Nascut in 1891 intr-un sat ardelean. Aron Cotrus devine in 1911 student la Viena. A urmat, aici. Facultatea de Litere pana in 1913 cand, din lipsa de mijloace, intrerupe studiile si gaseste un post de gazetar la Romanul" din Arad. unde, de altfel, debutase cu doua poezii. in 1911. Ambianta literara vieneza era dominata, atunci, de expresionism. Si aceasta il va marca profund si hotarator pe poet. Cc-i drept, aceasta inraurire se pliaza pe un fond nativ temperamental predispus sa asimileze expresionismul. Poetul era un patetic militant politic si expresionismul gasise aici un teren favorabil de implantare. Colac peste pupaza, poetul face. o vreme, primul razboi mondial ca ostas austro-ungar intr-un regiment in Italia, cunoscand pe viu ororile razboiului. Si aceasta experienta Iiminara a sporit apropierea de motivele obsesive ale expresionismului. Structura lirismului sau s-a conturat deplin si parca definitiv. S-a spus ca ar fi fost influentat liric de Emil Tsac, dar Calinescu ii cauta inrauririle in poezia manifest, grandilocventa in discursivitate prelungita la Whitman. Dar Calinescu nu frecventase expresionismul si nici nu-1 agrea ca formula lirica. Bunul nostru coleg de breasla, dl Ovid S. Crohmalniccanu, a studiat, intr-o remarcabila monografic din 1971. expresionismul in literatura romana si i-a gasit, firesc, locul lui Cotrus in ansamblul curentului, asa cum a fost reprezentat la noi. Si e evident ca poetul Cotrus c bine, potrivii plasat aici. De altfel, chiar volumul de debut al lui Cotrus din 1915 (Sarbatoarea mortiI) c vadit tributar expresionismului vicnez si german, chiar ceh (Klemm, Wcrfcl. Becher ctc.) din acea vreme, cu aplecarea lui spre social, intr-un poem lung (dimensiune pe care. apoi. o va depasi, fiind mereu in lupta cu masura limitativa) din placheta de debut aflam imagini apocaliptice ale inclestarilor umane, cu rascolirile coplesitoare ale zbuciumarilor razboiului: Ard case, suri, jirezi de fan si paie: / In groaznicul incendiului vezuviu, / Alearga flacarile ca un fluviu / Si-un biet popor dc-avuluri il despoaie. / Alearga flacarile ingrozitor. / Alearga. / Peste campia rosie si larga". Si: Doar inortii-n urma lor de mai raman /Si-ostenii unui imparat pagan, / Ce si-or cata cand vor sosi - culcusc / Aici in muntii-accslia de ccnusc / De spaima va-ngheta atunci oricare / Si nebunia le-o patrunde-n oase. / Cand si-or vedea fapturile scarboase. / In geamurile rosii-ngrozitoarc? Iar in alta poema (Nu fu-nlamplarE), din aceeasi placheta de debut, aflam ecouri directe din nenorocirile razboiului: Retrageri iuti, invingeri uriase. / Nelinistc-n sale si orase / Si ranc. ranc-adanci si jale / Azi, plansei, mane. marsuri triumfale / Si orbi, si schiopi, si ciungi, / Adusi de trenuri si convoiuri lungi, / Si lazarete pline, si spitale " Si. in sfarsit, inca o imagine despre cataclismul razboiului, asa cum se configureaza in poezia Spre lazarete: ,.Nc-aduna de pe campii mortii crude / In vagoncte ce se duc trandave, / Cu leganari dc-mbatranite nave / Ni-s hainele de sange inca ude. / Ni-s mainile de sange inca ude!
// Din lupte pe viata si pe moarte. / Atatia schilavi sunt dusi acum in cele. / Sunt dusi incet spre albe lazarete. / Spre lazarctc-n zarile desarte / Si de acolo iarasi, mai departe!
" Nu stiu cata poezie lirica e in aceste versuri. Dar ca e infiorare autentica in acest lip de lirism expresionist, nu ma indoiesc defel.
Dinamismul violent, specific expresionismului, se accentueaza in volumele urmatoare in care imagistica c frenetica si masura nu mai poate li deloc supravegheata. Fotul c navalnic si violent. Volumele sale Romania (1920). Neguri albe (1920). Versuri (1925), in robia lor (1926), Strigat pentru departari (1927) o dovedesc. Poezia e, in mai toate aceste volume, un strigat navalnic sfasietor, zbucnit din violenta aproape mistica, incat aproape se confunda cu tipatul si energia primara de nimic zagazuita. Si totul e invaluit de patos social, aproape nefiltrat, zgomotos si fara ocolisuri afirmat: ..Ma rasucesc, ma zbat in gol, in glod / gandindu-mi - fir nevazut - mi-1 innod, / mi-1 deznod, / patimi flamande ma musca, ma rod? " Ori: Aspru, singuratic tai / brazi inalti ca in povesti / din codrii cautarilor zadarnice / trec peste pictri ascutite, peste, putregai, / cu dorurile-mi ulitarnice, / si-n arborii tacerii vecinice izbesc /cu tot avantu-mi pamantesc" Si: ..Vreau sa fiu picur indaratnic, rece. / pentru piatra cea mai tare / vreau sa fiu furtuna cotropitoare / si brad ce ramane-n picioare /pe unde ca trece. // Vreau sa fiu paine alba si buna / pe masa schioapa si goala-a flamandului". Sau in alt poem (NebunuL): in pieptul meu se zbat puteri de urias / cum nicicand n-au mai fost pe lume -intr-altul / si tari cum e bazaltul / Sunt muschii supti pe bratu-mi ucigas / O, urla, / urla-n foamea ta de lup, / tu, inima cu multi stapani, / caci azi ori maini / te voi lasa la corbi, la lupi si caini?" Rar, rar de tot. melosul erotic isi face loc in aceasta poezie rebela si dinamitarda. O aflam in volumul din 1920, Neguri albe, in care poeziile nu au titlu ci apar numai numerotate. inchipuind, si pe aceasta calc, un flux continuu, abia sfartecat de respirarea odihnei de o clipa: Iti caut lacom gura-n intuneric / Si suflctu-ti neinteles, himeric. / Iar sanii-ti calzi, sub sarutarea mea, / Iar niatasurile cenusii. / Palpita speriati. incetisor. / Ca doi rotunzi si tineri colibri. / Surprinsi de-o mana aspra, grea, / in primavara dulee-a cuiburilor lor" Si: Te vreau pe tine!
/ Vreau gura-ti. sarutarile-ti feline. / Si ochii tai prevestitori de rau - / Te vreau pe tine!
"" Cum se vede, si in aceste scurte rataciri erotice nu rugarea blanda sau concupiscenta sunt notele dominate, ci tot strigarea imperativa a unui suflet mereu nelinistit care cauta si cere ceea ce socoate ca i se cuvine. Dar aceste strigari erotice sunt rare. Versul sau revine la starea de nuditate a expresiei, parca niciodata prelucrata, scrasnita, opintita furios. Motivul cultura opusa civilizatiei sau asezarii traditionale, primare, ce respinge modernitatea urbana, isi gaseste, si el. drept la afirmare, ca in mai toata poezia expresionista. ..Din fumul astor vechi cetati misele, / Din prafuri groase, reci. / De niu/.cc. de stravechi biblioteci. / Cu porniri salbatice, rebele. / Fara a ma opri mult la vreo rascruce, / Ma duc / spre laudele nemarginite, / Spre codrii uriasi si cautatori ai libertatii mele" Poetul se extaziaza in fata naturii primare, opusa contrafacerii, inaltand imnuri muntelui, pustei, bivolului, bradului, adancurilor nesfarsite, sesul cenusiu, prin sclipitor noroi", codrii negurosi", ..eterna nepasare".
Cum se stie, am mai spus-o. poezia expresionista a cultivat patosul social, razvratirea celor fara de nimic impotriva averilor acumulate. Poetul devine in 1928, cu volumul Maine, un aplaudat al cercurilor de stanga pentru poeziile sale de revolta sociala. Celebra poema l alni Opinca a fost mult reprodusa in gazelele de stanga, comunizatc: Io, / Patru Opinca, / taran fara jarina, / plugar fara plug, / ciurdar fara-o vita. / imi duc viata necajita / fara strambatati si viclesug / si brusul de muceda pila / mi-1 platesc cu sange din belsug.. // Io. / Patru Opinca. / ce inlr-atalca mosii n-am doar o sirinca, / infrunt strambele legi si napasta. / si-n razmerita cc-n mine creste / sudui vartos, mocaneste / si scuip pe toata randuiala asta !
" Poetul anunta, in versurile sale directe, navalnice, efective rasturnari sociale care sa aduca o societate a egalitatii depline. Pornii pe calea acestui populism, strigat fara cracnirc, poetul ajunge de la stanga la dreapta si chiar la extrema dreapta a legionarismului militant. in volumul Tara, din 1937, ii arata pe legionari, ca vestitori ai lumii noi si ai omului nou: uile-i!
/ arsi de soare, aspri, indrazneti, /crainici iuti ai unei noi vieti". Si: feti-frumosi ai unui nou noroc, / cresc sprinteni. / s-otelesc. se rascoc. / sub ceruri de plumb si de loc" Calincscu vestejea aceasta degradare a poeziei ce trecea. innamolita, de la un pol la altul, tradand rostul ei inalt. Lungile sale poeme Horia (1935), Kminescu (1939), Rapsodie valaha (1940), Rapsodie daca (1942) sunt coplesite de o discursivitate pe panouri mari. in care poezia e rar prezenta. Cum din 1929 Cotrus devenise diplomat (atasat de presa), are noroc Anul 1944 il gaseste la Madrid si poetul ia. decis, dupa ce ceruse, in zadar. Ministerului de Externe, sa fie repus in drepturile ce i se luasera, calea exilului. Traieste o vreme in Spania, apropiat mult de mediile legionare. in 1956. bine istovit sufleteste (la trei ani dupa decesui sotiei salE) se stramuta in S.U.A.. o vreme in Canada, iar in S.U.A., unde o duce greu. intretinut de romani mai cu dare de mana. Moare trist, uitat si pierdut in straini. in octombrie 1961. si e inmormantat, potrivii dorintei testamentare, la Cleveland. Chiar daca. marturisesc, nu agreez poezia sa bolovanos zgrunturoasa. e drept sa recunosc aici o voce lirica autentica.
Dl Alexandru Ruja, dupa ce a editat, la o editura din Timisoara, toata opera lirica a lui Cotrus. a alcatuit. in Biblioteca pentru toti", o antologic nelipsita de reale calitati, prin stradania restituirii intregului, inclusiv versurile - fatal repetitive si vadit saracite - scrise in exil. Prefata d-lui Alexandru Ruja e scrisa cam rudimentar si. plina de poncife, e bantuita de partitura limbajului de lemn (nu lipseste nici sintagma implicandu-se plenar"). Tabelul cronologic e insa atent, oferind o imagine a evolutiei operei si activitatii lui Aron Cotrus.
Aprilie 1996
