ZARNESCU Constantin, se naste la 24 mart. 1949, Zarnesti, judetul Vilcea.
Prozator.
Fiul lui
Constantin Zarnescu, agent veterinar, si al Anei (n. Lixandru).
Dupa ce termina liceul la Horezu (1967), urmeaza Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (absolvita in 1972). Din acelasi an este redactor la Tribuna.
Debuteaza in 1971, in aceeasi revista, cu un fragment de roman. Debut editorial cu romanul Clodi Primus (1974), urmat de Meda, mireasa lumii (1979) si Iesirea la mare (1985). Colaboreaza la Echinox, Steaua,
Luceafarul. Autor al unui volum cuprinzind Aforismele si textele lui Brancusi (1980). Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pentru Clodi Primus (1974).
Preocupat, in romanele de pina acum, mai ales de lumea interioara a eroilor sai, Constantin Zarnescu are ambitia unui analist al sufletului tinar, scaldat in apele nehotarite ale perioadei de formare si maturizare. Avind un pronuntat coeficient de lirism structural, el prefera tehnicile evocarii, carora le subsumeaza procedee ale prozei modeme, de la expresionism la faulkne-rianism, in variante temperate. Atit Clodi Primus (1974) cit si cel de al doilea roman, Meda, mireasa lumii (1979), sint studii ale subiectivitatii juvenile surprinse in momente de tensiune, momente care, in conceptia autorului, conlera dimensiunea de exceptie necesara transfigurarii vietii in opera.
Un romantism patetic intra deci in formula talentului scriitorului.
Cladi Primus este romanul descoperirii sinelui de catre un adolescent, care, imbolnavindu-se, cunoscind teribila frica de moarte si raminind in urma bolii cu o surzenie, are revelatia care-i va schimba optica asupra vietii: "boala a facut senzationala viata mea, asa cum fac meandrele senzationala (sau de exceptie) viata fluviului". Personajul este un "netrait", un "copil batrin", un introvertit, care nu a parcurs decit experientele altora, traindu-si doar interior visurile erotice si spaimele existentiale, acumulind tensiune vitala pentru mas tirziu. Boala declanseaza enorma pofta de a trai, si tinarul se crede un "ales" al absolutului.
El se dezlantuie in povestiri delirante, ca si cind ar vrea sa cuprinda totul in ele, caci "nu ne putem apara cu nemica, decit vesnic aplicind esopesti pilduiri". Finalul rastoarna imaginea, dindu-i si o tenta ironica surprinzatoare. Cel de al doilea roman, intr-un stil mai direct evocator decit primul, renunta la artificiile moderniste, aratindu-se la lectura mai apropiat romanului de dragoste traditional. Iubirea timida,, discreta, dar intensa a eroului (care nu e prezent, de data aceasta, decit ca observator) pentru Meda, frumoasa, intelectuala, singuratica si ciudata lui colega, este adusa in prezentul lecturii prin rememorarea unui bal studentesc, rama potrivita pentru tabloul ansamblului, calm si senin, si pentru finalul fericit, de asemenea in sensul traditiei.
OPERA:
Cladi Primus, roman, Cluj-Napoca, 1974;
Meda, mireasa lumii, roman, Cluj-Napoca, 1979;
Aforismele lui Brancusi, Cluj-Napoca, 1980;
Iesirea Ia mare, roman, Cluj-Napoca, 1985.
|
REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, in Romania literara, nr. 35, 1974;
I. Lungu, in Tribuna, nr. 20, 1975;
L. Alexiu, in Amfiteatru, nr. 6, 1975;
I. Marcos, in Tribuna, nr. 27, 1975;
V. Bugariu, in Luceafarul, nr. 23, 1975;
V. Condurache, in Convorbiri literare, nr. 12, 1979;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 4, 1980;
Mircea Popa, in Tribuna, nr. 3, 1980;
I. Tataru, in Contemporanul, nr. 10,1981;
Comei Moraru, in Vatra, nr. 9, 1981;
Val. Condurache, in Romania literara, nr, 5, 1981;
I. Holban, ibidem, nr. 46, 1986;
A. Cosma, in Vatra, nr. 9, 1986;
N. Steinhardti in Vatra, nr. 2, .
|
