SALCIA Constantin (pseudonimul lui Constantin Grassu), se naste la 28 aug. 1910, Salcia, judetul Teleorman.
Poet.
Familie de tarani: Gheorghe Grassu si Stanca (n. ?). Liceul la Turnu Magurele. Studii de drept, intrerupte dupa doi ani. Functionar. Debut in Adevarul literar si artistic (1933). Alte colab. la Adevarul literar si artistic, Cuvintul liber, Familia, Vremea, Convorbiri literare, Revista Fundatiilor Regale, Universul literar. Curentul literar, Pamtntul (Calarasi).
Debut editorial cu Navodar de stele (1935). Alte voi.: Logodna apelor (1939); Drumuri spre legenda (1947); Linistea furtunii (1968); Ora tirzie (1972); Poeme intime (1980) si Izvoare subterane (1984). in ms volum de proze Oameni si destine si romanul Vapai.
De la prima pina la ultima carte, poezia lui
Constantin Salcia se inscrie pe directia unui traditionalism echilibrat, cu exemple din clasicii romani, valorificind teme si motive ale liricii de inspiratie rurala, intr-un limbaj in genere strain de experientele novatoare ale epocii. in majoritate pasteluri, poemele din Navodar de stele (1935) sint evocari nostalgice ale peisajului dunarean natal: "somnul de metal al satului", "vitele cu pulbere pe bot", "plinsul unui car / prin bulgarii de piatra copti pe drum", "plugul tatii rupt" si "chipul mamii" ca "icoane" vrednice de veneratie, "coviltirele de-ntuneric" cazind "peste maguri albe si marunte", "un cintec de pescar ramas in larg" - se constituie ca repere ale unei confesiuni discret-elegiace, de substanta romantica, cu vagi ecouri simboliste.
Citeva texte publicate in revista Cuvintul liber in 1934, nereluate in volumul din 1935, transferau in "decor urban" aceeasi'confesiune sentimentala, marcata de accente protestatare: cel ce vorbeste aici e taranul proletarizat in cautare de lucru, apasat de ambianta sumbra si mizera, solidar in suferinta cu "cel mai oropsit norod". Logodna apelor (1939) si Drumuri spre legenda (1947) continua lirismul reveriilor rustice din cartea de debut, in aceeasi tonalitate elegiaca, in versuri muzicale, de lied. "Mosii tarani", "trecutul sarac", ruina si pustiul "casei parintesti" sint temele fundamentale. Poezia erotica, prezenta in toate volumele lui Constantin Salcia, pina la Poeme intime (1980), acompaniaza, cu sonuri de romanta, in registrul imagistic usor desuet al romanticilor, din care nu lipsesc cliseele, "micul sanctuar", "tezaurul din vatra stramoseasca", evocata in permanenta, pina in "ora tirzie" a senectutii.
OPERA:
Navodar de stele, versuri, Bucuresti, 1935;
Logodna apelor, versuri, Rosiorii de Vede, 1939;
Drumuri spre legenda, versuri. Bucuresti, 1947;
Linistea furtunii, versuri,, cuvint inainte de D. Vrinceanu, Bucuresti, 1968;
Ora tirzie, versuri. Bucuresti, 1972;
Poeme intime. Bucuresti, 1980;
Izvoare subterane, versuri. Bucuresti, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
D. Mict, in Gazeta literara, nr. 36, 1968;
Al. Raicu, in Romania literara, nr. 5, 1973;
N. Prelipceanu, in Tribuna, nr. 38, 1973;
Al. Raicu, in Romania literara, nr. 36, 1980. |
