Aurora Cornu, prima dintre cele trei sotii ale lui
Marin Preda, a fost identificata drept personaj fie cu Matilda, fie cu Suzi din "Cel mai iubit dintre paminteni". Nu este nici una, nici alta. Doar, partial, conform marturiilor ei, Marin Preda a descris povestea lor de dragoste in personajul Suzi. Aurora Cornu nu este insa nici personaj, si nici doar prima sotie a lui Preda. A vazut lumea si este scriitor. Dar, pentru ca scrisorile de dragoste ale tineretii lui Preda trebuia sa poarte un nume, destinatarul, Aurora Cornu, a fost numita in filmul facut de Antena 1 "Cea mai iubita dintre paminteni". Aurora Cornu nu pretinde ca ar fi fost cea mai iubita de Marin Preda. Dar nici ca n-ar fi fost.
Ioan Buduca: Ai fost prima sotie a lui Marin Preda, asa te-au cunoscut cei din Romania in ultimii ani, cind au vazut filmul de pe Antena 1, despre tineretea indragostita a autorului Morometilor. Cum ti s-a parut filmul, Aurora Cornu?
Aurora Cornu: Filmul de pe Antena 1, Tuca l-a numit "Cea mai iubita dintre paminteni", parodiindu-l pe Preda. Asa continua Tuca sa creada ca amorurile tinere sint formidabile, sint eterne, iti dai seama ce prostii poate sa creada. Filmul a fost facut pe un montaj de fotografii de altadata, o fotocopie a povestii de dragoste dintre mine si Preda. Fotografii inedite, pe care Geta Dimisianu nu le-a avut cind a publicat scrisorile lui Marin catre mine. E o poveste intreaga si cu cartea asta, Geta Dimisianu si
Eugen Simion s-au certat amindoi pe chestiuni de structurare a materialului, cine sa apara pe coperta, lucruri din astea, iar eu am mostenit numai necazurile, au trecut amindoi peste mine cu carul. Cu carul de lupta
De ce te-ai hotarit atit de tirziu sa publici scrisorile?
Sincer vorbind, aici e meritul lui Eugen Simion, care voia sa aiba marturii despre Marin, si asta chiar inainte de 1989, cind i-am dat interviurile dimpreuna cu o copie din scrisori. Problema mea era ca eu umblam cu scrisorile astea dupa mine peste tot in lume, carindu-ma de la Londra la Paris, de aici la New York si Washington, inapoi la Paris si Bucuresti. M-am gindit ca, la urma urmei, se pot pierde. Asta e povestea scrisorilor, care sint absolut sublime, banuiesc ca le-ai citit.
Da, le stiu, e aici un Preda care literaturizeaza putin.
A, Marin scria pentru public. Spre deosebire de Eminescu, care scria pentru iubita lui, Marin le-a scris si pentru mine, dar cu gindul ca, la un moment dat, cineva s-ar putea sa le vada, sa le citeasca.
Preda indragostit, Preda sot. In "Cel mai iubit dintre paminteni", Petrini este Preda asa cum l-ai cunoscut si iubit?Nu, Petrini era un prieten de-al lui care iesise din puscarie, nu era Marin. Si nici eu Matilda, cum s-a spus.
Atunci, Suzi?Suzi da, dar nu numai eu. Suzi eram eu si Eta Wessler, cea de-a doua sotie a lui Marin. Ce se-ntimpla, eu cred ca Marin a avut un presentiment pentru ca in momentul cind am venit eu la Bucuresti, in 78, Marin m-a-ntrebat daca poate sa scrie despre povestea noastra in cartea lui. Eu i-am zis ca as fi bucuroasa si onorata, si atunci el a schimbat brusc personajul Suzi, pe care il schitase pe descrierea fizica a Etei Wessler. Asa a inceput sa scrie povestea noastra, ma rog, complicata, ameliorata si infrumusetata, dupa parerea mea scrisa in graba. Eu cred ca a avut presentimentul ca nu mai are timp sa o termine
Ca timpul n-o sa mai aiba rabdare.Probabil. Pentru ca se vede graba cu care a schimbat personajul: incepuse cu Eta, ca era subtirica, lui i se parea frumoasa (n.n. - aici zimbeste, adica, daca asa i s-o fi parut lui, dupa povestea noastra, asa o fi), ca fusese data afara dintr-o casa in care, de fapt, statuseram noi doi.
Dar cum erau relatiile lui Preda cu scriitorii, care a fost, de pilda, relatia dintre Marin Preda si
Petru Dumitriu, s-au spus atitea despre aceasta relatie?
Au fost mai intii buni prieteni, apoi s-au certat. Mai exact, pe chestiunea eternei reimpartiri a puterii de influenta a unui scriitor mare asupra celorlalti, Petru Dumitriu i-a facut o porcarie lui Marin. Si Marin avea o politica a lui, era mai mult politica si nu sentiment real: nu inghitea sa-i faca cineva o porcarie, il tinea minte si dupa zece ani. Iar daca putea sa-l plesneasca, il plesnea. Dar nu era din reala ranchiuna. Cum el era subtire si fragil, avea impresia ca oamenii ar avea tendinta sa abuzeze de el, de situatia lui, de el, care scrisese
Morometii. Si atunci, ii plesnea cu prima ocazie.
Cu Petru Dumitriu, Preda a ramas in relatii bune pina la plecarea lui Dumitriu sau erau deja certati?
Nu se mai vedeau. Si-au scris niste scriitori, iar Petru i-a dat scrisorile lui Marin, in care el era cam critic cu regimul, lui Farcasanu, care era la "Scinteia". Cum era el, Farcasanu, de comunist, asta s-a indignat, drept cine ma luati, domnule Dumitriu, i-a zis, eu nu sint turnator - si i-a spus lui Marin.
Sa ne intoarcem la poveste. Ati ajuns la divort, din ce v-ati luat, de v-ati despartit?
Nu ne-am luat din nimic. Numai ca fiecare voia altceva. Marin voia sa-mparta soarta poporului - foarte onorabil; eu, daca as fi fost tot asa de mare romancier ca el, as fi impartit-o si eu -, iar eu voiam sa vad lumea. Era cumva o dorinta nemarturisita nici mie. Dar, am stiut asta la moartea lui Labis, am vazut ca disparea o lume, mi-am zis: daca a murit Labis, pot muri si eu, trebuie sa vad lumea. Si am vazut-o.
Cum a fost primul an la Paris?
Primul an a fost incintator, cu fiul lui Arghezi, primul, Eleazar Lothar Teodorescu, pe care il cunoscusem in Romania, avea 62-64 de ani, era bun prieten cu Giacometti, asa se facea ca un an, Giacometti a platit boema pariziana a lui Lothar, noptile noastre pariziene Asa era, cind se-mbogatea un artist, impartea cu toti din breasla.
Asta a fost primul an.
Dupa asta am facut cronica de poezie franceza la
Monica Lovinescu. Apoi am plecat la Londra la Aurel Cornea, unde am lucrat pentru televiziune. Trei ani la Londra, apoi cinci ani in America, apoi ne-am intors la Paris, unde Aurel a avut si o aventura, in 85, cind l-au luat ostatic.
Ai scris un roman, nu-l publici in Romania?
Romanul meu e un fel de "Pe aripile vintului", in care personajul meu, Melanie, e curva si securista. Eu scriu in engleza, greu de spus daca va aparea si-n Romania. Dar personajele mele sint de aici, si cele din prozele scurte, pe care le defrisez acum. Vor aparea si acestea in trei volume.
Aurora Cornu, esti legata de Romania?
Cred ca s-a inteles asta din discutia noastra. Nu are nici o legatura directa cu intrebarea ta, dar voi ridica o manastire in satul nasterii mele, la Cornu. Nu prin asta vreau sa ma stie cei de acasa. Poate imi vor citi cartile.
