.

O legenda trista : De mult, o fata, mai frumoasa decit toate fetele din sapte sate, era in dragoste cu un flacau. Prins cu arcanul si dus la oaste, flacaul dezerteaza de dorul fetei si, infruntand legea, vine intj-o noapte acasa. Da de stire mandrei lui, se ascunde in munti si, pe poteci cunoscute numai de dinsii, isi duc, furisindu-se, dragostea lor vinovata Haituit, dezertorul se face haiduc, iar haiducul stapi-neste muntii si vaile Casinu lui.

Codrii, ibovnica ii sint prieteni si gazde

Se injgheaba poteri, fata ii da de veste si, in dragostea ei, nu vrea sa-1 paraseasca. incercuiti, ajung pe un plai, hotar in hotar cu Tara Nemteasca. Fara scapare, isi ridica viata, si cind potera stringe latul gasesc pe plai fata injunghiata, iar haiducul - zdrobit in prapastie"

Pentru cei care au luat parte la luptele din preajma Casi-nului, denumirea Fata Moarta a devenit insa simbolul unei si mai mari drame : "Pentru noi combatantii - spune Ioan Missir - este o dira de singe tinar si curat ; este locul unde trunchiurile copacilor, retezati de uraganul artileriei, poarta schije si gloante, unde fiecare brazda e insemnata.

Este locul sfredelit de transee amice si dusmane, unde am trait doua luni de incercari desperate, de atacuri cistigate si frinte sub bombardamente infernale.

Este locul unde am taiat aripele acvilelor bavareze imbatate de asalt si unde, intariti in credinta unei biruinti tirzii nu am dat indarat decit sub valul urias inamic.

Acolo, la citiva metri de inamic, ingropati in santuri, muream de nostalgia trecutului si amintirilor noastre, fara speranta de reintoarcere da zile senine si frumoase

Pentru cei ramasi acasa, Fata Moarta este locul catre care a zburat gindul reintoarcerii celui drag plecat pe front, prefacut in cimitir, unde soti, frati o,ri parinti au inchis ochii pentru totdeauna"

Literatura romana contemporana este bogata in opere inspirate din realitatile primului razboi mondial, pe care le-au evocat din felurite unghiuri de vedere, sub variate aspecte umane, social-istorice si nationale. Restringindu-le la domeniul prozei, amintim Padurea spinzuratilor de Liviu Rebreanu, Strada Lapusneanu de Mihail Sadoveanu, Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi de Camil Petrescu, intunecare de Cezar Petrescu, Balaurul de Hortensia Papadat-Bengescu, Flamura alba de George Mihail-Zamfirescu, Pe cimpia de singe a Marasestilor si Intoarcerea tatei din razboi de Al. Sahia, Moartea fratelui meu de G. M. Vladescu, Hirdaul lui Satan de Eugen Todie, Pe frontul Marasesti invie mortii de Gabriel Dragan, Zile de lazaret de Gh. Banea, in cetatea idealului de Dem. Teodorescu etc. Fata de toate aceste scrieri in proza, Fata Moarta se deosebeste fundamental. Cartea lui Ioan Missir, fiind in intreaga ei substanta un autentic jurnal de front, o cronica de razboi, chiar daca e realizata printr-o rememorare ulterioara, nu apeleaza de loc la fictiune, nu contine nimic epicizat. Toate faptele, intim-plarile si evenimentele, de la inceperea ostilitatilor si pina la incheierea armistitiului, cunoscute de scriitor printr-o traire nemijlocita, sint consemnate in concretetea si autenticitatea lor, in imagini de accentuat realism, in pagini pline de rascolitoare si dureroase adevaruri. Cartea ne ofera, retrospectiv, o oglinda veridica a primului razboi mondial, evocat etapa cu etapa, episod cu episod, in inclestarile lui tragice, in vicisitudinile care au incercat greu armata si tara noastra, cu nenumaratele lui jertfe umane, cu profundele procese pe care le-a provocat in constiinta si sufletul oamenilor ca si in viata sociala.



Raportata la literatura universala, cartea lui Ioan Missir poate fi asemuita cu Pe frontul de vest nimic nou, de Erich Maria Remarque, inrudindu-se prin procedeul compozitional, acela al evocarii realitatilor razboiului sub forma insemnarilor personale, intime, fara nici o fabulatie de natura epica, sub impulsul senzatiilor directe. Fata Moarta reprezinta in literatura romana ceea ce reprezinta Pe frontul de vest nimic nou in literatura germana. Cartea lui Ioan Missir ar merita din plin sa fie tradusa in alte limbi, fara riscul de a fi sugrumata de celebritatea cartii lui Krich Maria Remarque.

Fata Moarta este o carte zguduitoare prin continutul, prin semnificatiile ei, prin modul elevat in care c scrisa, suprin-zator la un autor care nu s-a mai afirmat prin nici o alta activitate literara. Spre deosebire insa de Pe frontul de vest nimic nou, nu este o carte a "generatiei pierdute". Intr-adevar, Ioan Missir evoca realitatile de pe front si din spatele frontului cu evidenta luciditate critica, blamiind lipsa de grija a unor oficialitati fata de pregatirea si inzestrarea armatei cu echipamentul de lupta necesar, acuzind pe demagogi, pe lasi si pe tradatorii de patrie, dezaprobind sever huzurul celor ce stateau departe de cimpul de batalie si nepasarea guvernantilor fata de cei intorsi din lupta. Cu toate acestea, sensul major al cartii este activ. Accentul principal cade pe revelarea eroismului ostasilor si ofiterilor romani, a inaltului lor spirit de jertfa patriotica, pe demonstrarea faptului ca cei ce luptau pe front erau condusi de nobile idealuri, idealurile libertatii, demnitatii si unitatii nationale, ale apararii gliei si hotarelor stramosesti. Patriotismul, alesele insusiri morale ale soldatilor si ofiterilor romani, barbatia si sacrificiile lor nu sint insa trimbitate de autor cu ostentatie, retoric, ci cu multa discretie si sobrietate, cu intensitate grava, in cuvinte simple, in notatii pline de rezonanta, ale caror ecouri se prelungesc mult timp in sensibilitatea cititorului. Iata, spre pilda, un episod al luptei de la Fata Moarta : "Se umple padurea de urlete si vaiete. Iau altii comanda, dar incercarile toate dau gres, si sub linie ramin atitia !

   

Inamicul trage cu dum-dum. Muzica lor oribila o distingem net. Gloantele pornesc ca o sticla care se sparge. Camarazii platesc cu viata gestul de a ridica pe cei cazuti

Vin ajutoare ; urla obuzele de o parte si de cealalta; pornesc si cei de sus la atac, iadul scurma portile plaiului, dar totul ramine nimic. Si daca un colt de transee trece din mina in mina cu sacrificii grele, noaptea, cind vine ordinul de retragere, pune val negru peste toata Fata Moarta

Echipe lucreaza in graba capre de sirma ghimpata si le arunca in fata transeeloj.

Si vaietele ranitilor, care nu mai inceteaza !

   

E atita incordare in noi, si nervii sint asa de intinsi,

incit, desi nu sintem in linie, nu poti gasi o clipa liniste. Ai impresia ca un nod iti ineaca rasuflarea si gura uscata, si buzele arse nu pot primi nici pinea, iasca fara gust, nici strop de apa.

Cum sa te gindesti la tine cind intre cele doua rinduri de santuri urla de durere si de revolta cei cazuti ? Se amesteca in spasmurile mortii vaietul germanului de pe malul Rinului, venit in tara straina, cu cel al romanului aparator al granitelor stravechi".

intr-un anume sens, Fata Moarta poate fi considerata o replica la Pe frontul de vest nimic nou. Daca invadatorii germani reprezentau o "generatie pierduta", o generatie sacrificata zadarnic, ostasii romani stiau ca lupta pentru indeplinirea idealului sfint al independentei si unitatii nationale.

Marea calitate a cartii lui Ioan Missir este autenticitatea, sinceritatea. Autorul a notat numai ceea ce a trait, ceea ce a vazut si simtit. in fiecare pagina pulseaza viu adevarul vietii, al vietii dramatice de pe front, vibreaza adinc destainuirea obiectiva. int,r-un scurt si elogios cuvint inainte, care a insotit editiile anterioare ale cartii, N. Iorga spunea : "Cetitorule, ai inaintea ta o frumoasa carte de adevar. Un om cinstit si viteaz spune ce s-a intimplat in adevar. O spune limpede si adinc induiosat".



Fata Moarta este o carte de profunda umanitate. Autorul inchina pagini de coplesitoare emotie ostasilor simpli, care s-au jertfit in lupta nu numai cu un sublim patriotism, dar si cu o exemplara modestie, cu cea mai fireasca atitudine omeneasca. Aceste pagini au acorduri de imn :

"Sarmanul Pompas !

    Cum sta cu rniinile intinse si cu fata intoarsa spre mine, ai crede ca asteapta sa treaca focul si, pindindu-ma, cum avea obiceiul, sa se ridice o data cu mine. Ochii mari deschisi privesc, poate, noua lume in care paseste O suvita de singe se prelinge prin buzele intredeschise

Ostas neobosit, saritor la ceasuri grele, ai murit faja sa stii ce inseamna faptele tale.

Te revad plin de ingrijorare cind, reintors din patrula singur, cu doi prizonieri plocon, mi-ai spus :

-- Pe ceilalti doi i-am scapat!

   

Pentru tine, datoria era cuvint de evanghelie ; oboseala - o boala femeiasca ; frica - un cuvint pe caje in viata ta de taran cinstit nu l-ai inteles ; gloantele erau muste, bondari, de cari te aparai cu mina.

Miinile tale string inca arma, tovarasa dreapta, la care tineai mai mult decit la orice. Singele care, picatura cu picatura, se scurge din rana care ti-a luat viata, pecetluieste locul unde ai cazut. Miine insa, omatul va zidi poteca si nimeni n-are sa stie ca aici s-a stins un viteaz.

Si tu, Burlacu, miradru de galoanele tale. Vor afla oare copiii tai nevinovati ca n-ai voit cu nici un pret sa ramii la trenul regimentar departe de lupta si ca in fruntea sectiei tale ai tinut sa treci pragul acestei vieti ?

Cine, in satul departat de pe malul Jijiei, le va spune ca inima ta de bun roman n-ar fi trebuit sa se opreasca ?



Vor trimbita altii faptele tale, si pe pieptul tau, in loc sa infloreasca decoratiile cu cari se vor impauna altii, va apasa pentru totdeauna tarna umeda, ingrasata de singe.

Si tu Leontinescu, plugar incercat, soldat hotarit si plin de grija fata de camarazii si mai-marii tai !

    Ce sigur erai ca mina ta avea sa tina tare coarnele plugului in brazda pe ca,rc o pomeneai cu drag de atitea ori !

    Si tu Si tu"

Chiar din succintele pasaje reproduse, rezulta clar ca, desi e o cronica de razboi, un jurnal de front, Fata Moarta nu are nimic din atitudinea si stereotipia insemnarilor informative. Meritul esential al cartii este sobrietatea. O sobrietate care tine insa de veritabila arta narativa, autorul izbutind sa se mentina permanent la nivelul unei literaturi memorialistice de cea mai buna calitate, in care se armonizeaza desavirsit patetismul liric retinut, du,rerea inabusita, discreta, dramatismul, adesea drapat in gluma disimulata, compasiunea sincera, simplitatea ca esenta a conditiei umane a ostasilor. Evocind etapele succesive ale luptei, care puteau sa se asemene pe front, autorul ar fi putut aluneca intr-o naratiune monotona, care sa se repete. A stiut insa cu real mestesug sa evite vehicularea acelorasi clisee, revelind cu patrundere sensul fiecarui episod, aspectul concret si particular al fiecarui moment de lupta. Notatia e realizata cu economie de mijloace. in fraze scurte, lucrate atent, strabatute de fior dramatic, presarate cu expresii pline de putere de sugerare, Ioan Missir izbuteste sa spuna mari adevaruri, sa emotioneze adinc, sa tina mereu treze atentia si sensibilitatea cititorului, sa-1 invite la meditatie. Desi descrie frontul episod cu episod, autorul nu aglomereaza amanunte nesemnificative, parazitare. Dimpotriva, fiecare detaliu are un rol bine precizat, serveste la conturarea imaginii de ansamblu, la crearea atmosferei specifice.

Pentru toate aceste virtuti, cartea Fata Moarta de Ioan Missir merita cu prisosinta interesul si pretuirea noastra.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate



});

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.