Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Mihail SADOVEANU



    Mihail SADOVEANU - poza (imagine) portret Mihail SADOVEANU



    Despre CEALALTA ANCUTA

    alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

    CEALALTA ANCUTA - Ienache coropcarul







CEALALTA ANCUTA - Ienache coropcarul de Mihail SADOVEANU



Mihail SADOVEANU CEALALTA ANCUTA
"CEALALTA ANCUTA" este personajul principal in aceasta povestire de aventuri, petrecuta "in vremea veche" si este relatata de Ienache coropcarul (negustor ambulant - n.n.). Nici oamenii si nici iernile nu mai sunt ca altadata, lumea noua este "becisnica", iernile blande, ca nu mai ai ce face cu du lama (haina lunga si imblanita - n.n.), o porti numai asa, de fudulie. Coropcarul trebuia sa-si poarte marfa tocmai in varful muntelui, ca numai oamenii de acolo "n-au vazut tnca targurile". Credinta in Dumnezeu ii facuse pe multi negustori sa se duca in pelerinaj la Ierusalim, iar cand Voda iesea de la Curtea Domneasca, "prostimea se punea cu dosu-n sus si cu fruntea-n pulbere". in vremurile acelea, Ienache era tanar si se bucura de viata, fara griji, "cu chimirul bine captusit".

Pe cand se afla in targ la Iasi, tocmindu-se pentru marfa cu doi negustori armeni, trece o ceata de arnauti, ducand cu ei un om legat. Cel prins era "om nalt si voinic - subtire in mijloc, lat in spate", avea buzele insangerate sub mustatile balaie si se uita "fudul" la toata lumea care se inghesiua zgomotos sa-1 vada. Arnautul Costea Caruntu ii spune ca pe tanar il cheama Todirita Catana, "un razas nebun si nemernic din tinutul Vasluiului" care avusese neobrazarea sa-si ridice ochii asupra surorii vornicului Bobeica. Ba, mai mult, atunci cand l-au prins, in sfarsit, ticalosul racnea ca "pentru duduca Varvara poate sa-si dea viata". Bobeica hotarase s-o trimita pe sora-sa la manastirea Agapie, unde "sa-si planga greseala tineretii", iar pe tanarul indraznet urma sa-1 inchida in turnul Goliei, unde va astepta porunca lui Voda, care va fi - fara indoiala -condamnarea la moarte. Toata mahalaua, "cu colb si cani, cu muieri si prunci" se tinea dupa Todirita Catana, pe care Costea Caruntu il "palea din cand in cand peste falci ori peste grumaz". in zorii zilei urmatoare, in ulita Goliei, Ienache aude larma cumplita, o multime de calareti "cu parul valvoi" ieseau in goana calului pe poarta manastirii, intr-o agitatie de nedescris. Todirita Catana evadase din turnul Goliei, desi fusese "cetluit (legat strans - n.n.) bine" si usa avea proptea. El rosese funia cu care era legat, o prinsese de gratiile de la fereastra si coborase pe ea de-a lungul turnului, atacase strajerii, luandu-le "iataganul si pistoalele", gasise undeva un cal si fugise nu se stia incotro. Se spunea despre Todirita Catana ca luptase in razboaie, ca sta in picioare pe sa in goana calului, ca ridica sacul de orz numai cu o mana, ca "bate ca un berbec cu capul si pe care-1 paleste il da jos fara suflare". in timp ce slujbasii pornisera calari dupa fugar, Costea avea misiunea ca, a doua zi dimineata, s-o duca pe duduca Varvara la Agapia si se temea ca, daca ticalosul nu va fi prins, iar in calatorie cine stie ce se mai intampla, el isi va pierde functia si averea.





Plecand de la Iasi, dupa ce trece de Targu-Frumos, Ienache este obosit de drum si impovarat de marfa din spinare, cand un om care mana iute o caruta usoara, opreste si-1 pofteste sa mearga cu el. Spre surprinderea coropcarului, omul era Todirita Catana, care il recunoaste pe boierul ce rasese de el atunci, in targ, cand el era legat si dus de jandarmi spre Golia. infricosat, Ienache ii spune tanarului ca jupanul Costache pusese pe urma lui "ostire multa", ca pe duduca Varvara urmeaza s-o duca la manastirea Agapia si ca jandarmii banuiesc faptul ca si el va fi pe drumul respectiv. Todirita ii spune ca nu se teme, il ameninta si-1 invata ce sa-i declare lui Costea. Se vor opri la hanul Ancutei si vor astepta impreuna sosirea arnautilor, iar Ienache sa spuna ca il vazuse si-1 cunoscuse pe Catana, ca acesta plecase, inspaimantat de potera, spre Timisesti.

Ajunsi la han, Ancuta ii intampina si-i spune tanarului ca este nebun sa se puna cu stapanirea si ca patima lui pentru "o copila de boier" este "dragoste cu primejdie".Todirita ii raspunde ca pentru dragostea lui este in stare sa-si dea viata "si tineretele mele" si ca va cuteza sa o rapeasca pe duduca Varvara din mainile lor, "ori izbandesc, ori imi las aici oasele". Ancuta se retrage cu tanarul intr-un colt si pun impreuna la cale un plan pentru rapirea duducai Varvara, apoi Catana s-a uitat la Ienache "cu sprancenele incruntate", facandu-1 sa inteleaga faptul ca, daca nu-si tinea legamantul facut, va fi omorat. Todirita a plecat in goana cu caruta si, nu dupa mult timp, soseste la han Costea Caruntu "cu mare larma de glasuri si pocnete de harapnic", avand cu ei pe duduca Varvara, istovita de atata plans.

Ienache ii spune lui Costea ca il cunoscuse pe Todirita Catana si ca acesta o apucase, "cu mare spaima", spre Timisesti. Ancuta declara ca omul intentiona sa o rapeasca pe duduca Varvara, ca se insotise cu alti raufacatori bezmetici care voiau sa-1 ajute. Atunci, Costea planuieste ca arnautii sa plece prin Tupilati si sa-1 incolteasca pe fugar la Timisesti, iar el cu duduca sa treaca pe podul plutitor raul Moldova spre Agapia. Dupa ce au baut cofe cu vin, slujitorii au prins curaj si au plecat fiecare la treburile lui, asa cum stabilise jupanul. Ancuta il tinea mereu langa ea pe Ienache si, impreuna, ii conduc pe Costea si pe arnautii care-1 insoteau la podul umblator, pe drumul cel mai scurt. Acolo, mos Bara, "cu pletele-n ochi si surd", le spune ca podul nu suporta atata greutate, deoarece apele Moldovei se umflasera peste masura. La sugestia Ancutei, Costea hotaraste sa treaca primul cu podul plutitor, impreuna cu duduca Varvara, iar ceilalti, cu transportul urmator. Podul a ajuns cu bine la malul celalalt "s-a ramas acolo neclintit si tacut", nu se simtea nici o miscare, nu se auzea nici un zgomot. Nelinistiti, oamenii au inceput sa strige, dar "nimenea n-a inteles ce-a fost si ce s-a intamplat". in zori, gospodarii din Tupilati au gasit pe mosneag legat, iar pe Costea Caruntu "strans in funii pana la sange, cu calus de fasina-n gura". Cand l-au eliberat, jupanul era turbat de furie si "atat de prapadit, incat a trebuit sa-1 culce oamenii lui in caruta, ca sa-1 poata duce inapoi la agie".




Ienache banuieste ca Ancuta facuse farmece, deoarece in linistea noptii si la lumina lunii, ea parea ca aude ce se intampla pe malul celalalt. Nimeni n-a putut sa afle ce fusese in noaptea aceea, jupanul Costea n-a povestit nimanui, dar Ancuta spunea ca miselul reusise sa scape cu duduca Varvara in Tara ungureasca.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.