Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Dorin TUDORAN - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 30 iun. 1945, Timisoara.

Poet, eseist si publicist.

Fiul lui Gheorghe Tudoran, prof. de lb. si literatura romana, si al Mariei (n. Ana).

A absolvit Liceul "Mihai Viteazul" (1963) si Facultatea de Filologie (1968), ambele din Bucuresti. in 1986-1987 a beneficiat de o bursa de cercetator pe langa Univ. Catolica a Americii din Washington, in domeniul literaturii universale si comparate. A debutat in Amfiteatru, in 1967, iar editorial, in 1973 cu Mic tratat de glorie (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). in 1971-1973 a fost redactor la Flacara, iar in perioada 1974-1980, redactor la Luceafarul, de unde este concediat. in 24 iul. 1985, in conditii dramatice, dupa 40 de zile de greva a foamei, paraseste Romania, imigrand in SUA. Dupa imigrare, este colaborator permanent al posturilor de radio "Europa Libera" (1985-1987) si BBC (1985-1986), iar din 1987, pana in 1990, redactor la "Vocea Americii". Din 1987 este cercetator asociat al Foreign Policy Research Institute, Philadelphia, USA, iar din nov. 1993 este director pentru Romania si Moldova al Fundatiei Internationale pentru sisteme electorale. in SUA a editat si condus doua importante rev. (in lb. romana): intre 1987 si 1992 a fost redactor-sef al trimestrialului Agora (editat de Foreign Policy Research Institute, avandu-1 ca director de onoare pe Eugen Ionesco), iar intre 1990 si 1992, director al "revistei de informatie, opinie si comentarii" Meridian (sase aparitii pe an), in ambele publicatii grupand semnaturi de prestigiu, romanesti si straine. in 1988 a fost editor onorific al "East European Reporter", iar intre 1989 si 1992 a facut parte din Comitetul Executiv al PEN CLUB-ului americam, sectia "scriitori in exil". Este membru al PEN CLUB-ului francez, din 1984, si al Acad. Americano-Romane a Artelor si Stiintelor, din 1986. in 1973 a primit Premiul rev. Flacara, pentru reportaj, iar in 1974, Premiul rev. Ateneu, pentru acelasi gen. Pentru voi. de poezii O zi in natura si Uneori, plutirea, ambele aparute in 1977, i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor, iar in 1992 i se acorda, tot din partea Uniunii Scriitorilor, Premiul special. A colaborat, in tara, la Flacara, detinand, cat timp a fost redactor al publicatiei rubrica de comentarii critice Scriitori de azi, la Luceafarul (fiind titularul a doua rubrici - cronica de poezie si interviuri), Romania literara (cronica dramatica), Amfiteatru, Vatra, Tribuna, Convorbiri literare. Colaborator, dupa 1985, la numeroase publicatii si posturi de radio si TV din Occident si SUA (The International Herald Tribune, The Christian Science Monitor, Partisan Review, Index of Censorship, Journal of Democracy, Orbis, Kontinent, The Hartford Courant, UAlternative, OostEuropa Verkenningen, Visions, International Television News, National Public Radio, NBC, CBS, C-SPAN, CNN, Radio France Internationale, ARD etc). Conferentiar invitat a numeroase univ. europene si americane, dupa exil. A mai publicat voi. de poezii Cantec de trecut Akheronul (1975), Respiratie artificiala (1978) , Pasaj de pietoni (1979) si De buna voie, autobiografia mea (1986), la Aarhus, Danemarca, doua voi. de interviuri (Biografia debuturilor, 1978 si Nostalgii intacte 1982), precum si doua voi. de reportaje si publicistica (Martori oculari, 1976, in colab. cu E. Seceleanu, si Adaptarea la realitate, 1982). in 1988 ii apare in lb. engleza voi. de poeme Optional Future si eseul Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intelectual. Premiul Uniunii Scriitorilor (1998). Poezia lui TUDORAN are un parcurs accidentat, trecand prin succesive schimbari de formula si prin-tr-o radicala metamorfoza a principiului poetic. Primele voi. cultiva o lirica de notatie senzoriala si de dictiune ritualica, pentru ca ultimele sa converteasca lirismul intr-o transanta atitudine a constiintei. Limbajul ceremoni-alic al primei etape devine in urmatoarea un limbaj de baricada, iar viziunea ce miza pe transfigurarea si tran-scenderea realului, in prima faza, se transforma intr-una a cosmarului existential imediat, poezia asumandu-si dramatic dreptul la riposta in fata terorii si ororii.




Evolutia lui T., de la poezia de incantatie la poezia de constiinta, n-a fost una lineara. Poemele de inceput, grupate intr-o etapa de metamorfoze abrupte ale formulei si construite din transparente si beatitudini, din senzatii matinale si dictie ceremonialica, nu sunt decat preludiul unei poezii exasperante, de inervatie morala, devenita o replica la oroare si detracare. De la poetica refugiului si a evanescentei poetul trece la cea a implicarii in imediat, transformand un limbaj de matase intr-unui de smirghel si substituind o realitate conceputa ca utopie a imaginarului cu o realitate asumata ca infern existential.

Primele volume traiesc insa din vraja si mirajul discursului, proiectandu-se dincolo de cotidian cu intentia programatica de a-1 transcende. Conceptul poetic e unul auro-ral si exultant, departe inca de somatia de constiinta si de paralizia imaginarului sunt presiunea alarmei morale. Volumul de debut, Mic tratat de glorie (1973), dincolo de cateva adieri ironice, uza de o scriitura rafinata a fragilitatilor si era construit din fulgurante senzuale. Aproape de pretiozitatea concertista, poetul exersa gra-cilitatea, dand curs, in metafore diafane, unei candori intretesute cu elemente livresti. Fragezimea senzatiei se intalneste cu virtuozitatea imaginativa intr-un ritual de captare a inefabilului si gratiei. Suave vartejuri imagistice, poemele traiau senzualitatea ca pe un triumf al caligrafiei hieratice: "Calatoream legat la ochi cu fir de iarba/singur printre cochete cochilii in risipa/imi inflorise lyra deasupra unor serpi/impodobiti cu gesturi de sarbatoare cand/ sunetele-ascunse sub masti de portelan/gaseau in evantaie o lene-ntinsa-n lujeri" (Voiaj). O melancolie insidioasa, indusa mai degraba de ritualitatea dictiunii, sapa sub exultanta limbajului, dar fara a primejdui narcoza euforica a utopiei imaginative. Un prim viraj discursiv, fara sa aduca dupa sine si o schimbare a conceptului poetic, se petrece o data cu Cantec de trecut Akheronul (1975). TUDORAN schimba aici fulguranta senzuala pe oratia funebra si fragilitatea pe ceremonialitate. Cantec initiatic rupt in secvente si sugestionat de un scenariu simbolic, dar si de fosnetul abstract al temei mortuare, volumul aluneca pe panta de vraja a discursivitatii ritualice, mai degraba fascinat de o structura retorica decat de structura tragica a existentei. Poetul ingana o jale metafizica fara fior, convertind moartea intr-un limbaj fastuos, poemele impunandu-se, mai curand, cu beatitudinea ceremonialului retoric decat prin perceptia dramatica a funebrului: "dar vad ca a sosit inca o data vremea plecarii/si drum nu inseamna decat ceea ce moare sub talpile/mele de gheata si intoarcere nu afli decat lunecand/spre malurile akheronului despre care nu ai aflat inca nimic/dar vad ca a sosit inca o data vremea plecarii/se apropie anotimpul absolut se arata caii cei zvelti/iar orizontul coboara cu inca o lume: "akheronule, akheronule, / se aud malurile tale de mercur inganand trupul pierdutului fluviu, sufletul meu vine spre tine alunecand pe sabii fara sfarsit" (inca o data vremea plecarii). Hieratica dictiunii si fastul imaginativ sunt elementele predominante in acest volum nutrit de vraja temei mortuare si construit pe scenariul unei calatorii expiatorii. Nici a doua cotitura facuta de T., prin Uneori plutirea (1977), nu reprezinta o schimbare a principiului poetic. Ca si precedenta, si aceasta e mai degraba una tematica si discursiva, orientand acum poemul spre 835
TUDORAN
erotica si dand impresia unei administrari domeniale a lirismului. imbaiata intr-o muzicalitate ce distileaza esente eminesciene, erotica lui TUDORAN e mai degraba spiritualizata si melancolica decat focoasa si senzuala. Poetul ridica o mitologie a absentei si prezentei, tesandin jurul ei un halou de vraja nostalgica intoarsa in adoratii. Iubirea lui TUDORAN fara invapaieri carnale, dar si fara exaltari mistice, topeste cosmosul intr-un miraj armonios. Sub gratia ei poetul atinge palpitul imponderabilelor, tran-scriindu-le in pure diafanitati: "Aud cum bate sangele tau/asemeni inimii de aer/a unui poem ce asteapta/ sa fie scris". O sintaxa de bocet si invocatie pune aceste fragilitati in sinteze oximoronice, mizand pe beatitudinea suferintei si pe dialectica prezentei-absentei. Dincolo, insa, de schimbarea de registru, tema si tonalitate, Uneori, plutirea ramane in trena conceptului eufemistic al poemului, trecand realul printr-o distilerie imaginativa. O prima confruntare a vechiului principiu utopic cu noul principiu al exasperarii se va petrece insa in acelasi an in volumul O zi in natura (1977), carte, in acelasi timp, de schimbare si de confluenta a scriiturilor de dinainte. Acordurile melancolice din volumele precedente, usor crispate acum, rasuna si aici, iar rafinamentul imaginativ vag panicat, ramane solutia multor poeme. Volumul e insa semnificativ, mai degraba, prin ruptura decat prin continuitate, in scriitura lui TUDORAN instaurandu-se deja o trauma si limbajul sau nemaiputand ocoli metaforele strivirii si ale sfasierii, ale alienarii si supliciului. Unui univers cordial, tandru si chiar exultant, i-a luat locul aici viziunea unuia agresiv, surprins in accese de ferocitate: "Asculta: matasea marii tipa/sfasiata de pumnalele zorilor. // Priveste: peste ghearele de gheata ale pasarilor -ce tin lumea/ ca pe-o cupola de strontiu -/cad viermi de foc. // // Ascunde-te:/respiratia fiarelor/loveste campia/ ca o grindina. // Trezeste-te:/in craniul noptii, / visele poetilor/ infig suliti de diamant!" (Rasarit). Limbajul brutal al dezagregarii spirituale si imaginile violentei materiale prolifereaza in noile poeme, anuntand un expresionism nutrit de panica existentiala. Mutatia decisiva se petrece insa in Respiratie artificiala (1978), volum ce radicalizeaza acest limbaj al ostilitatii si al alienarii, exersand poemul in reactii si reflexe morale. Limbajul poetului, din matasos si mangaietor, devine unul vitriolant, reactiv si bataios, sarcastic si direct. El e un limbaj de transee, aprig si disperat in aceeasi masura. Scriitura de alarma, poezia lui TUDORAN devine una de baricada, dand o replica transanta ororii. Relatia paradisiaca dintre poet si lume e substituita de una conflictuala: "Undite hulpave/ privirile tale sfasie/ carnea somnoroasa/ a vecinatatii/ haosul vorbeste/ cu glas de baioneta// catedra de chirpici/ a curajului/ paraie// asta e lectura devoranta/ pe care o faci tu lumii/ astazi" (Bloc-notes). Orizontul s-a restrans la cotidianitatea imediata, abia transbiografica, iar atitudinea poetului s-a contras intr-o pura indarjire in fata terorii insinuante sau compacte. Reveriile insesi devin cosmare, iar poezia, simuland un rapel la registrul elementelor calmante, se rasuceste crispata spre depozitie: "Raul. // Pe malul celalalt/ senilele unui tanc/ onduleaza/ pletele Isoldei" (Stop-cadru). Atat poemele fulgurante, cat si cele ample, de efort constructiv si vizionar, si-au adaptat structura pentru riposta, asprind cuvintele pana la corosivitate si hranindu-le cu o directete brutala. Poeme precum Abatorul imaginatiei, Respiratie artificiala, Dreptul la frica, Tenebrele sperantei imping viziunea pana la substratul infernal al cotidianului, inspectandu-i bolgiile si demontand mecanismele alienarii si detractarii. Ele nu sunt, insa, simple poeme de denunt; ele raman, in principal, poeme de bataie. Ce e nou in Pasaj de pietoni (1979) - volum ce aproape il inghite pe precedentul - duce mai departe acest proces de radicalizare a limbajului de riposta. Perspectiva existentiala se ingusteaza si mai mult, devenind o simpla cusca, iar poezia recurge la metafora cruda, exasperata si clinica, edificand un cosmar tot mai definitiv: "Intru in viitor ca intr-o cusca / in care trebuie sa reconstitui fiara/ ce ma va devora/ numai dupa ecoul urletului ei. // Muzica subtire a gratiilor:/ nervi de pe care un cutit/ a mai ras un strat de spaima;/ inca unul" (Birthday). Lipsa de ceremonial in producerea angoasei si evolutia textului ca avalansa de agresiuni, alaturi de concretetea bruta a notatiei, devin premisele unei poezii a constiintei ce nu abdica de pe baricada: "Tanjesc sa mai scriu/ o poezie/ ca-n vremea adolescentei:/ / Dar/ deschizand ochii/ vad:/ buldogi/ ranjind la mine/ colti aburiti/ de sange/ si degetele dreptei mele zdrentuite/ in cealalta mana/ strang disperat/ unealta hingherului/ / si privesc viitorul cu incredere, / cu nerusinata incredere!" (Confesiune). Lirismul lui TUDORAN a devenit unul al verticalitatii de constiinta, cu un limbaj inclement in fragilitatea sa. De buna voie, autobiografia mea, aparut in 1986, la Aarhus (Danemarca), e primul volum din exil al poetului si cel ce incheie (ori doar intrerupe?) cariera poetica a lui TUDORAN Precedat de filele de jurnal ce consemneaza drama plecarii din tara si cosmarul ultimelor luni de supraveghere si hartuire, volumul e construit din doua cicluri complementare: Viitorul facultativ si Io, Saturnalia. In cel dintai predominanta ramane o progresie spre parabola, spre lirismul ce codifica traumele biografice: "Asemeni voua/ am strabatut si eu Assisi/ gol pusca. / Privirile ignorantilor/ se lipeau de mine/ ca mierea;/ intelegerea celor intelepti/ imi ciuruia carnea. / Putinele pietre ce m-au nimerit/ sunt cunoscute azi/ sub numele de Monte Subasio. // Da - ucenicia mi-a fost/ floare la ureche!" {Ucenic). Confesiuni cand mai aproape de biografie, cand sublimand-o, poemele din Viitorul facultativ sunt un ,jurnal" existential ce recupereaza liniile interioare ale unui destin dramatic. Febra depozitionala si vituperanta cresc brusc in celalalt ciclu, impletit din sarcasme cu directa bataie politica si din spasme ale ororii, poetul denuntand intr-un limbaj vehement "glasul acestui bordel/ cu firma de oracol". Pe linia lirismului de constiinta al ultimelor volume publicate in tara, De buna voie, autobiografia mea isi precizeaza si mai clar adresa politica, fiind, in buna parte, un volum de confruntare cu tirania regimului. Publicistica lui T., in cea mai mare parte inca neadunata in volume, e diversa si ca gen si ca preocupari. De la reportaj la interviu, de la recenzie la eseu si de la reflexia culturala la cea politica si sociala, ea e mereu una vivace, inteligenta si verticala. Interviurile sunt stranse in doua volume {Biografia debuturilor, 1978, si Nostalgii intacte, 1982), si ele au urmarit cu prioritate, "procesul formativ (spiritual, profesional)" al celor chestionati, fiind parte dintr-un visat proiect de "istorie a literaturii romane contemporane in 100 de interviuri". Ele se intind de la scriitorii nascuti spre sfarsitul veacului trecut pana la cei din generatia 60, readucand in atentie figuri uitate pe nedrept ori doar umbrite, alaturi de protagonisti ai contemporaneitatii. Reportajele din Martori oculari, volum publicat in colaborare cu Eugen Seceleanu, in 1976, sunt reluate, aproape toate, in Adaptarea la realitate din 1982. Acesta din urma grupeaza intr-o prima parte {Litera) eseuri, note, portrete, evocari etc. preponderent literare, alaturi de un grupaj semnificativ de interviuri si raspunsuri la diverse anchete, acordate de autor, iar intr-o a doua reportajele propriu-zise. Nu lipsite de virtuti literare, reportajele lui TUDORAN cauta insa, mai degraba, adevarul oamenilor si situatiilor despre care relateaza. Transanta si fermitatea opiniilor si atitudinilor, vizibile in toate speciile de publicistica cultivate, se bizuie pe convingerea scriitorului, mereu repetata, ca nu poate exista o falie intre constiinta civica si talentul artistic: "consolidarea staturii morale a unui artist mi se pare cel putin egala in importanta si urmari cu edificarea strictei constiinte artistice". Acest imperativ al verticalitatii, al rectilinearitatii, strabate atat opera, cat si biografia poetului, cu toate riscurile implicate si pe care TUDORAN Ie-a si infruntat, nu doar trait.



OPERA

Mic tratat de glorie, Bucuresti, 1973; Cantec de trecut Akheronul, Bucuresti, 1975; Martori oculari in colab. cu Eugen Seceleanu, Iasi, 1976; Uneori,plutirea. Bucuresti, 1977; O zi in natura, Bucuresti, 1977; Respiratie artificiala. Poeme pentru voci limpezi, Cluj-Napoca, 1978; Biografia debuturilor, Iasi, 1978; Semne particulare, versuri, Bucuresti, 1979; Pasaj de pietoni. Bucuresti, 1979; Nostalgii intacte, Bucuresti, 1982; Adaptarea la realitate, Cluj-Napoca, 1982; De buna voie, autobiografia mea, Danemarca, 1986; Optional Future, Europa Media, Inc., Daphne, AL, (SUA, in lb. engleza), 1988; Frost or Fear? On the Condition ofthe Romanian lntellectual, Europa Media, Inc., Daphne, AL (SUA), 1988; Ultimul turnir, antologie si pref. de Mircea Mihaies, Timisoara, 1992; Kakistocratia, Chisinau, 1998; Onoarea de a intelege, interviuri, Bucuresti, 1998.

REFERINTE CRITICE

L. Ulici, Prima verba, 1975; Al. Piru, Poezia romaneasca contemporana, II, 1975; L. Raicu, Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; P. Poanta, Radiografii, 1978; C. Regman, Explorari in actualitatea imediata, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori, D. Dimitriu, Ares si Eros, 1978; Gh. Girgurcu, Poeti romani de azi, 1979; Alex. Ruja, Valori lirice actuale, 1979; D. Cristea, Faptul de a scrie, 1980; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, 7, 1980; I. Simut, Diferenta specifica, 1982; M. Dinu Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; P. Poanta, Radiografii, II, 1983; E. Simion, in Literatorul, 28, 1992; V. Cristea, A scrie, a citi, 1992; M. Martin, in Vatra, 2, 1993; Monica Lovinescu, in Vatra, 2, 1993; V. Ierunca, in Vatra 2, 1993; Cornel Moraru, in Vatra 2, 1993; I. Boldea, in Vatra 2, 1993; Al. Cistele-can, in Vatra 2, 1993; I. Negoitescu, Scriitori contemporani, 1994; L. Ulici, Literatura romana contemporana, I, 1995; Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 43, 1996; A. Popescu, in Steaua, nr. 7-8, 1998; Gh. Grigur-cu, in Romania literara, nr. 29, 1998; Alex. Stefanescu, ibidem, nr. 37, 1999.1. Boldea, in Vatra, nr. 12, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2020 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Dorin TUDORAN

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Dorin TUDORAN





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text