Interpretare de text la prima vedere
"Luata in sine, diferentierea nu acorda o calificatie estetica - confuziune din care pleaca multe din initiativele artei contemporane: a face altminteri nu inseamna, principial, a face frumos, precum elaboratia unui material traditional nu presupune, principial, inesteticul. Diferentierea nu se opune sincronismului, ci traditionalismului; se opune, totusi, ca prin actiunea lor difluenta sa precipite linia medie a progresului, «linia medie» e, de altfel, un eufemism, deoarece puterea de inertie a masei traditionale a tuturor creatiunilor spirituale ale omenirii este atat de disproportionat de mare fata de actiunea de diferentiere, incat linia progresului este, in genere, imperceptibila; faptul ca sunt forme ale spiritului care, ca niste simple ustensile, nu s-au schimbat aproape deloc din epoca preistorica, nu inseamna, insa, anularea importantei diferentierii, pe care, dimpotriva, trebuie s-o exaltam ca pe adevaratul agent al progresului si ca pe singurul reactiv impotriva multiplicarii in serie si a continuitatii vegetative. Cu restrictiuni asupra eficacitatii ei limitate, diferentierea este unul din principalele aspecte ale umanitatii superioare; actiunea ei nu se circumscrie insa, dupa cum am mai spus, la valorile estetice, ci se extinde la toate valorile omenesti, intrucat reprezinta numai o tendinta de emancipare a spiritului impotriva materiei, de descatusare a formelor de viata noua. Apreciabila ca atitudine si efort, ea nu se valorifica, insa, decat prin rezultate si in insesi cadrele ei de manifestare; in estetica, diferentierea nu constituie prin sine o valoare, ci numai o laudabila tendinta, a carei importanta ramane de precizat inauntrul cadrelor esteticei."
(E. Lovinescu,
Istoria literaturii romane contemporane, 1927)
intelegerea textului
■ Acest fragment (de o mare importanta pentru intelegerea adecvata a sistemului critic lovinesciaN) intentioneaza eliminarea unei confuzii pe care scrisul lui E. Lovinescu a putut-o, uneori, produce unui numar de cititori receptori. Este vorba despre forta si caracteristicile diferentierii. Aceasta nu se opune sincronismului (forta de coeziunE), ci il completeaza, in planul evidentierii unor voci individuale distincte. Fara talentul si originalitatea unui creator, opera scrisa de el nu se poate distinge pe fundalul atat de larg al epocii sale literare.
■ Observati, apoi, ca aceasta diferentiere, "luata in sine", nu este echivalenta cu valoarea estetica. Dupa cum arata in modul cel mai clar criticul, "a face altminteri nu inseamna, principial, a face frumos", iar "elaboratia unui material traditional nu presupune, principial, inesteticul". in finalul fragmentului, ideea e reluata si intarita de Lovinescu: "apreciabila ca atitudine si efort", ca "tendinta", diferentierea nu se valorifica "decat prin rezultate"; ea "nu constituie prin sine o valoare", decat in masura in care intra "inauntrul cadrelor esteticei". Altfel spus, valoarea estetica a unei opere nu depinde de epoca scrierii acesteia, de vechimea sau de noutatea ei, de curentul, scoala ori formula literara carora le apartine. Daca ar fi asa, toata arta contemporana ar fi superioara celei de acum un secol, iar Homer, Cervantes,
Shakespeare ar pierde fara drept de apel "competitia" cu ultimul debutant al zilei de azi.
■ Remarcati ca E. Lovinescu opune diferentierea traditionalismului, acelei mari puteri de inertie a masei traditionale. inca o data, importanta diferentierii este legata de faptul ca ea reprezinta, practic, "singurul reactiv impotriva multiplicarii in serie si a continuitatii vegetative". Daca ea nu s-ar produce, nu ar mai exista progres, evolutie, dezvoltare, ci numai modele de mult intrate in uz, multiplicate la infinit, intr-un mod inertial, intr-o deplina pasivitate spirituala.
■ Dupa ce ati urmarit aceasta pasionanta dialectica lovinesciana, in care traditia si noutatea se diferentiaza si totodata se definesc una prin alta, incercati sa explicati de ce criticul modernist insista, totusi, mai mult pe al doilea termen. Cum proceda, in situatii comparabile, Titu Maiorescu?
Particularitati stilistice
■ Se poate constata, in lexicul folosit de E. Lovinescu, o influenta a limbii franceze? Identificati in acest fragment scris de fostul doctorand la Paris neologismele provenite din franceza.
■ in opinia voastra, acest text critic ar putea fi usor tradus intr-o limba de circulatie (franceza, engleza, germanA)? Dar unul al lui G. Calinescu? Argumentati.
Concepte operationale aplicate
Pornind de la opozitia stabilita de Lovinescu intre diferentiere si traditionalism, definiti cel de-al doilea termen. Observati ca traditia evolueaza si ea, in sensul ca inglobeaza ceea ce, la o anumita data, a reprezentat o noutate absoluta. Romantismul, de exemplu, literalmente socant in momentul contestarii canoanelor clasice, e acum pe deplin istoricizat, fiind studiat ca un curent inscris intre anumite date, un capitol de istorie literara.
Limba si comunicare
■ Cursivitatea textului critic lovinescian este remarcabila; exista insa riscul ca in fraza lunga si bogata sa apara anacoluturi. Citind cu atentie fragmentul de mai sus, incercati sa identificati un exemplu de anacolut.
■ Cum explicati frecventa conjunctiilor adversative?
