Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





George BALAITA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 17 apr. 1935, Bacau.

Prozator

Fiul lui Gheorghe Balaita, functionar comercial, si al Constantei (n. Popa), casnica. Scoala inceputa la Bacau in 1942. Liceul absolvit in 1953. Urmeaza Institutul de Cultura Fizica din Bucuresti (1953-1955), de unde se retrage. Absolvent al Facultatii de Filologie, sectia lb. si literatura romana, a Univ. din Iasi (1967). Desenator tehnic, prof. suplinitor, instructor metodist. Debut in presa, cu reportaj, in ziarul Steagul rosu, Bacau (1958), cu proza in Luceafarul (1960). Debuteaza editorial cu voi. Calatoria (1964), proze scurte traditionale, tributare unui moment literar tezist. Se retine schita Tatal, baiatul si o zana de lut. Din 1964, redactor, apoi redactor-sef adjunct al rev. bacauane Ateneu. In 1979 se muta la Bucuresti, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 director al Editurii Cartea Romaneasca. Bursier al Univ. din Iowa-City (S.U.A., 1980). Conversand despre Iones-cu (1966) si intamplari din noaptea soarelui de lapte (1968), voi. de proze scurte, sunt texte care prefigureaza, prin exploatarea perceptiei infantile sau prin tehnicile de banalizare a absurdului, hiperestezia specifica romanelor. Lumea in doua zile (1975) descrie doua fete ale realului in unitatea lor contradictorie, domesticul si demonicul, din punctul de observatie privilegiat al cumpenei, observare nu de dincolo de existenta, ci in numele ei. Cu Ucenicul neascultator (1977), se incearca ridicarea personajelor in zona mitului sau macar a legendei, prin frecvente referiri la literatura, traditii, basme, prin parafraze si citate incorporate, livresc, uneori ostentativ. Premiul Uniunii Scriitorilor (1975); Premiul "I. Creanga" al Acad. (1977).




Lumea in doua zile (1975) reconstituie profilul ambiguu al functionarului navetist Antipa (casatorit cu Felicia), a carui dubla personalitate se manifesta prin existente care nu comunica, un nou Dr. Jekyll cu alter-ego-ul sau, Mr. Hyde. in Albala, Antipa este jovial, casnic,, pasnic, lenevos, bonom, visator; in Dealu-Ocna el se comporta cinic, rece, demoniac, e un chefliu care pune in miscare forte malefice, un iresponsabil. Completand anticipat certificate de deces, Antipa isi descopera capacitatea de a proroci moartea cuiva. Prorocirea devine obiectul unui pariu lugubru intre clientii crasmei lui Moiselini din Dealu-Ocna. intamplarile care se succed mentin actiunea la interferenta dintre farsa si tragedie, caci o farsa tragica, in tonalitate durrenmattiana, este acest roman care incepe cu un elogiu al casniciei, al proprietatii, al existentei domestice si se termina cu moartea personajului principal, ucis de un maniac linistit contrariat, Anghel, omul de la Casa de Apa, care isi confunda prietenul cu chinezul Su-Cio, personaj legendar, cel care si-a prezis moartea, posesorul unei oglinzi magice. O farsa tragica, polemizand cu spiritul farsei, considerat nefast pentru o colectivitate. Una dintre obsesiile romanului este stabilirea limitei pana la care se poate glumi, limita greu de gasit si usor de trecut. Se confrunta moralitatea aranjamentului, a compromisului cu fanatismul ideii duse pana la capat. Compromisul este vital si e preferat in numele tolerantei si iubirii. Dar optiunea este pusa sub semnul unei indoieli ironice. Romanul poate fi citit ca un poem (asa cum Suflete moarte este un poem) al gospodarului care tanjeste dupa putina demonie, este visul demonic al casnicului, normalului, echilibratului Antipa. Fantasticul demoniac se manifesta ca o intruziune brutala in banalitatea rituala, ceremonioasa, linistitoare, amanuntit, voluptuos descrisa a existentei cotidiene vazute de un hedonist. Teroarea previziunii nu se instituie in realitate, este doar teroarea asteptarii unei terori, a puterii care nu se ia in serios, si ar esua in farsa daca, alaturi de acest Mesia diabolic, plictisit, sceptic, n-ar exista si profeti (Anghel) care, prin fanatism, isi imping mentorii spre cadere, spre tragic. Antipa este un personaj fara istorie, el exista in istorie traind intr-o stare de promiscuitate in raport cu puterea sa discretionara asupra semenilor. Scepticismul sau, pierderea increderii in sine declanseaza mecanismul distrugerii. Constructia romanului este simetrica, intre cele doua parti exista punti prin situatii si personaje. Cele doua zile prin intermediul carora este reprezentata, creata lumea sunt zilele solstitiului de vara (21 iunie) si solstitiului de iarna (21 decembrie): ziua cea mai lunga, noaptea cea mai lunga marcheaza inceputul intunecarii si luminarii. Simbolismul solsti-tiilor este exprimat si prin fetele lui Ianus, prin sugestia unui Mesia cronocrator, prin semnele apei si focului din mitologia chineza, la care BALAITA face apel. Organizatorul materialului documentar (adunat de anchetatorul amator, judecatorul Viziru), cel caruia i se incredinteaza benzile de magnetofon, caietele adunate, pare a fi un personaj strict simbolic: Alexandru Ionescu, prieten cu personajele principale, scriitor veleitar, teoretician al nevoii de melodrama. Se justifica asa oralitatea, fragmentarismul, discontinuitatea, tehnica mixajului, alternarea de planuri si timpuri narative, racursiurile, dilatarile, echivocul. O cheie a romanului, vazut intr-o oglinda convexa, este "poemul filosofic" Mondo cane, proiectat de cainele vorbitor Argus si relatat iubitei sale, catelusa Eromanga. Nu este singurul moment in care "realitatea" este supusa unei deformari sistematice in sensul anamorfozelor, expresie a unui univers manierist sau construita prin montajul arcimboldesc, cand portretul lumii se face din elemente juxtapuse ce exprima, tautologic in aparenta, intregul. In Ucenicul neascultator, BALAITA recurge la o abila solutie tehnica pentru a ingadui o cat mai mare libertate a optiunii. Naum Capdeaur este mereu prezent, scrib cu tablita in mana, care transcrie "faptele faraonilor" dupa amintiri proprii sau relatarile altora, mereu retras in planurile adanci ale tabloului, neobservat dar observand.

Compozitia cartii se bazeaza pe sistemul observatorului observat. Artimon artimonierul (artimon - catarg de la pupa unei nave cu panze) scrie, privind deci inapoi, despre Naum care scrie, printre altele, povestea lui Palaloga despre Visarion Adam, propria sa poveste despre Stefan Dabija intamplarea lui Filip Adam, povestita de Al. Vestea, apoi Artimon povesteste si Naum scrie povestea lui Chirica Samca, pentru ca in final sa asculte si sa transcrie opiniile lui Palaloga despre proza si tarani. Lumea in care se misca personajele, plina de scriitori, asa cum este "tanara si plina de adjective", se reconstituie cu ajutorul catorva pilde fara morala explicita, pilde fata de care Naum, ca si cititorul, se afla in situatia discipolului care trebuie sa descifreze singur si neajutat sensul. Conventia naratorului omniprezent si omniscient capata un nou chip, multiplicat prin sirurile de cronicari, de scribi care consemneaza momentele initierii. Ramasi in istorie, naratorii se solidarizeaza, prin actul "intelegerii", cu principalele lor personaje. Pentru B., literatura este o pedagogie fara canoane, o ucenicie neascultatoare. Amanuntul in proza aceasta este o fanta ingusta printre fapte, sensuri, simboluri prin care ochiul treaz al constiintei creatoare poate intrevedea adancuri catre care nu par sa existe cai de acces. In calea destruc-tiei, a anomiei, a alienarii, BALAITA inalta un "colos de cuvinte" de o certa complexitate stilistica si totusi de o evidenta coerenta. Simbolismul, alegorismul si livrescul ca supra-text sunt folosite uneori excesiv. Dar farmecul prozei lui BALAITA este dat de invazia concretului senzitiv, de putinta aproape diabolica a scriitorului de a transcrie acuitatea simturilor, in traditia enormului si monstruosului cara-gialesc, de a inscrie, cu ajutorul unor formatiuni frazeologice gerundivale, sentimentul ambiguu al unui prezent textual narativ care incorporeaza, in invadatoare peri-fraze, mirosuri, gesturi, gusturi, lecturi, teze, polemici, viziuni reactualizate cu intensitate.



OPERA

Calatoria, Bucuresti, 1964; Conversand despre Ionescu, Bucuresti, 1966; intamplari din noaptea soarelui de lapte, Bucuresti, 1968 (ed. II, 1999); Lumea in doua zile, Bucuresti, 1975 (ed. II, 1985; ed. IV, 1994; ed. V, 1998); Ucenicul neascultator. Bucuresti, 1977; Noptile unui provincial, Iasi, 1983; Gulliver in tara nimanui, Bucuresti, 1994.

REFERINTE CRITICE

D. Culcer, Citind sau traind literatura, 1976; C. Ungureanu, Proza si reflexivitate, 1977; A. Cosma, Romanul romanesc si problematica omului contemporan, 1977; I. Vlad, Lectura, un eveniment al cunoasterii, 1977; G. Dimisianu, Noua prozatori, 1977; P. Georgescu, Volume, 1978; M. Iorgulescu, Firescul, ca exceptie, 1979; Mioara Apolzan, Casa fictiunii, 1979; I. Negoitescu, Alte insemnari critice, 1980; Cornel M orara, Semnele realului, 1981; D. Culcer, Serii si grupuri, 1981; P. M. Gorcea, Structura si mit in proza contemporana, 1982; I. Simut, Diferenta specifica, 1982; I. Apetroaie, in Ateneu, nr. 4, 1982; Ov. S. Croh-malniceanu, in Cahiers roumains d etudes litteraires, nr. 4, 1982; R. G. Teposu, in Romania literara, nr.15, 1982; Alex. Stefanescu, intre da si nu, 1982; N. Manolescu, Arca , III; I. Vlad, Lectura romanului, 1983; Val. Condurache, Portret, 1984; V. Cristea, Modestie si orgoliu, 1984; N. Manea, Pe contur, 1984; M. Odangiu, Romanul politic, 1984; L. Raicu, Fragmente, 1984; E. Simion, Scriitori, HI; M. Braga, Cand sensul acopera semnul, 1985; A. Sasu-Mariana Vartic, Romanul romanesc, I, 1985; C. Ungureanu, Proza, 1985; S. Bar-bulescu, Profiluri literare contemporane 1987; V. Cristea, Fereastra criticului, 1987; I. Holban, Profiluri epice contemporane, 1987; Alex. Stefanescu, Prim-plan, 1987; Ov. S. Crohmalniceanu, Al doilea suflu, 1989; Monica Spiridon, Melancolia descendentei, 1989; I. Simut, Incursiuni in literatura actuala, 1994; Corina Ciocarlie, Gramatica personajului, 1992; idem, Hestia, 1995; D. Stefanescu, Sensul si imaginea, 1997; C. Ungureanu, O enciclopedie romanesca, 1998; N. Cartarescu, Post-modernismul romanesc, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

George BALAITA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui George BALAITA





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text