Exista o anumita dificultate in a incadra Car tea
Oltului intr-un gen literar anume, deoarece ne aflam in fata unei specii literare noi. Car tea Oltului este, in acelasi timp, reportaj al unei calatorii, poem in proza despre natura, dar si povestire alegorica despre statornicia si virtutile morale ale poporului roman. in ciuda acestei dificultati de incadrare,
Cartea Oltului este o lucrare de o remarcabila omogenitate stilistica.
Urmarind cursul Oltului, de la izvoare la varsarea in Dunare, scriitorul realizeaza o monografie impresionanta a locurilor invecinate, coborand in folclor si in istorie, descriind natura salbatica a defileurilor, lupta apelor cu piatra.
Scriitorul considera raul asemenea unui om care isi realizeaza menirea pe lume, infruntand tenace momentele potrivnice, desfasuran-du-si, impetuos resursele, in epoca de plenitudine, spre a imbatrani apoi treptat si a disparea in nefiinta.
De o deosebita frumusete, prin capacitatea de a sintetiza intr-o imagine singulara o multitudine de date geografice, istorice si folclorice, este secventa in care este descris locul de geneza a Oltului: "Acel munte, ce de departe de tot se za reste inaltandu-se dea supra lumii, e leaganul unei legende. De pe culmile lui au pornii sa si caute tatal, nemaiintors din batalie, cei doi fii de imparat cu firi atat de deosebite. Muresul, as cultaior. a urmat calea aratata de casa; dar Oltul, chiar de la incepui, a ales un drum pri mejdios, pe care a pornit cu navala tinerelii, pier zandu se de fratele sau. Cand. mai tarziu, cu prins de pareri de rau, sa intors sa-l caute, nu la mai pulul gasi. De atunci, cei doi frati merg prin lume, pierdu(i unul de altul pentru lotdeau na"
Urmarind destinul Oltului, autorul ne infatiseaza sapte momente ale zbuciumatului sau drum spre varsare, simbolizand cele sapte trepte ale unei existente: treapta minerala, cand izvoraste din Ilasmasul Mare; treapta vegetala, cand se indreapta spre miazazi; treapta implini rii totale, cand se intoarce spre miazanoapte; treapta vieiii spiritu ale, cand parcurge spatiul Transilvaniei spre apus; treapta marii istorii, cand strabate Carpacii; treapta linistitului amurg, cand traverseza campia si treapta intoarcerii in Cosmos, cand "isi pierde si numele si apele" in Dunare.
Cartea Oltului defineste mai bine decat oricare alta scriere personalitatea lui G. Bogza. El se dovedeste a fi un veritabil arhitect al naturii, pe care o proiecteaza grandios in spiritul nostru, umanizand-o si transformandu-i elementele, iluminand-o din unghiuri cu totul inedite, reflectand-o pe "panza vremii" cu semnificatii multiple, tulburatoare.
