n. 9 mart. 1925, com. Scheia, jud. Suceava.
Istoric literar.
Fiul lui Isaia Pacurariu si al Xeniei (n. Lucaciu), agricultori.
Scoala primara la Scheia; liceul la Suceava, ultima clasa la Bucuresti (1945), unde isi da bacalaureatul. Urmeaza cursurile Facultatii de Litere a Univ. din Cluj (absolvita in 1949). Prof. la liceul "Gh. Baritiu" din acelasi oras (1949-1950); bibliotecar la Biblioteca Acad. (1951-1954); din 1953 e si asistent la Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti, urcand toate gradele didactice, pana la prof. (1969). Dr. in filologie (1961), cu teza
Ion Ghica" class="navg">Ion Ghica (din 1971, dr. docent). intre 1967 si 1975, decan al Facultatii bucurestene. Dupa 1989, prof. consultant; decan la Univ. particulara "Spini Haret". intre 1963 si 1967 a predat lb. romana la Univ. din Viena si Paris, unde a intreprins si cercetari arhivistice legate de literatura romana din veacul al XlX-lea. Debuteaia cu o poezie in ziarul Viata (1942); debut editorial cu voi. Ion Ghica. Documente literare inedite (1959). Elev, colab. la Bucovina literara (Cernauti), Fapta, Tribuna noua, apoi la majoritatea rev. literare din anii 60- 80. S-a consacrat studiului clasicismului romanesc (in mai multe voi. de studii: Clasicismul romanesc, 1971; Clasicism si romantism, 1973; Clasicism si tendinte clasice in literatura romana, 1979) si a coordonat un Dictionar de literatura romana (1979), preocupat si de studiul curentelor, motivelor, miturilor literaturii romane (voi. I si II de Scriitori si directii literare, 1981; 1984; Teme, motive, mituri, 1990). Premiul Ministerului invatamantului (impreuna cu PACURARIU Cornea, 1962, pentru Cursul de literatura romana moderna); Premiul Acad. (1992).
Dupa darea la lumina a documentelor Ghica (intre altele, a doua fragmente din primul roman scris in limba romana, intitulate de editor, unul Istoria lui Alecu, celalalt Istoria lui Alecu Soriceanu), PACURARIU semneaza, alaturi de
Paul Cornea, un Curs de istoria literaturii romane moderne litografiat, pentru ca, in acelasi an, 1962, sa iscaleasca singur monografia
D. Bolintineanu, prezentare corecta a vietii si operei scriitorului. in 1966 ii va aparea volumul despre A. 1. Odobescu. O monografie mult mai ampla, teza de doctorat la origine, este Ion Ghica (1965), care a beneficiat, natural, de pe urma laborioaselor cercetari personale in biblioteci si arhive. Revenind la Bolintineanu, in colaborare cu un confrate francez, Claude Pichois, istoricul literar scoate, in 1976, O carte si sapte personaje, discurs narativ incantator, de sursa livresca: povestea - adevarata - a nasterii volumului de versuri in limba franceza ale poetului nostru, Bris-es a"Orient. De un caracter in parte similar e culegerea Studii si evocari (1974), ce comunica mai ales descoperiri obisnuite prin frunzarirea de publicatii vechi si scotociri de arhive. De un deosebit interes sunt, fireste, acele documente care atesta trecerea prin Viena a unor scriitori romani. Celelalte carti sunt studii de sinteza, diverse. Trei dintre ele privesc situatia in literatura romana a clasicismului si raporturile dintre acesta si cel romanesc. Abordand chestiunea teoretic, in lumina mai ales a caracterizarilor calinesciene din cunoscutele studii, fara s-o elucideze pe deplin, stabilind apoi coordonatele orientarii clasice in literatura noastra, Clasicismul romanesc (1971) se ocupa in continuare de Scoala Ardeleana si primii poeti, examineaza confruntarile intre clasicism si romantism si interferentele lor, complicate prin contaminari cu barocul, in creatia scriitorilor din secolul trecut, de la Heliade la
Duiliu Zamfirescu. Ideea permanentei clasicismului va fi reluata, cu clarificari si aprofundari, in Clasicism si tendinte clasice in literatura romana (1979). Primul capitol din Clasicism si romantism (1973) reformuleaza concentrat observatiile din Clasicismul romanesc, alte trei condenseaza amintitele monografii, multe dintre celelalte dezvolta secvente din cursul citat. Ideea de baza a volumului e aceea ca, in ultimele trei decenii ale secolului al XVIII-lea si aproximativ primele trei ale celui urmator, literatura romana a fost dominata de clasicism. Eclipsata, dupa aceea, de alte orientari, in special de romantism, modalitatea clasica se mentine, pe toata durata veacului trecut si ii supravietuieste. Persista, mai concret spus, tendinta "spre pondere si echilibru, spre sobrietate si limpezime". Preponderent in
Tiganiada si la Vacaresti, la Conachi, la Barbu Paris Mumuleanu, la Asachi si altii, clasicismul se prelungeste in epoca romantica prin Alexandrescu, prin unele din scrierile lui Heliade,
C. Negruzzi, Alecsandri, nu fara a se insinua chiar in opere ale unor reprezentanti dintre cei mai ortodocsi ai romantismului, ca Bolintineanu. Aproape toti scriitorii, de fapt (exceptii notorii, dar nu integrale: Bolliac, Russo, Kogalniceanu), se realizeaza in stil atat romantic cat si clasic. Aderente la ideea directoare a cartii, capitolele consacrate unor personalitati se recomanda interesului si ca studii independente, puternic validate documentar si aducatoare de lumina in probleme de istorie literara ce isi asteptau elucidarea. Se demonstreaza, bunaoara, ca revista Album stiintific si literar (1947) a fost scoasa (sub acoperire) de Ghica, ca modelul lui Konrad, eroul poemului omonim al lui Bolintineanu, e Balcescu, dar ca nu tot el este autorul Cantarii Romaniei, pe care s-ar putea sa o fi tradus doar. Este rezumata una dintre cele doua incercari dramatice ramase in manuscris de la Ghica, fiind reprodusa in mentionatele Documente literare inedite. Mai mult teoretic decat de istorie literara e volumul Teme, motive, mituri (1990), menit, evident, sa faciliteze elucidarea notiunilor enuntate, si a altora, dar avand o mai larga deschidere. Studiului teoretic ii urmeaza capitole despre tematica istorica in romantism, motivul avaritiei, mitul lui Don Juan si acela al masinii, cu exemplificari, natural, din literatura universala si romana. Cam de acelasi gen, dar cu o mai apasata tenta eseistica e sinteza Despre timp si spatiu in literatura. PACURARIU a publicat si un volum de proza narativa scurta, Din povestirile lui Anton Paduraru (1998) cu intamplari pline de atmosfera satului moldav patriarhal, cu hoti romantici, eroi justitiari, unii dintre ei, cu incaierari ale flacailor pentru fete, cu lupi, caini cu colti de aur, nunti de pomina, istorisite cu iscusinta unui invatat care nu a uitat graiul savuros al tinutului natal.
OPERA
Curs de istoria literaturii romane moderne. Bucuresti, 1962 (cu PACURARIU Cornea); D. Bolintineanu, Bucuresti, 1962 (ed. II, 1969); Ion Ghica, Bucuresti, 1965; A. 1. Odobescu, Bucuresti, 1966; Clasicismul romanesc, Bucuresti, 1971; Clasicism si romantism, Bucuresti, 1973; Studii si evocari, Bucuresti, 1974; O carte cu sapte personaje. Bucuresti, 1976 (cu Claude Pichois); Clasicism si tendinte clasice in literatura romana. Bucuresti, 1979; Dictionar de literatura romana, Bucuresti, 1979 (coordonare si colab.); Scriitori si directii literare, Bucuresti, I, 1981 (ed. II, 1984); Teme, motive, mituri, Bucuresti, 1990; Despre timp si spatiu in literatura. Bucuresti, 1994; Din povestirile lui Anton Radulescu, Craiova, 1998.
REFERINTE CRITICE
I. D. Balan, Valori literare, 1966;
Perpessicius, Alte mentiuni, III;
D. Zamfirescu, Istorie si cultura, 1975; M. Dascal, in Romania literara, nr. 45, 1981; L. Beiu-Paladi, in Synthesis, nr. 8, 1981; Sultana Craia, in
Luceafarul, nr. 38, 1981; Tania Radu, in Flacara, nr. 30, 1984; Gh. Buluta, in
Luceafarul, nr. 39, 1984; Gh. Bulgar, in Ateneu, nr. 3, 1985; Gr. Toma, in Ramuri, nr. 8, 1985; Maria Platon, in Limba si literatura, nr. I, 1985;
D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, IV, 1997.
