Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





FELIX ADERCA, BIOGRAF despre Felix ADERCA



Felix Aderca a fost un scriitor total. A scris, deopotriva, poezie, proza, dramaturgie, eseistica si critica literara, publicistica, a facut traduceri, a luat interviuri si s-a dorit chiar estetician (vezi Mic tratat de estetica). Ciudat e ca n-a stralucit in nici unul dintre aceste compartimente, abia izbutind sa ajunga in zonele mediane. Rolul sau intre cele doua razboaie a fost insa foarte important. A fost, incontestabil, un factor de emulatie creatoare pentru viata literara intretinand-o si propulsand-o prin vesnica sa agitatie publicistica, favorabila innoirii si modernitatii. A fost printre putinii care (impreuna cu N. Davidescu si B. FundoianU) au militat pentru impunerea Iui Arghezi ca marc poet, destui ani inaintea debutului (1927) cu Cuvinte potrivite. De n-ar fi decat asta si inca ar fi imens. Dar au fost atatea altele. in cenaclul Sburatorul" al lui Lovinescu infatigabilul Aderca era unul dintre factorii de decizie, dupa orice lectura amfitrionul cerandu-i, mai intai, lui, opinia (Ce spui don Aderca. Ce spui Bebs?", era o formula cronicizata acolo, pe care toti sburatoristii au evocat-O). Apoi, a initiat interviul literar ca gen respectabil (nu gazetaresC), luand temperatura literara a epocii. Celebrele sale interviuri din anii douazeci, cu principalii scriitori ai timpului, adunate, apoi, in volumul, cu titlul inspirat. Marturia unei generatii (luminat de portretele lui Marcel IancU), sunt, negresit, un moment de referinta, cu adevarat o marturie pentru posteritate. Aderca era prezent peste tot ca un adevarat si propulsiv ferment. Oriunde se dezlantuia o batalie literara, Aderca era nelipsit, activ, razboinic si eficient. N-a lipsit nici in 1936-1937 de la batalia declansata de N. Iorga impotriva asa-zisei prostitutii in literatura", cand a suferit, pentru una dintre scrierile sale, si un proces in justitie, cerandu-se (Sfarma piatra" si Porunca Vremii" au fost. cu deosebire, activE) si intemnitarea lui. Marturisesc o situatie paradoxala. Desi nu-mi place nici una dintre scrierile sale literare, Aderca imi este foarte drag (ca istoric literar traiesc cu gandul numai in trecuT), tocmai pentru rolul propulsor pe care 1-a exercitat in epoca. Si. de aceea, ori de cate ori am prilejul (ca acum la aparitia unei editii din scrierile salE) comentez cu placere si. cumva, cu recunostinta. Mi-a fost dat sa-1 cunosc prin 1956-1957, ca tanar redactor care a primit insarcinarea de a cili un voluminos manuscris al lui Aderca despre viata si opera lui Gocthc. L-am citit constiincios si i-am comunicat, naiv, ca lucrarea se va publica. Nu s-a publicat niciodata si se afla azi depusa la Biblioteca Academiei, fara sanse de a aparea vreodata.




Dar sa ma refer la editia care prilejuieste acest comentariu. Dl Valentin Chifor (care si-a luat doctoralul cu o teza despre AdercA) a publicat intr-un volum cartea din 1934, Oamenii exceptionali si ineditele pagini de jurnal (ianuarie-martie 1951), pe care le-am citit, acum vreo doi ani, in manuscris, la Biblioteca Academiei. Printre variatele genuri pe care le-a practicat, Aderca a scris si biografii: una despre Magelan (1939), una despre Petru cel Marc, publicata in 1940 sub pseudonim si, mai inainte, una despre Cristofor Columb (1935) si alta despre Rasputin (1938). Risc o ipoteza. E probabil ca gustul pentru biografii (gen caruia. in epoca. Stefan Zweig ii adusese celebritatE) i-a venit din creionarea acestor portrete publicate in 1934 in volum. Ele au aparut in 1933-1934 in revista Vremea" a fratilor Donescu. care au avut grija ca, in 1934, sa le adune in volum, publicandu-le in Editura Vremea. Portretele acestea, gustate la aparitia in revista, evocau oameni politici (Lincoln, Hitler, Stalin.Wilson, Briand, DeValera, Kemal PasA) artisti (Isadora Duncan, Wagner. Sarah BernardT), mari vizionari (Isus, TolstoI) oameni de afaceri vestiti (Basil Zaharoff, Ford, HearsT). Unele dintre aceste portrete evoca personajele inainte de incheierea carierei lor (Hitler, StaliN). De aceea nu izbutesc sa fie concludente deplin, spunand azi putin cititorilor. Hitler, in martie 1934 (cand a publicat acest portreT) era de-abia la inceputul diabolicei sale cariere de cancelar-Fiilircr al Germaniei. Inteligenta e surprinderea unei caracteristici Medalionul e intitulai Hitler sau marxistul fara voie", demonstrand ca Fiihrcrul a inceput prin glose pe tema luptei de clasa, preconizand etatizari si exproprieri. Lipseste din acest medalion diferenta specifica si chiar genul proxim si - cu exceptia antisemitismului violent - nu aflam aici nimic din trasaturile sale caracteristice care au intunecat lumea europeana (nu numai!

   ). Pe Slalin il infatiseaza, cum a si fost. un complexat lipsit de cultura si ideologic, dar. politist desavarsit, prin CEKA si GPU, a izbutii sa-si infranga adversari ca Trotki. A fost iui apucat care a voit sa faca un alt popor, transformand o tara de tarani intr-un colos industrial, deci sa creeze o alta Rusie. Emblema bolsevismului, ciocanul incrucisat cu o secera, c o minciuna, adevaratul senin heraldic al eoni un ism ului c numai ciocanul - ciocanul care construieste uzina si autotractorul". in tonuri potrivite e lucrat portretul lui Keinal Pasa, creatorul Turciei moderne, cel ce a desfiintat imperiul sultanilor, a despartit islamismul de stat. creand o revolutie in moravuri si obiceiuri. Bun e si portretul lui Wilson, utopicul presedinte al S.U.A care, cu ale sale 14 principii, a influentat tratatele de pace de dupa primul razboi mondial si harta Europei de centru si de est. Dar in tara lui a fost un infrant, neizbutind sa se mai aleaga presedinte. Cuceritoare, adesea fine, sunt portretele Isadorei Duncan (aceea care dansa aproape goala, marea dansatoare care a uimit si entuziasmat lumea, sfarsind Ia 49 de ani. dupa ce a fost si sotia lui EseniN) al lui Wagner si Sarah Bcrnardt.

Ravasitor, in felul sau, e jurnalul din 1951. Aderca a suferit atroce in vremea legionarilor si a lui Antonescu (cand - dat afara din slujba, nu a avut voie sa semneze in presa sau pe coperta unei carti, de-abia gasindu-si o slujba de profesor la un fel de universitate evreiasca, ce n-avea drept sa elibereze diplomE). Dupa 23 August 1944 a crezut ca a venit democratia adevarata. S-a alaturat Partidului Social-Democrat, i s-a oferit o slujba in Ministerul Artelor de sub conducerea lui Ion Pas, a scris o carte - submediocra - despre Gherea si a trecut, impreuna cu social-democratii, in 1947, in P.C.R. in 1948, la verificari, a fost exclus din P.C.R, silit sa se pensioneze din slujba si nu mai avea voie sa semneze. ii era teama sa nu fie arestat. Din 1948 a inceput sa lucreze la amintita carte despre Goethe (se numeste Goethe si lumea luI) ..folosind, cum scrie in jurnal -conceptia materialista a culturii si istorici". Iar alta data, pentru a se justifica: Ca sa nu-si inchipuie ca sunt un oportunist sau un ahtiat de castiguri mari. ca am ajuns de la conceptia artei pentru arta la materialismul determinant in istorie si cultura, din cine stie ce socoteli sau pur si simplu de frica, i-am rezumat cuprinsul capitolului introductiv - scris sub forma de ziar intim - al lucrarii melc asupra lui Goethe". Aceste pagini de jurnal sunt incepute in 18 ianuarie 1951. cand a izbutit sa primeasca, de la Fondul Literar; repartitie pentru o camera la Casa de creatie de la Sinaia si incheiat la 15 martie a aceluiasi an, cand n-a mai suportat atmosfera. intr-un fel. penitenciara. E pacat ca un om ca Aderca, stiind tot despre viata literara interbelica si de dupa aceea nu a tinut un jurnal continuu. Ar fi fost o mina documentara de informatie. Regreta si el: imi pare rau ca n-am inceput acest jurnal intim acum vreo cincizeci de ani. Ani pierdut aproape, cu totul, cincizeci de ani de viata. Memoria a pastrat atat de putin iar scrierile numai o parte si aceasta parte, destul de deformata. Ar fi fost mai mult decat o cronologie personala". Si alta data despre jurnal ca mijloc formativ: Din ziua in care au deprins alfabetul, baietii si fetele ar trebui obligati sa-si tie un jurnal personal, ferit cu indarjire de ochi straini, oricat de iubiti, oricat de iubitori. E o invatatura si va fi o avutie de neinlocuit". Cred ca ideca de a tine acest jurnal se datora fricii in care traia necontenit. Era convins ca. periodic, cineva ii umbla prin hartii si cum era apasat de ideea ca este suspectat- de simulare si va fi izgonii din vila, incredinta jurnalului gandurile sale intime, ca document probator. De aceea marturisirea repetitiva ca c sincer cand s-a apucat de monografia Goethe in spiritul conceptiei materialiste despre arta. desi a iesit, din aceasta intreprindere care 1-a ocupat vreo patru-cinci ani, un avorton. Mai-marii Fondului Literar (D. Corbea, I. GruiA) l-au vizitat la Sinaia, l-au chestionat daca lucreaza si Aderca traia mereu cu spaima exilarii. isi incondeiaza acid companionii. Pe Traian Selmaru, atunci secretar al Uniunii Scriitorilor si atotputernic, nu-1 scoate din vechil si sluga. Pe Nicolae Moraru, si el mare scula pe atunci, il catalogheaza, cum si era, fanatic, mediocru, un oportunist speriat de propria-i nesiguranta". Marcel Breslasu, care lucra la o piesa de teatru, i se destainiiie ca tot ce-a realizat pana acum, in poe/ie sau muzica sau in amandoua deodata, n-a fost decat declamatie", li incondeiaza pe Bacoriski. pe Maria Banus. pe Victor Tulbure, se apropie de Dan Dcsliu dar. timorat, se intreaba daca nu c un delator. Pana si despre Cela Serghi. ce scria la nu stiu ce nuvela nascuta moarta. isi aminteste ca fusese amanta lui Aristide Blank si acum se da gales pe langa un director de editura. N-arc cuvinte bune nici despre Ioana Postelnicu, pe care, totusi, o stia de la cenaclul Sburatorul". banuind-o ca-1 provoaca pentru a-1 denunta. Prieteni ii erau niste catei, o cam oligrofrena ingrijitoare. Maria, un pictor caznit si doua actrite. Era mereu suspicios. infricosat, debusolat si jignit ca a fost mutat in alta camera. Mai vechea trauma se redeschide si se decide sa plece: ..Judecand bine, A«caniinul de creatieA» de la Sinaia a fost pentru mine o pedagogie". Aceasta, desi la inceputul sejurului considera ca trimiterea mea la Sinaia (a fosT) o victorie impotriva unei adversitati care ma terorizeaza de trei ani". Acest mic jurnal de vacanta c. negresit, un document revelator. Si c bine ca dl Valentin Chifor 1-a publicat. Prefata d-salc (de fapt un studiU) e buna. informata, spunand cat si cum trebuie despre Adcrca scriitorul. Pacat ca scrierea Oameni exceptionali e azi, palita de vreme (in unele sectiuni ale eI) iar celelalte sunt portrete parca prea grabite si concise ca sa se constituie in micromonografii.



Iulie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2022 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.