Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




ARDEALUL - analiza literara de Nicolae BALCESCU



Nicolae BALCESCU ARDEALUL


Fragmentul "Ardealul" face parte din opera lui N.Balcescu "Romanii supt Mihai-Voievod ViteazuP in care se infatiseaza nu numai faptele lui Mihai Viteazul, ci, dupa cum arata si titlul, istoria poporului nostru din acel timp cu intreaga oranduire sociala si economica a vremii. I s-a dat acestui fragment titlul de "Ardealul" pentru ca i se face tarii Ardealului o bogata descriere, prezentand natura grandioasa, frumusetea acestor locuri infatisate cu admiratie si mandrie.

Compozitional, o impartire a elementelor descriptive ale fragmentului se poate face dupa natura lor. Exista astfel de elemente descriptive ce caracterizeaza asezarea geografica si formele de relief ale Ardealului (locul, muntii inconjuratori, dealurile, campiilE), frumusetile sale (varietatea formelor de relief, a culorilor, limpezimea apelor, maretia muntilor etC) si bogatiile naturale (fauna, flora, zacamintele mineralE).

Dupa prima propozitie: "Pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati, se intinde o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile semanate de Domnul pre pamant", tara al carei nume nu-1 aminteste, urmeaza cele trei elemente descriptive enumerate mai sus care ne apar ca niste argumente: anuntarea numelui devine o necesitate dictata de insasi curiozitatea cititorului, care vrea sa afle despre ce tara este vorba in descriere. Descrierea incepe cu o prezentare generala a asezarii Transilvaniei. Epitetele "mandra si binecuvantata" exprima in primul rand sentimentele de dragoste si admiratie ale scriitorului, ce se vor prelungi pana la finalul tabloului, cand scriitorul, dublat de poet, cu adanca sensibilitate izbucneste intr-un strigat de triumf "Astfel este tara Ardealului".



Ardealul este prezentat prin cateva metafore expresive si plastice:"maret si intins palat", metafora reluata prin alta "cap d-opera de arhitectura", ce surprinde maretia, armonia si frumusetea naturala a acestui tinut. Descrierea insista apoi asupra formelor de relief prezentate printr-o serie de comparatii. Se afirma intai ca Ardealul este o sinteza a tuturor frumusetilor Europei, apoi se insira formele de relief specifice: "un brau de munti ocoleste, precum zidul o cetate, toata aceasta tara";dealurile, sunt ca niste"valuri proptitoare", iar prin metafora "marete piedestaluri inverzite " tabloul dobandeste contur si colorit din ce in ce mai viu. Prin alte metafore sunt sugerate apele "cu urnele lor de zapada " si muntii cei mai vestiti "doua piramide mari de munti, cu crestele incununate de o vecinica diadema de ninsoare".



O comparatie si o personificare dau vioiciune acestui tablou. Muntii sunt "ca doi uriasi, ce stau la ambele capete ale tarii, catand unul in fata altuia".

in prima parte a tabloului ne copleseste o impresie de monumentalitate, Ardealul fiind prezentat ca o tara de legenda. In a doua parte, folosind aceeasi bogatie de mijloace artistice, scriitorul scoate in relief varietatea peisajului cu bogatiile solului si ale subsolului. Paduri stufoase, in care ursul se plimba in voie, alterneaza cu campii arse de soare unde bivolul dormiteaza alene. Coamele muntilor si verdeata dealurilor se prelungesc in bogatia granelor din campiile manoase.

Pe masura ce relieful, culorile, nuantele se imbogatesc, valoarea poetica este tot mai animata si figurile de stil se aduna intr-o alegorie feerica, Ardealul devenind o tara de basm. in marea bogatie de epitete: "domn stapanitor", "campii arse si varuite", "dormiteaza alene", "livezi mirositoare", de comparatii "ca un intins curcubeu ", "ca un domn", "ca la portile Romei", de metafore"in pantecele acestor munti", se aduna personificarile: "Stejarii, brazii si fagii trufasi inalta capul lor spre cer "sau chiar hiperbola: "intr-o mare de grau si porumb, din care nu se mai vede calul si calaretul "sau "munti uriasi, ale caror varfuri mangaie norii".



in aceasta parte a descrierii isi face loc un alt procedeu artistic: enumeratia care va II dominanta in finalul tabloului. Ea este utilizata pentru a sugera varietatea formelor de relief, iar pentru frumusetea peisajului sunt utilizate epitetele: "Stanci prapastioase, munti uriasi,paduri intunecoase, lunci inverzite, livezi mirositoare, vai racoroase, garle a caror limpede apa lin curge printre campiile inflorite, paraie repezi".

in final, sunt enumerate bogatiile subsolului "sarea, fierul, argintul, arama, plumbul" etc, incheind cu o hiperbola: "Aurul, pe care-1 vezi stralucind pana si prin noroiul drumurilor".

Cea dintai propozitie a fragmentului vorbeste despre o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile, al carei nume il aflam in finalul descrierii:"Astfel este tara Ardealului". Aceste cuvinte contureaza imaginea Ardealului, una dintre cele mai frumoase si mai bogate regiuni ale tarii noastre.

Elementele peisajului sunt prezentate intr-o anumita ordine, asa cum le inregistreaza privirea, de "pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati"pana in adancul lor plin de "comori minerale".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.