Poezia
Fachir este o meditatie pe tema pantei rhei sintetizata in simbolul cucului. Cucul este pasarea care anunta venirea anotimpului cald, are un comportament ciudat, fiindca-si aseaza ouale in cuiburi straine.
Viata poetului se consuma ca actor si traieste pe conceptul de mimesis: Eu cu jonglerii,/ eu cu clovnerii / incerc sa-1 incant". Timpul trece prin viata lui fara a lasa vreun rod: pe Fluiera-vant". Poetul cauta sa scape de el, sa faca din Timp un fachir: Frig ii arunc / din Ulcioare de cucuta / ii dau sa bea / pe pat de cuie il culc / fac din cuc un fachir". De fapt subintelegem ca poetul isi supune eul biologic unui proces de asceza asa cum fac yoghinii: lopeti de pamant / arunc peste el". Asa cum yoghinii se ingroapa in pamant, tot asa eul poetului sta ingropat in timp, fara a influenta evolutia sa si a celor din jur - stele fumegande".
Stelele sugereaza destinele, pe care le-ar fi putut schimba, indreptandu-le spre mantuire. El insa nu poate patrunde pe conceptul de catharsis spre a se remodela pe sine si pe altii cu aspiratii spre purificare, spre sfintire, spre desavarsire, ci ramane ca un cuc inutil, un ratat. Textul nu este reprezentativ pantru- poezia lui Emil Botta.
