Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Eugen NEGRICI - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 28 nov. 1941, Ramnicu-Valcea.

Teoretician si critic literar. Fiul ofiterului Nicolae Negriei si al Mariei (n. Popescu).

Scoala generala si Liceul teoretic in Ramnicu Valcea (1948-1959); studii filologice la Univ. din Bucuresti (1959-1964).

Debuteaza cu un art. despre Slavici in Gazeta literara (1964). Dupa absolvire isi incepe cariera univ. la Facultatea de Filologie a Univ. din Craiova. Colab. la Ramuri, Tribuna, Amfiteatru, Viata Romaneasca s. a. Debuteaza editorial cu Aut im, logos si personalitate (1971), voi. ce inaugureaza seria lecturilor moderne din literatura noastra veche; el va fi continuat cu Naratiunea in cronicile lui Gr. Ureche si Miron Costin (1972), initial teza de doctorat, sustinuta in acelasi an la Univ. din Bucuresti. Tripticul Expresivitatea involuntara (1977), Figura spiritului creator (1978) si Imanenta literaturii (1981) impune una dintre cele mai originale critici romanesti din perspectiva receptarii. Examenul poetic si tipologic al structurilor lirice din Introducere in poezia contemporana (1985) si Sistematica poeziei (1988) rotunjeste imaginea unui analist remarcabil. NEGRICI contribuie decisiv la definirea conceptului de "literatura involuntara", avand in acelasi timp meritul de-a elabora si ilustra o moderna teorie a lecturii. Premiul Asoc. Scriitorilor din Craiova (1972); Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978 si 1985.

Plecand de la premisa ca "literatura veche, pentru a fi inteleasa, trebuie mai intai iubita", demersul teoretic si critic al lui NEGRICI este unul polemic: cronicile sunt literatura care se cere parcursa de "interpretul-receptor angajat intr-un proces comunicativ cu textul". inlocuind "structura pretins obiectiva a operei" cu "structura unui raport de consum", extinzand apoi mecanismul si "efectul de instrainare" - studiat, odinioara, de catre formalismul rus


- de la emisie la receptarea operei, analistul "expresivitatii involuntare" isi revendica, pe o cale proprie, estetica receptarii. "Totul, in interpretare, trebuie sa porneasca de la constiinta cititorului. Iar, in cazul particular al limbii scrierilor vechi, distanta dintre cuvintele ce le compun si cele pe care le percepe astazi mental cititorul e suficient de mare ca ele sa capete statutul de figuri
- sau mai bine zis sa ne dea sentimentul unui limbaj figurat" {Imanenta literaturii, 1981). Este ceea ce autorul demonstreaza in prima carte, Antim, logos si personalitate (1971). Lectura Didahiilor ne descopera pe Ivireanu care, avand constiinta estetica, "se ratacise pe drumurile artei" punand bazele elocventei sacre si a retoricii nationale. La fel de nuantat si de radical este volumul urmator, Naratiunea in cronicile lui Gr. Ureche si Miron Costin (1972), unde se apasa pe epicitatea, pe caracterul fictional al unor cronici acceptate multa vreme prin valoarea lor predominant referentiala. Grigore Ureche" class="navg">Grigore Ureche, de pilda, este "valoros atat timp cat este elementar, inconstient, organizat de insasi intamplatoarea evolutie a evenimentelor, in vreme ce Miron Costin, "intr-o maniera mult mai decisa decat Ureche nu intelege prin cronica o emisie incontinenta de stiri, ci o alcatuire de povestiri cvasiautonome detasabile". Cronica lui Ureche ilustreaza un "model narativ", la Costin descifreaza un "climat epic", dedus din alternanta intentie / spontaneitate sau anticipare / surpriza. Capacitatea analitica se conjuga fericit cu enuntul generalizator, de unde coerenta demersului de factura paideica, mereu subliniat teoretic. El va fi amplificat pe linia concretizarii conceptului de "expresivitate involuntara" sugerat tot de studiul literaturii vechi. "Cu cat coboram la texte aparute la mari distante de momentul nostru si cu cat aceste distante in timp sunt mai mari, cu atat se vadeste mai lesne plasticitatea involuntara a enuntului". Or, Grigore Ureche e un asemenea exemplu de literatura involuntara, largita insa si la fragmente de lucrari stiintifice, administrativ-juridice etc. NEGRICI alege texte subestimate ca literatura incercand sa faca "sa rodeasca campul de posibilitati semantice" in cele trei volume ale Expresivitatii involuntare. In primul (Expresivitatea involuntara, 1977) valorile sunt "fie reconvertite in plan sincronic, fie resuscitate prin modificarile aduse de timp in codul de referinta al cititorului". Al doilea, cel mai interesant. Figura spiritului creator (1978) muta acentul de pe receptare pe actul de producere al textului in conformitate cu principiul ca "esentialul intr-o lectura critica nu este sa faci cunoscuta o structura ci sa realizezi o structurare". In articole consacrate lui Antim Ivireanu, I. Heliade-Radulescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu s. a. schiteaza "figuri ale spiritului din analiza gandirii producatoare". Aceste pagini de poetica sunt urmate de Iminenta literaturii (1981), in care NEGRICI urmareste "polisemia semantica" a zapiselor, jitiilor, cartilor de prevestire, genealogiilor, insemnarilor de grefieri etc. Daca, aici, receptorul trece iarasi in prim-plan cu "credinta orgolioasa ca literatura este o fatalitate a limbajului", dipticul alcatuit din Introducere in poezia contemporana (1985) si Sistematica poeziei (1988) propune o tipolo-gizare a structurilor lirice de azi din perspectiva raportului triplu dintre "eul producator" si "existent". NEGRICI desprinde trei clase de producere a poeziei: poezia ca prelucrare / structurare ("Realul se supune eului, care ii impune grile, subcoduri, norme, reglementari"); poezia ca transfigurare/destructurare ("Eul recurge, sub tensiune, la acele fragmente semnificative din realitate care se afla in raport de contiguitate cu el"); poezia ca substituire/metamorfozare ("Obiectul fuzioneaza cu subiectul. Realul este absorbit de catre eu, sau e chiar proiectia imaginara a acestuia"). Exemplificarile sunt convingatoare, paginile consacrate contemporanilor M. Sorescu, I. Alexandru, C-tin Abaluta, M. Dinescu, M. Ivanescu, Vasile Vlad, V. Mazilescu, E. Brumaru, I. Malancioiu si M. Ciobanu dezvaluie acelasi spirit analitic in primul rand, precum si "nelinistea celui care se pregateste sa afle o cale de supravietuire a literaturii".



OPERA

Antim, logos si personalitate, Bucuresti, 1971; Naratiunea in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, Bucuresti, 1972 (ed. II, 1998); Expresivitatea involuntara. Bucuresti, 1977; Figura spiritului creator. Bucuresti, 1978; Imanenta literaturii, Bucuresti, 1981; Introducere in poezia contemporana, Bucuresti, 1985; Sistematica poeziei, Bucuesti, 1988 (ed. II, 1998).

REFERINTE CRITICE

Mircea Iorgulescu, Scriitori ; Al. Calinescu, Perspective critice, 1978; Ov. S. Crohmalniceanu, Painea noastra cea de toate zilele, 1981; Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981; D. Cul-cer, Serii si grupuri, 1982; Gh. Grigurcu, Intre critici. 1983; M. Papahagi, Fragmente despre critica, 1994; L. Ulici, Literatura romana contemporana, 1995; Monica Spiridon, in Luceafarul, nr. 29, 1996; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 6, 1996; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 22, 1996; Carmen Ligia-Radulescu, in Luceafarul, nr. 23, 1997.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Eugen NEGRICI

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Eugen NEGRICI




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text