Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Batea la poarta cerului - meditatie pe tema destinului de Vasile VOICULESCU



Vasile VOICULESCU Batea la poarta cerului
atea la poarta cerului este o meditatie pe tema poetul si poezia. Ideea este ca asemeni unei raze poetul si poezia bat la poarta eternitatii.

Textul este simbolic. Raza, simbol al poetului si poeziei, se intoarce la cer, de unde a plecat, dupa ce a infruntat intunericul generat de ateism, "prapastiile de gheata" ale imbecilitatii materialismului marxist-leninist, "oarba ratacire" a sectelor, "nebunia surda si pacatul" ca trasaturi ale societatii burgheze sau comuniste. Ca sa supravietuiasca ea a trecut prin "veacuri de dezastre-", adica prin revolutii, viclene lovituri de stat, prin razboaie "oceane intregi de sange", firesti intr-o lume condusa de arivisti, tradatori de tara, spioni, mincinosi, bancheri, oameni politici, hulitori, talhari, ucigasi, masoni si alti ucenici ai satanei, care.indeplinesc functii pierzatoare de suflet..

ingerii o primesc in hora lor, adica in drumul lor spre cer. Raza sta smerita in fata Parintelui ceresc, spre a da socoteala de implinirea misiunii. Este certata ca a venit "cu pumnii stransi si goi" si nu cu toti cei adunati de ea "ca un manunchi de raze impletite". Desi este binecuvantata ea este trimisa inapoi: "la-ti deci puteri s i-ntoarce-te-napoi !".



Poetul, ca si preotul, are un mesaj divin de rostit iar poezia este o raza de lumina, care nu poate fi stinsa nici de fortele bestiale ale satanei reprezentate de ateismul agresiv sionisto - comunist sau capitalist: "Dar cand s-a stins lumin-adevarata?". Poetul, poezia sunt frantura de spirit, raza de lumina a sufletului diamant, a credintei in Dumnezeu, care trebuie sa slefuiasca sufletul cititorului "ca pe un diamant".





Poetul este lumina lumii, constiinta crestina iar poezia este emanatia acestei constiinte, este raza de soare in lumea ignorantei. atea la poarta cerului este o meditatie pe tema destinului. Aplicata la situatia poetului si a poeziei in perspectiva esteticii expresioniste, poetul si poezia au de rostit un mesaj esentjal, care sa transforme lumea si oamenii. Venita .intr-o lume bantuita de secte, de talhari, de dezastre si razboaie, de atacuri viclene indreptate impotriva societatii si a sufletului uman, poezia este silita sa se intoarca la cer..

Dar Poezia trebuie sa fie un mesaj al cerului, un strop de lumina, care sa ramana pe pamant, chiar daca ostile ceresti parasesc "sterpul bulz de tina".



Raza primeste doar dreptul de a ramane un scurt timp, pentru a se reface, spre a pleca iar la lupta, fiindca nu are dreptul sa se intoarca infranta: "Nu te primesc saraca si datoare", Mesajul ei trebuie sa aduca roada, fiindca darul poeziei este un talant, care trebuie inmultit dupa pilda talantilor sau dupa pilda minelor: "Cui ai lasat bogata mostenire?". Poetul nu are dreptul de a abdica de la indatoririle sale sociale, umane in nici o imprejurare, fiindca sensul sau de a fi este lupta cu fortele .intunericului: "Si nu traiesti decat cand stralucesti".

Corelata este si o alta ari poetica intitulata chiar Poezia, unde avem o definitie lirica a poeziei ca.floare a veacurilor - Carmen saeculare - "Cereasca floare, alba, stralucita / Cu bland miros de rai".






Aceasta floare rasare din samanta semanata de ingeri in sufletul copiilor:

"Samanta ei de ingeri e zvarlita / Si brazda-i calda e copilaria".



Poezia este "tainica" si "cuminte" ca un izvor al intelepciunii: "Din lin izvor de lacrime amare / Si din dulceata bucuriei sfinte / Ea suge hrana si se face mare". Duhul intelepciunii rodeste iubirea fata de Dumnezeu: ^inmugureste floarea

; minunata/ Sub mangaierea stelelor iubirii". Sunt consemnate etapele drumului spre constiinta de sine, pe care trebuie sa le strabata poetul, ca si la Ion Barbu in Ritmuri pentru nuntile necesare. Prima etapa este cheia iubirii: "Cand patimasa inima se-mbata", a doua etapa este a cheii cunoasterii: "Dar nu-nfloreste falnica deplina/ Decat la viul soare-al cugetarii". A treia etapa este a constiintei crestine exprimata , prin metonimia "milei si iertarii" cand cunoaste "mierea dulce, scumpa care-o scoate". Aceasta da sensul de a fi poeziei si poetului: "Si -n toata- lumea zboara risipita / Mireasma-i dulce, binefacatoare".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.