Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




GRIVEI de Emil GARLEANU (Proza)

 

EMIL GARLEANU

(1878-l914)



● S-a nascut la Iasi,la 5 ianuarie 1878.

● A fost secretar si presedinte al Societatii Scriitorilor Romani, director al Teatrului National din Craiova.

● A scris schite,amintiri,insemnari de calatorie.remarcabil este volumul Din lumea celor care nu cuvanta (1910),in care se dovedeste un fin si sensibil observator al lumii marunte,apartinand cu deosebire regnului vegetal si animal.

● Moare la 2 iulie 1914,la Campulung.



GRIVEI



" E batran.Intelege ca-i batran,ca-i netrebnic,ca cele cateva zile ce i-au mai ramas sunt o povara pe capul tuturora.De cand s-a si imbolnavit,nu-l mai striga nimeni,nu-l mai mangaie nici o mana,nu se mai intoarce spre el nici o pereche de ochi.A slujit cu credinta.Douazeci de ani,vara si iarna,in curtea aceasta a trait si a pazit-o.In noptile de toamna,cu ploile repezi si patrunzatoare,in noptile de iarna,cu vifornite napraznice,el nu statea in cusca lui;sufland cu greu,incordandu-si muschii,caci era vanos,taia troianul,cutreiera toate colturile gradinii si,latrand,dadea de stire ca nu e chip sa te poti apropia de casa stapanului.Dar in seara aceea,cand prinsese de pulpa piciorului pe hotul care furase mere din pomul de langa gard!Ani de-a randul simtise durerile loviturii de ciomag pe care i-o daduse atunci in crestetul capului.Si alta data.Dar cate nu facuse,cate nu suferise Grivei,dulaul credincios al curtii!

Insa vremea trece;viata,cu ea.Si-acum imbatranise!Nu se mai putea duce nici pana la usa bucatariei,sa capete un ciolan,sa-l linga.Ramanea zile intregi fara sa inghita nimic,fiindca nu se putea misca.Si-acum,in urma,avea niste dureri grozave.Urla.Si mai ales noaptea,cand nu avea cu ce sa se mai ia,cand nu mai vedea pe ceilalti cani,cand ramanea singur,numai el si suferinta lui,mai ales noptile il chinuia boala.Si urla.Apoi plangea,plangea cum plang oamenii,cu lacrimi fierbinti,care ii lunecau pe bot si parca-l ardeau.Si-n urma,innebunit de durere,nu mai putea rabda (.) urla inspaimantator,de rasuna pana in departari,de unde-i raspundea ecoul, ca un alt cane care ii plangea de mila.Si dimineata,cand zorii zilei mijeau,adormea,sleit,pe culcusul lui de paie.




Si toti ai casei,cari treceau pe langa el,il blestemau.Toti.Urletele lui le tulbura linistea noptii,le curma somnul si-i facea sa tresara speriati in pat.Iar unii credeau ca prevesteste ceva rau,ca prevesteste moartea cuiva.El ii auzea vorbind,ii auzea si-i intelegea.Cu ochii blanzi,stersi de boala,ii urmarea pana ce se faceau nevazuti.

Intelegea si astepta sa-i vie ceasul.

Intr-o dimineata si-a vazut stapanul de departe venind spre el,cu mainile la spate,tinand ceva ce sclipi la o intorsatura in bataia soarelui.Pentru el venea.Atunci,in sufletul lui parca a-ncercat nu o durere,ci o jale,o jale grozava,o jale adanca pentru stapanul pe care-l vazuse copil,cu care se jucase,cu care mersese pe camp,la picioarele caruia se culcase de atatea ori sa primeasca,supus,vergile ce i se cuveneau.Si jalea aceasta parca-i dadu puteri;se scula si,scheunand,plangand,se tari catre stapanul lui,se tari si,cand ajunse,ii linse picioarele,ca si cum si-ar fi luat ramas bun.Apoi inchise ochii si incolacit,astepta..Bubuitura nu curma linistea ograzii.

Si astazi simti ca nu mai are mult.Si parca-i parea rau sa inchida ochii in curtea in care traise.Si ,deodata,o groaza,o frica de locul acela in care suferise atata il cuprinse.Isi aduna toate puterile,apoi,ca si cum cineva l-ar fi gonit din urma,iesi din curte si o lua pe drum,inspre padure.Cand ajunse in marginea ei,intra in cel dintai tufis si acolo,intre crengile cari ii ascundeau vederea,isi facu culcusul.Si astepta.Spre seara,un fior ii zvarcoli trupul,apoi altul.Si-nca unul,cel de pe urma .Si-n clipa in care isi dete sufletul,se ridica pe picioarele de dinainte si,cu capul intors spre curte,urla,ca si cum si-ar fi luat ramas bun.



Si urletului lui scurt,de moarte,ii raspunse ecoul,pentru cea din urma oara,ca un alt caine care-l chema din departari."



INTREBARI /SARCINI FORMATIVE



1.Ce sentimente va provoaca lectura aceasta ?

R.Mila pentru cainele batran si bolnav;revolta pentru cruzimea stapanilor nerecunoscatori si neinduratori fata de cainele care i-a slujit cu credinta toata viata sa.

2.De ce credeti ca Grivei si-a parasit,cu ultimele puteri,curtea in care traise pana acum ?

R.Pentru ca si-a dat seama ca il parasisera toti,ba chiar il blestemau si ii doreau moartea.A preferat sa moara singur,decat inconjurat de ura.

3.Voi ce ati fi facut daca ati fi fost in locul stapanului lui Grivei ?

4.Despre cainii vagabonzi aveti aceeasi parere ?

5.Scriitorul foloseste cateva epitete pentru a-l caracteriza pe Grivei.Gasiti-le.

R."vanos"in tinerete,"lacrimi fierbinti","ochi blanzi,stersi de boala","urla inspaimantator".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

GRIVEI



Opera si activitatea literara Emil GARLEANU

Scrierile si activitatea publicistica a lui Emil GARLEANU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

GRIVEI

- citeste textul