Netraitele de Constanta Buzea (Poezie)
Impodobit sufletul in trup, cu picatura de fier, za fierbinte si solz de arama. o mireasma de metale amare urca dinlauntrul scutului.
Mirosul friciide moarte razbeste pina la stele.
Argintul lor pilpiind abia il disting prin impinzirea pupilei cu sare sudorii.
Sint ca un bob singur in mijlocul cimpului, ca un soldat speriat mai tare in singuratate decit incoltit de vrajmasi.
Nu ma inghite pamintul nici cerul amestecind in senin vazutele si nevazutele. Scutul, oricind se poate topi urias peste mine.
Frica de moarte sterge-mi-o, Doamne!
Insanatoseste-ma, spala-ma de rusinea de a-mi fi mila de mine. Sufletul impodobit, rabduriu in nadejde se bucure! Rarunchii si inima racoreasca-se, plaminii umple-mi-i de slava Ta, ca pinzele barcilor de aerul marii. Cerul intreg in cugetul meu, ca o deasa gradina de nori oglindindu-se-ntr-o gradina de valuri.
1 marginea umbla pe linga fluviu ca mama pe linga fiu slava sa fie a celui ce mie imi lasa marginea
2 citeste si nu te speria ca nu-ntelegi de la-nceput citeste si a doua oara si-a unsprezecea oara staruind si vei simti cum leaganul se misca in fosnetul unor azururi stind intre omoplatii unui inger cuvintele ce n-au fost scrise inca
3 o teama o sfiala ceva ce nu vrea de la sine sa treaca un inteles un semn ca Dumnezeu te paraseste din iubire un semn in care trebuie sa suferi un inteles cu simburele tare esti singura lui ploaie plingi rugindu-te vei invata sa chemi vei invata sa ierti sa intri vei invata sa fii primit cu daruri
4 ca nu mi-e dor de nimeni ca toti cu mine sint ca nicaieri parerile si ca aici e neincapator ca mama trece printre crengaturi ca toate intr-acolo sint pornite ca mi se-ntoarce tot ce dau ca omul afla dar nu merita sa stie
5 calme pasari pliscuri prin care aluneca sufletul sine din sine venind zgriptori albi poarta cu fata de valuri cu cheia in brate victima inainteaza cu umerii in seninatate chipul mortii inspira incredere taina acoperita de flori vad plutirea aud prapastia
6 plina de sfintenie creanga inmugurind tot asa vreascul rupindu-se fara durere tot asa in causul miinii carbunii peste cenusa
7 numele vine de foarte departe insotit de ingerul de la botez el ni-l alege nimeni de pe pamint n-ar face-o mai bine
8 a sta pe margine si a privi nu inseamna a sta degeaba ci a intelege fluviul linistit curgind la vale plin de inotatori si de inecati seninatatea lui calmeaza nevinovat e fluviul spui si te arunci in valuri
9 pe celalalt mal unii ajung cu barca altii inot repede repede eu niciodata nu fac astfel eu nu ma grabesc pentru ca vis minunat visez pentru ca nu pot altfel sa fiu eu inconjur fluviul pas punind linga pas de la varsare catre izvor si inapoi spre varsare
10 piatra neridicata ecoul ei in prapastie nu se va auzi o macina soarele ploi lin si cu mila si neauzit o fac prund in izvorul ce calca prapastia cu pasnic pas departe tot mai departe daca exista un capat lin si cu mila si neauzit il vor gasi impreuna ruga pentru acum nu dupa caderea stelelor in ocean nu dupa prabusirea tuturor muntilor sa ajunga la mine mila sufletului tau ci acum cind mi-e greu si cind nu-mi ramine decit sa gindesc intrebari nebunesti de ce ma asemeni blindetii de ce caprioarei ma predai ca un vinator ea pe mine ma cauta de ce in absenta cuvintelor prapastia se deschide si toate incendiile se ridica printre luminile cerului sfirsitul copilariei vei vedea vei simti umbra m
ea la adapostul zidului ea se ascunde de soare ca de un bombardier lasa-ti umbra sa intre in pamint pina la glezne lasa-ti umbra sa doarma in bratele umbrei mele in amintire totul este posibil sintem patru si in amurg alergam tu primul eu in urma umbrei tale umbra mea dupa mine ea in spate de tot fara sa vrea cu tot dinadinsul sa ne prinda si sa fim in mijlocul cimpului unul dormirea albi in iarba culcati in iarba cu nori pe fata nevinovati cautind inainte de gindul gasirii sub iarba pamint sub noi trist si umed pamint intre cele pierite deodata cuminte sederea dormirea dormirea sederea ce fara somn si fara de stare iubire fiind cautare fiind inainte de gindul gasirii gindind slava pornirii suire la nori a porilor ploii cit frig e pe cale vino e vremea rapit de un inger trecut tremuri mori bruiaje de frunze un sarpe cu ochii raniti si eu sint un sarpe dorm somnul lui si el va dormi somnul meu distrus va fi somnul gasirea luarea si slava pornirii cu tine in brate izvor al nisipului tu superbe rugini cuvintele in nemarginire sa scriu dar dreapta mi-o tii pe gura nedumerita ar fi un sarut un sfirsit ar fi o iubire senina ar fi un omor miloasa durere pe cind pur vas de hirtie un tom in cadere cuvintele ce nu s-au spus ce va fi fost de m-as fi dus intr-o carare de padure din mur in mur rupind la mure alune culegind pe sus descoperind oglinzi in nori stelele clare si obscure si lacrimile sa-mi fi pus la trecatori de capre sure un bine infinit apus pe care n-ar sti sa-l indure sufletul meu simtind ca nu-s decit ecouri si conture cuvintele ce nu s-au spus ce n-ar fi fost de m-as fi dus
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
